Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
hârtie creponată;
foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.

Buchețele de flori de mărțișor – flori cusute

Căutam o idee simplă pentru ora de opțional. Simplă din punct de vedere al materialelor necesare, căci în toiul sesiunii numai de umblat la cumpărături nu-mi ardea… așadar aveam seturile de cusut, panglici albe și roșii, și paietele de la Daco. Cum se apropie și mărțișorul, și trebuie să impresionăm cu ceva mămicile acasă, am hotărât să pregătesc cu copiii o felicitare, din care să realizăm acum prima parte, cea mai dificilă: buchețelul de flori.

Am printat pe carton modelele de codițe, de aici, și ne-am apucat de lucru. Pentru un copil de 5 ani durează cca 1h30min, dacă pornește de la zero, și perforează el modelul. Altfel se încadrează ușor într-o oră, mai ales dacă primește ajutor cu fundița. Modelul din stânga este cel mai simplu, trebuie doar să aveți paietele în formă de floricele. Pentru modelul din dreapta am tăiat bucățele de 15 cm de panglică – aceeași care se vede și la fundiță, am încrețit-o cu acul pe o parte, cum făceam în copilărie pampoanele de pus la codițe, le-an strâns și le-am cusut. Pe al doilea încă nu l-am testat cu copii, abia săptămâna viitoare mă întâlnesc cu cei de la școală și vedem ce iese.

Puteți economisi timpul dacă realizați codițele dintr-o singură împunsătură de ac, dar scopul meu a fost să și exersăm cusăturile, nu doar să realizăm modelul. Ce pot să vă spun e că modelul cu „maci”, cum l-a botezat o prietenă, a fost suficient de provocator și pentru cei mici, și m-au anunțat doi – dintre care și un băiețel – că vor să încerce. Nu aduce anul ce aduce ceasul, voi vedea data viitoare, când sper să revin cu imagini noi, cu lucrările finale.

Edit:

Revenim cu impresii – tema cu paiete s-a încheiat cu grupa de grădiniță. A durat în medie o oră și jumătate, căci cusutul tulpinilor nu a mers foarte repede. Era mult mai ușor dacă realizam tulpina din două împunsături – una sus și una jos, însă nu am vrut să-i scutesc de exercițiu, căci pe termen lung ne va prinde bine. Iar cu paietele a mers minunat, a ajutat exercițiul pe panglică.

Știu că nu e ok să compari copiii între ei, însă din toate cele realizate, primul îmi place cel mai mult. F. are cinci ani, și este băiețel. E drept că nu a vrut să coasă complet modelul, pe motiv că „așa vrea el să fie al lui”, cu toate insistențele mele și explicațiile de la codițe, unde i-am arătat cum se completează elementele. Dar a ales florile singur, toate la fel, și a cerut să completeze planșa cu albinuțe – elemente care se aflau pe masă, dar niciuna dintre fete nu le-a cerut. Este modul meu de lucru, explic tehnica, în rest – alegerea culorilor, completarea planșei, aparține fiecăruia. Cel mai mult îmi place când învață unii de la alții – dar de data aceasta nu a fost cazul. Flavius a rămas ultimul în clasă când și-a lipit albinuțele.

Este mai greu să trec peste „a copiat de la mine”. Tot încerc să le explic că, dacă cineva te vede făcând un lucru frumos, și face și el, l-ai învățat ceva. Mai avem până acolo 🙂

Să coasem paiete…

Anul acesta mă tot gândeam să fac ceva special de mărțișor, și pentru că am luat de la Daco un set de paiete foarte faine, și mai am și acasă altele, mi-am propus ceva modele desenate, dar cu paiete aplicate. Și nu, nu lipite, le voiam musai cusute. Așadar, preventiv, am zis să fac o activitate de încălzire, să vedem dacă și cum se mișcă copiii cu paietele…

Le-am dus panglici – cam cât să o înfășoare de trei ori pe mânuță și să facă fundă, cu indicația să coasem paietele, cu două „raze”. Am forțat prea tare, trebuia să merg pe varianta cu carton, dar mi-am dorit atât de mult să iasă ceva „util”, căci adoră să plece cu ele… nu sunt pregătiți încă să renunțe la suportul solid, așa că voi mai amâna cu siguranță trecerea la cusăturile pe pânză. Nu pot controla încă materialul simultan cu mișcările acului.

