coperta geografie colaj Universul

Copertă personalizată pentru caiet

Când copiii au intrat la școală, și manualele & auxiliarele aveau cele mai ciudate dimensiuni, am optat pentru învelirea cu hârtie. Nu sunt deloc adepta caietelor „dezbrăcate”. De vreo 3 ani le învelim în coală albă, și Iris e încântată să le poată decora cum vrea ea. Fie că lipește benzi decorative, fie că desenează sau pune ștampile, are versiune originală pentru fiecare.

Trecerea la gimnaziu nu este ușoară, și adaptarea la o clasă nouă nici atât. Sunt bile albe și bile negre în fiecare zi, profesori pe care îi adoră, și alții cărora le-a prins frica… Dar după prima oră de geografie a venit cu un zâmbet larg… Mami, ne-a dat temă!!! Eu oftez în gând, a avut teme din prima zi, și nu puține, genul acela de teme care nu se mai termină ore la rând… Mă și gândeam, ce temă le-a dat la geografie… Ne-a zis că nu ne trebuie caiet, să ne facem un dosar și să ne personalizăm coperta!!

Așadar, le vorbești copiilor în prima oră despre ce vor discuta anul ce urmează, și apoi, prin „personalizare”, le ceri de fapt să aleagă o idee principală din tot ceea ce s-a discutat. Iris rămăsese la planete sau vulcan, noroc că am găsit printre dublurile din albumul de la Lidl (pe care nu l-am completat… of…) patru planete. Apoi a început distracția. Am scos șabloanele, pe care le aveam din cartea de la Klutz, și încă vreo câteva din cea de la Teora, proaspăt cumpăratele markere cu auriu și argintiu, și, în final, steluțe sclipitoare făcute cu perforatorul de margine și lipite una câte una.

Rezultatul… de vis. S-a oprit din lipit steluțe când i-am zis că lângă Soare nu se văd. La școală am înțeles că doamna a fost foarte încântată. N-au întristat-o decât colegii care au acuzat-o că n-a făcut-o ea… Cum să zică așa?? Se vede că nu mă cunosc… Dincolo, la fosta școală, nimeni nu i-ar fi spus asta…
coperta geografie colaj Universul

Sa-i spunem pictura cu sabloane…

Am prins gustul jocului cu şabloane după ce am primit "Stencil Art", o carte, sau mai mult un instrument de lucru, căci bureţii, tuşierele colorate şi cele patru şabloane incluse pot fi folosite şi combinate în cele mai diverse moduri. Atât de mult le-a plăcut copiilor, că am încercat să confecţionăm singuri modele, din acetofanul de la ambalajele jucăriilor. Dar oricât ne-am străduit, nu a mers cu cutterul. În schimb ne-a venit ideea de a folosi perforatoarele decorative. Dacă nu este foarte gros, merge de minune. Aşa am confecţionat floricele, fluturi, frunze…

Dar au vrut mai mult. Şi mi-am amintit de una din recomandările din concursul de Paşte, un şablon cu oiţe. L-am primit în vacanţă, şi i-a tot dat târcoale Iris, până când a reuşit un peisaj cu oi "fermecate". Ne-au fost foarte utile culorile de la Klutz, în schimb ne-am descurcat şi cu pigmenţii pentru ştampile, au mers foarte bine pe şablon. Cel mai apreciat rămâne şablonul cu forme din carte, atât geometrice cât şi artistice, care le provoacă imaginaţia. Poţi compune tablouri pe cele mai diverse teme. Este acum în lucru (la Andrei) un peisaj cu bărcuţă pe valuri. Sper să şi îl termine, cel puţin bărcuta este gata. Deocamdată, un peisaj de primăvară:

Oite pictate cu sablon

Craciun fericit! Sa iti pregatesc o felicitare…?