De cusut paiete – au cusut, mai bine, sau mai stângaci, cu ața care se încurca mereu… căci am folosit ață de papiotă, mai subțire decât bumbacul cu care coasem de obicei. E drept că la finalul orei au plecat încântați, cu creațiile prinse pe mână. Au reușit toți să coasă cel puțin 10, așa cum mi-am propus, cei mai mititei chiar până la 16, și am avut și excepția, un model superb, „de clasa I”.

La final am discutat și negociat, vom face fluturi de mărțișor, dar vom pune așa… de decor, vreo 4 paiete, nu exagerăm.

Sequin Art – jocuri creative cu paiete

După jocurile cu mărgele, jocurile cu paiete mi se par una din ideile cele mai inspirate de cadou pentru cei mici, dar nu foarte mici. Despre sequin art am aflat cred înainte de Crăciun, când căutam recomandări de jucării, altceva decât clasicele păpuşi şi maşinuţe. Încerc să repet de câte ori pot că o jucărie care ţi-a arătat în 5 minute cam tot ce ştie să facă nu este un instrument de învăţare. Copilul trebuie s-o descopere, să o studieze, să o adapteze propriilor sale planuri. O jucărie nu trebuie să-i umple timpul, trebuie să-l ajute să-şi formeze deprinderi, să exerseze altele deja învăţate.

Aici ar intra jocurile cu paiete, care pun le încercare atenţia, îndemânarea, răbdarea, asocierea de culori. De 1 iunie Iris a primit cadou un astfel de joc, şi la prima vedere am crezut că este versiunea pe care o studiasem eu pe net. Era însă una altfel, n-aş putea să spun dacă mai simplă sau nu. Jocul cuprinde săculeţi cu paiete de diverse culori, şi tablouri de carton pe care acestea trebuie lipite. Se adaugă lipiciul cu grijă pe spaţiul unei culori, apoi se lipesc paietele corespunzătoare, şi se aşează cu ajutorul unui aplicator. Sistemul este mult mai potrivit pentru tablouri cu nisip colorat. Iris s-a cam plâns de aplicator, că nu e de prea mare ajutor, şi a preferat un ac. Rezultatele nu au impresionat-o, şi după câteva încercări, a decretat că mai bine păstrează paietele pentru alte proiecte.

Paietele incluse sunt mai mici decât cele din comerţ. Celelalte versiuni de jocuri am văzut că au o altă structură, conţin o bază din polistiren, suport plastifiat negru/pretiparit, cu textura specială, care mie îmi pare catifelată, paiete şi bolduri mici pentru fixare. Aşadar în această variantă paietele sunt adăugate cu mâna, una câte una, pentru a alcătui tabloul. Nu au dimensiuni foarte mari, se învârt în jurul a 20x20cm. Ziua Irisucăi se apropie încet, dar sigur, şi mă gândesc foarte serios la această variantă.

Modelele găsite sunt pentru toate gusturile posibile. Animăluţe de casă, sălbatice, păsări exotice sau de la pol, păcat că nu sunt ceva mai bine reprezentate personajele din desene animate. O ofertă au cei de la Elefant, la raionul de jucării (aici), dar si la Dinoland, cu seturi din alte colecţii.

Aţi testat astfel de produse? Ce părere credeţi că ar avea copiii despre ele? Vi se par periculoase din cauza boldurilor incluse?

Felicitare de martisor

Martisor-colaj

Când Irisuca se apucă de lipit, ideile îi vin continuu… În febra ce ne-a cuprins săptămâna asta, privind confecţionarea mărţişoarelor, un episod aparte a fost cel "pentru doamna".

De ajutat, am ajutat-o puţin. Adică i-am decupat fluturaşii, albinuţa, şi floricica din stânga. Plus suportul. Apoi a lipit singurică. Floricica din dreapta este realizată din confetti. Le-am găsit la articole pentru party, la punguţă. Caut încă steluţe, dar parcă au intrat în pământ.

Cred că e evident, felicitarea-mărţişor reprezintă un peisaj de primăvară. Soarele străluceşte sus pe cer, nu avea cum să lipsească ustensila ei preferată, lipici-glitter. Apoi pixul cu sclipici… (se asigură de câte ori îl foloseşte că îi cumpăr altul când se termină :D).

Fiecare fluturaş stă pe o floare. Am convins-o să-i lipească puţin lângă, să se vadă şi floricelele. Apoi a cerut o albinuţă. Care… are miere pe picioruşe (cele două paiete).

La final, nu putea lipsi din peisaj o zână, şi cine alta decât Clopoţica.

Acum să vedem, ce va spune doamna când va primi mărţişorul. Dar ea este încântată de realizare.