Chiar dacă mai e ceva mai mult timp până la Crăciun, am început să pregătim felicitările. Şi nu oricum, ci cu destinatar necunoscut. Năzdrăvanii mari şi mici vor realiza felicitări pentru a le trimite prin poştă unui alt Năzdrăvan. Jocul sperăm să fie amuzant, l-am mai încercat anul acesta, de mărţişor, când piticii au aşteptat cu sufletul la gură o "scrisoare" pe numele lor.

Şi pentru ca jocul să se încheie înainte de Crăciun şi toate felicitările să ajungă la destinaţie, creaţiile trebuie să fie gata până pe 10 decembrie. Dacă vrei să participi, trimite o poză cu felicitarea, o scurtă descriere a materialelor folosite, şi adresa ta poştală (nu uita noul cod poştal!) la participanti@talentedenazdravani.eu. Pe 12 decembrie vei primi un email cu o altă adresă la care trebuie să expediezi felicitarea, apoi aştepţi, căci de undeva, de departe, o altă felicitare va porni spre tine.

Felicitările vor fi publicate aici, pe măsură ce ajung la destinaţie. Aşteptăm mesaje: " Eu am primit azi o felicitare de la…!" pentru a putea publica poza.

Pentru orice nelămuriri, folosiţi formularul de contact de mai jos.


Edit:
Sosesc…
Felicitarea Theodorei pentru Mihai Felicitarea Adelei pentru Andra Felicitarea lui Eduard pentru Iris Felicitarile de la Durnesti Felicitarea lui Mihai pentru Andrei Felicitarea lui Alexandru pentru IrisFelicitarea Andrei pentru Theodora Felicitarea Monicai pentru AniFelicitarile de la Bucuresti Felicitarea lui Mihai pentru Iris Felicitarea lui Andrei pentru Eduard Felicitarea Theodorei pentru Alexandru Felicitarea Mariei pentru Adela

Fathers' Day

Saptamana trecuta s-a sarbatorit ziua mamelor.
Da, ati citit bine, a trecut si nu ati stiut de ea. Ei bine, eu am aflat despre ea de la Alex si de la tati, care mi-au facut urarile la timp…
Si mi-au facut si update: in Romania, pana anul trecut, 2009, Ziua Mamei era celebrata pe data de 8 Martie dar de anul acesta  va fi celebrata – a fost deja anul asta, duminica 2 mai – in prima duminica din mai.

Marti, 04.05.2010 
–         Bine mami, dar ziua tatilor?  Au si ei o zi?
–         Pai… am dat repede o cautare pe net si am aflat ca miercuri, 05.05.2010 este  ziua barbatilor, iar sambata, 08.05.2010 e ziua tatilor…
Preocupat copilul m-a intrebat ce surpriza pregatim pentru tati… Am cazut de acord ca eu sa ii dau sprijinul logistic iar el sa vina cu ideea si cu realizatul… Banui ca la realizat el va contribui cu indicatiile!
 
Asa ca, am inceput cu Alex proiectul pentru Ziua Tatilor (mama, ce ii mai plac copilului cuvintele ‘proiect’, ‘tema’, ‘subiect’… OH!)  I-am dat timp de gandire si a hotarat ca ii va face o felicitare – probabil in word sau publisher, spun eu – pe care o vom printa la vreun centru specializat…
Initial copilul voia sa scrie in engleza, el, cu manuta lui, pe felicitare, ca de  ‘Father’s Day’ insa l-am convins ca nu stie destula engleza ca sa il creada tata ca a compus si scris singur un text mai complicat asa ca  l-am convins sa se gandeasca la un text pe care sigur va sti sa il scrie, in romaneste, ca de ‘Ziua tatalui’, nu?
Ideea e simpla, e in romaneste si in plus e din inima lui: “ Vreau sa fiu ca tine, tati, te iubesc!”
Bun, si daca ne-am hotarat cu textul sa vedem ce va contine partea grafica… sigur nu dinozauri… sper, a promis.

Miercuri, 05.05.2010
Sa spun adevarul… de mult am vrut sa il invat pe Alex sa lucreze pe calculator ceva care sa ii si folsoseaca. Drept e ca stie sa deseneze in paint si stie sa isi deschida un document si are o idee destul de… vaga despre unde si cum se salveaza documentele. Dar atat. De fapt de prea putin timp citeste in engleza si are un vocabular limitat…
Asa ca, felicitarea din word, e un pretext binevenit sa ii explic niste notiuni noi…
Ma pregatesc sufleteste si imi aduc aproape si niste foi de hartie, o rigla, creioane. Pentru exemplificare.
Deschidem Publisher si incepem sa alegem tipul de felicitare pentru tati.

  • Pai mami, acolo scrie chiar father’s day… ?
  • Sigur, insa tu nu voiai sa iti faci singurel felicitarea? Faci una noua, pe o foaie curata… Nu e mai bine asa?
  • Ideea mea? Da?
  • Da.
  • Si o vor vedea si alti copii?
  • Nu neaparat. De ce?
  • Pai daca tati o va arata altor tatici ei vor deveni tristi daca copilul lor nu le-a daruit si lor o felicitare… Trebuie sa arati felicitarea sa o vada si alti copii, ca sa stie cum sa isi faca taticii fericiti!
  • Bine, uite, vorbim cu tati sa nu o arate nici unui astfel de tatic, spun ca sa scurtez discutia pe care o presimt lunga…
  • Glumesti? Si pe mine cine ma lauda?!

Dupa un timp hotaram sa ne intoarcem la word, e mai simplu, are ceva notiuni… dar mai ales, altfel risc sa il pierd de client daca se plicitseste.
Greu cu ilustratul, mai ales cand copilul oscileaza intre a-i desena lui tati chiar el ceva pe calculator sau sa ii deseneze ceva pe hartie, sa scanam si sa inseram imaginea…

  • Si daca nu vom avea lumina buna? daca nu nimeresti cum trebuie hartia…

Ii explic ca vom scana nu fotografia… imaginea.

  • Tu nu intelegi, eu vreau sa desenez singur ceva pe calculator.
  • OK…

Abandonam asadar ideea, facem cum vrea el, bine ca avem tableta grafica a lui tati…Si si-a inceput opera… Bineinteles, din prima tusa un dinozaur. Am protestat si cam fara chef a inceput o foaie noua. Si inca una si inca una…

  • Mami nimic nu e bun. Tati a cautat imagini pe internet cu mine pentru felicitarea ta…

Ok, am inteles aluzia…
Bineinteles ca ce ii place lui, mie nu mi se pare potrivit… in cele din urma gasim o medalie pentru tati si hotaram amandoi ca i se potriveste.

Il las sa mai aleaga el niste imagini cu ce vrea el… adica vreo 12 bucati… sa ne hotaram la care ramanem… dar hotararea sa o lasam pe maine, caci in seara asta e prea tarziu…

Joi, 06.05.2010
Azi ne grabim, am avut si concurs de sah dupa amiaza asta, am venit cu diploma si fericiti! Ne apucam plini de avant de treaba.
Cel mai greu e sa eliminam ce nu se potriveste… Daca ar fi dupa Alex ar trebui sa ii facem lui tati o super felicitare cu vreo 6-7 foi, si sa contina si ceva cu dinozauri sau macar cu o reptila mica ca si ‘lui ii plac dinozaurii, nu?’
Dupa multa energie folosita – sa nu spuna consumata! – s-a hotarat la cea mai colorata dintre cele 12 imagini alese ieri si la o poza cu el si taica-sau facuta la Vulcanii Noroiosi…
Problema de acum mi-a revenit mie caci copilul e obosit si in plus in seara asta tati citeste deci sunt amandoi ocupati…

  • Si oricum mami, sa stii, tati ti-a realizat felicitarea, eu i-am spus doar cum!!!

Ma gandeam eu…

   Vineri, 07.05.2010
Cam asta a iesit…

Mozaic din margele de polietilena

Din categoria “Jocuri educative pentru copii” face parte şi mozaicul din mărgele de plastic. Am pus ochii pe ele acum ceva vreme, şi am stat pe gânduri. Erau atât de mici, încât mă gândeam că vom umple aspiratorul cu ele.

Apoi le-am văzut folosite la Silvia. Şi mi-am făcut un pic de curaj, i le-am cerut Moşului. Le-a căutat el prin hypermarketuri, dar erau cantităţi mici, la preţuri destul de mari. A găsit în Ikea, un borcan imens, Pyssla, la un preţ mai mult decât avantajos. Şabloanele, la fel, nu erau scumpe. E drept ca erau 4 variante de suporţi, dar suficient pentru începători.

Mozaic din margele de plastic, lipite cu fierul de calcat. Jucarii Pyssla

Aşa că Moşul ne-a cadorisit cu mărgele. Am muncit cot la cot toată familia în dimineaţa de Crăciun, şi am confecţionat câteva inimioare şi floricele pentru bunici. Este un cadou minunant pentru copii răbdători şi cu multă voinţă. Căci sunt extrem de migăloase, spre sfârşitul steluţei mele deja oftam… Foloseam şi un ac, să le aşez cu mai multă grijă, căci orice mişcare greşită mai muta câteva din loc.

Când am ajus la etapa numită “fier de călcat” eram în extax. În sfârşit ne vedeam opera. Prima a fost sacrificată. Pentru că n-am ştiut cât de mult trebuie să le topim… şi… nu le-am lipit. Următoarea am topit-o prea mult, din exces de zel. Apoi am găsit calea de mijloc… din ochi… noroc că mai aveam hârtie de copt prin casă, căci am cam rupt cele două foicele din dotare.

Mozaic din margele de plastic, lipite cu fierul de calcat. Jucarii Pyssla

Mozaic din margele de plastic, lipite cu fierul de calcat. Jucarii Pyssla

Dar punctul culminant al lucrului cu mărgele l-a atins Andrei. Pedepsit pentru câteva obrăznicii, trebuia să-şi “spele păcatele”. Şi, pe cel mai mare dintre şabloane, trebuia să facă un peisaj. Altfel nu-şi recăpăta ora de joacă la calculator…

A lucrat cu model. Adică eu îi făceam pe o foaie cu pătrăţele model de nori… de  casă… de brad… şi el le punea în practică din biluţe. N-a încercat încă să lucreze singur, dar am apreciat enorm că a putut lucra după un model paralel. Şi chiar dacă a lucrat “pedepsit”, la sfârşit, după ce am lipit-o, comenta…
Ai văzut mami ce frumos a ieşit? I-o dau cadou lui Buni, de Mărţişor!

Mozaic din margele de plastic, lipite cu fierul de calcat. Jucarii Pyssla

Ei da… păi cum, până atunci nu mai facem altele…? Dar a cerut o pauză, că doar am văzut şi eu cât a muncit. Adevărul e că nu-l credeam în stare să stea locului 2 ore şi să bibilească mărgele. Şi totuşi, a făcut-o! De menţionat că eu am ales culorile din borcan… cred că mai durează până va face singur ceva atât de migălos cap-coadă.

Alte colaje

Cadoul perfect de la Mos Craciun, Casuta piticilor

Dincolo de toate jocurile şi jucăriile posibile, "căsuţele" au exercitat o atracţie deosebită asupra tuturor copiilor. Poate că această versiune miniaturală a lumiii de vis din imaginaţia lor îi ajută să aducă în realitate această lume magică a poveştilor.

Şi, dintre toate castelele şi versiunile de căsuţe, cea a piticilor din Albă ca Zăpada este cea mai dorită, deopotrivă de fetiţe, cât şi de băieţei. M-am întrebat de ce… şi după ce m-am gândit mai mult, mi-am dar seama că este singura prezentată în detaliu în desenul animat. Iar copiii pun în practică tot fragmentul de curăţenie pe care l-au văzut. Aşadar, o cunosc în detaliu, de aceea o vor atât de mult!

Ce versiuni există pe piaţă:

Căsuţă mică, cu figurine. Are avantajul că poţi rezolva rapid şi ieftin (în comparaţie cu celelalte versiuni, nu va imaginaţi că scăpaţi chiar atât de uşor!) întreaga colecţie. Aşadar, treceţi pe listă un set de figurine şi o căsută. Mare atenţie la căsuţe, nu includ figurinele. Un moment de neatenie şi aveţi un copil dezamăgit, cu o căsuţă pustie… Dezavantajul acestei versiuni sunt statuile. Avantajul, pe lângă cel financiar, este că nu ocupă foarte mult loc.

Figurine Alba ca zapada si cei sapte piticiCasuta piticilor Alba ca zapada cu figurine

Atelierul piticilor. Dimensiune medie, în comparatie cu celelalte variante. Potrivit mai mult pentru băieţei, dornici să "meşterească" diverse bijuterii, să fie ei înşişi pitici. Normal, nu include piticii.

Cei sapte pitici

Daca nu îi cunoaşteţi, iată-i: Doc, Morăcănosul, Voiosul, Somnorosul, Sfiosul (Ruşinosul), Hapciu, Mutulică.

Pentru achiziţionarea piticilor, există două variante. Angro, adică toţi şapte la cutie,

Set cei sapte pitici

piticii sunt doar utilaţi, nu au alte accesorii (aprox. 100 ron). Pentru atelier, există însă versiunea de pitici la bucată, echipaţi cu unelte şi diamante (aprox. 20 ron bucata).

Pitici Alba ca Zapada

Şi, bine-nţeles, dacă vreţi să faceţi o surpriză minunată, vă recomand varianta de pitic cu pătuţ, la aprox. 30 ron, pentru a îmbogăţi şi mobilierul casei.

Căsuţa piticilor. Este varianta full-option, şi visul oricărei fetiţe. În anii precedenţi, căsuţa nu includea şi etajul cu dormitor. Acum însă a apărut versiunea "completă". Normal, nu include piticii, iar pentru acest set sunt recomandati piticii individuali, utilaţi cu instrumente muzicale şi un animăluţ din pădure. Sunt un pic mai scumpi decât cei cu diamante. Normal, trebuie să luaţi în calcul şi pe Albă ca Zăpada, existentă într-o mulţime de variante (cu medalion muzical, simpla, cu accesorii bijuterii, cu accesorii animăluţe, ba chiar cu un pitic cadou!). Şi, dacă vă permiteţi, strecuraţi-l şi pe prinţ.

Pentru cei care optează la această variantă de căsuţă, vă recomand ca la episodul de împachetat să începeţi cu două ore mai devreme. Toate vasele, mobilele, sunt şablonate, şi montajul durează. Este de preferat ca dimineaţa sub brad să le găsească deja montate, altfel se va plictisi până le aranjaţi.

Casuta piticilor, complet utilată

Aşadar, dacă preţul promoţional al căsuţei, de aprox. 250 ron prin hipermarketuri v-a făcut cu ochiul, luaţi în calcul încă odată această sumă, pentru păpuşi. Dar, ca posesor de căsuţă de 2 ani de zile, pot să vă spun că merită! Acum aşteptam kitul de extindere pentru etaj, ca să nu cumpărăm din nou căsuţa… Şi, normal, un set de tacâmuri, pe care le-am tot pierdut.

Ştiai? Acum ai şi desenul animat "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici" dublat în româna!

Cine esti tu, Mos Nicolae…

Iată a mai trecut încă un an, şi când pronunţ în faţa copiilor "decembrie" li se luminează faţa. Căci pentru un copil, decembrie înseamnă răsfăţ şi cadouri.

Toată povestea începe cu Moş Nicolae. Apoi, în viziune modernă, continuă cu Moşul de la grădi, Moşul de la mami sau tati de la servici, şi, în final, mult-aşteptatul Moş de-acasă. Fie că vine în persoană, fie că lasă cadourile sub brad, este acela care de obicei aduce ceea ce ai cerut în scrisoare. Aa, şi am uitat, toţi Moşii de la supermarket, de prin parcuri, pe care îi vedem până la Crăciun.

Deocamdată mă opresc la Moş Nicolae, chiar dacă mai avem o săptămână. Azi trebuie să-l şi "rezolv" pe moşul, e ultima zi liberă… sâmbăta viitoare presimt că va fi nebunie în oraş.

Toţi copiii ştiu, pe 5 decembrie trebuie să fii mai harnic ca niciodată. Adică, dacă tot anul nici n-ai observat că ghetuţele ar trebui curăţate, acum le freci zdravăn cu peria, şerveţele umede, orice, numai să sclipească. Hmmm… îi iau poate ochii lui Moş Niculae şi varsă mai mult din desagă în ele?! De când sunt părinte recunosc că nimic nu mă încântă mai tare decât să-i trezesc dimineaţa şi să le vad feţele transfigurate când sar din pat şi scormonesc la întâmplare. Anii trecuţi i-am sculat devreme, să aibă timp să se joace un pic, apoi să plece la grădi. Anul acesta Moşul vine duminică, şi mi-am propus să-i las să se trezească singuri. Să observ emoţia printre gene…

Ce le aduce moşul? Păi, au fost atat de "cuminţi" că vor primi un băţ. Fiecare dintre ei. Deşi este varianta cea mai sumbră, Irisuca mea m-a lăsat iar cu gura căscată… cum ştiu ei mititeii să vadă partea plină a paharului: "Mami, dar daca îmi aduce un băţ, poate să fie unul cu prinţese?"

Să revenim la Moş Nicolae… Cel mai enigmatic dintre personajele care le împart daruri copiilor. Povestea spune că demult, pe vremea când trăia încă pe pământ, Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane să se mărite. Din cauza sărăciei, tatăl lor voia să le vândă ca sclave. Sfântul le-a făcut cadou, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte o pungă cu galbeni. Fetele au avut astfel zestre şi s-au putut mărita, şi au fost salvate de la o viaţă plină de umilinţe. De aici a rămas obiceiul ca Moşul să aducă tuturor, şi mai ales copiilor, daruri.

Pe el nu-l vede nimeni, şi este cel mai "aspru" dintre toţi, căci are şi variantă de sancţionare. El judecă dacă au fost cuminţi sau nu, şi le umple proporţional ghetuţele lăsate la fereastră, sau la usă, cu dulciuri, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Nu le poate lăsa goale, şi pune o nuieluşă, pentru a le aminti celor neascultători să se îndrepte în anul ce vine. E drept, nu l-a văzut nimeni, până anul trecut, când copiii mei l-au întâlnit şi pe acesta în Bucureşti, când ne aflam pe 6 decembrie la un radio pentru copii. Măcar a fost pregătit cu bun-gust. Dar s-a dus şi cu varianta "pe moş Nicolae nu-l vede nimeni".

Abia aştept să văd, noi cât de cuminţi am fost anul acesta?!

Despre ANI & co

poveste14I-am citit acum Elizei prima poveste

„Cine e ANI?”

„Mai e una?” (nota: una, adica o poveste)

„Hai sa citim urmatoarea poveste de la povestea creioanelor”

Deci ii place… Continuam. Eu citesc, ea comenteaza

„Ia uite, s-a tocit si galbenul?

Se uita la poza. Eu nu vad musai un Galben tocit, dar copiii vad intotdeauna mai mult decat noi.

Eu mai am cateva ferestre deschise, mai tastez rapid un mesaj pe ymsgr…

„Hai mama, citim? Ce tot scrii?”

Continuam povestea. NAZ incepe sa o caute pe ANI, dar nu ne zice nicaieri cine este ANI. Ea anticipeaza:

„Cine e ANI? Cred ca e o papusa?”

„Unde e Ani?

Povestea se termina cu puncte de suspensie. Ba mai mult, ne zice ca NU ACUM vom afla, ci candva in viitor…. Hm… Varianta asta nu convine…

„De ce nu o gasea?”

„Hai sa citim urmatoarea poveste”

Ma gandeam deja, ce ma fac daca in urmatoarea povestire NU AFLAM totusi care e treaba cu ANI.

Dam pagina la urmatoarea poveste. Ea se uita la ilustratie. Este NAZ.

„Uite-l pe NAZ”

„Chiar ca e un creion fermecat! Am si eu un creion fermecat cu toate culorile

(sa stiti ca are!!! e un creion cu varful in toate culorile, coloreaza dupa cum il invarti )

Continuam azi lectura. Daca ne lasa junioara familiei. Mai nou, multe chestii „de copii mari” se desfasoara in timpul in care junioara doarme, la pranz, doua ore trase de par. Cand junioara se trezeste, e jale mare. Nu mai putem picta, nu mai putem modela cu plastelina, nu mai putem sta la calculator.

Dar desigur, este atat de amuzant sa ai o sora mai mica! Abia asteptam sa creasca si ea putin, sa ii povestim despre NAZ si despre ANI…

Sa ne jucam de-a concursul!

Ieri am avut o zi de-a dreptul minunată. Am sim ţit pentru a doua oară că jocul de-a concursul este perceput corect de cei mici. (Prima dată am văzut pe-ai mei, dar nu se pune). şi ieri am găsit de la mămica Andrei (Năzdrăvană de-a noastră) următorul mesaj:

„În altă ordine de idei, Cris ne-ai dat de lucru rău de tot
Jocul preferat al Andrei a devenit: să ne jucăm de-a concursul…aşa că-si inventează singură teme şi pe post de năzdrăvani sunt pluşurile ei favorite. Stau toţi în semicerc şi „doamna” fii-mea le explica ce au de facut… apoi tot ea face câteceva pentru fiecare în parte, le expune şi apoi mi le prezintă mie pentru notare. Deci… toată casa sunt hârtii-hârtiuţe, ba cu presupuse lucrări, ba cu foi de punctaj…”

Am pus mâna pe telefon… căci nu-mi venea să cred. Normal, ştiam că cei mici au tendinţa de a imita comportamentul celor mari, mai ales la activită ţile de grup. (Mai fac o paranteză, fii-mea adoră s-o imite pe doamna de la grădi, şi să se joace „de-a prezenţa”). Dar Andra deja e mult avansată. Mă bucur că am putut să le ofer piticilor un joc pe măsura a şteptărilor, şi sper şi de-acum încolo să fiu la înăl ţime.

În continuare, vă las să vă delectaţi cu câteva poze pe care mama Andrei a fost atât de draguţă să mi le trimită.

Concursul Copii Fermecatori. Moderat de Andra

Concursul Copii Fermecători. Moderat de Andra

Concursul Copii Fermecători. Prima probă este să faci din plastilină copii care se joacă cu jucării, fetele cu păpuşi, băieţii cu maşini. Ne vedem! Pa!

A doua probă, de desen

A doua probă, de desen

A doua probă este să desenezi pinguini cu familie cu căciulă cu jucării şi cu mâncare şi apă!

A treia probă este să faci un lucru cât mai frumos dar deja desenat modelul de pe foaie. Tu trebuie să decorezi.

A treia proba

A treia probă este să faci un lucru cât mai frumos dar deja desenat modelul de pe foaie. Tu trebuie să decorezi.

Modelaj din plastilina

Modelaj din plastilină

… şi rezultatele concursului. Aveţi creaţiile şi numele participanţilor.

Dragă Andra, eşti nemaipomenită! Aştept cu nerăbdare să colaborăm.