După un început de an cu stângul, când îmi pierdusem orice speranță că va primi și sala mea ecran smart interactiv, am avut în cele din urmă „jucărie” nouă. Bineînțeles că două filme demonstrative și manualul găsit pe net nu te dumiresc și, să recunosc, nici timp foarte mult să le aprofundez n-am avut.

Joaca pe tablă e după principiul clasic al nevoii care îți este cel mai bun profesor pentru a o scoate la capăt, combinată cu varianta sună un prieten.

Ce am reușit până acum cu tabla:

Conectarea laptopului

Aici sunt două variante, wifi sau prin fir – ceea ce implică plasarea laptopului lângă tablă (cabluri scurte), iar în spațiul meu mic e o provocare încă o măsuță. Pentru conectarea prin wifi am reușit să găsesc o soluție, ca să mut laptopul pe catedra înghesuită la perete și să nu mai blochez 50cm din tablă.

Însă nu am aflat cum (sau dacă se poate măcar) ca prin wifi să am acces la mouse-ul de la laptop, așa cum aveam prin al doilea fir de conectare (nu cel HDMI). Mi-ar fi utilă, mai ales că am lecții la care folosesc prezentările în Powerpoint și îmi e util să rămână ceea ce completăm pe slide, să nu fie nevoie să „șterg tabla/dau pagina”.

A doua problemă cu proiectarea wifi e că, dacă pornesc aplicații din calculator, nu pot interacționa cu ele pe tablă. Soluția de compromis aici e să le proiectez de pe mobil.

Accesarea internetului

Odată ce am reușit conectarea la o rețea de net, alta decât hotspot de pe telefonul personal, toate paginile erau la „o atingere distanță”. Numai că e cam incomodă căutarea. Așa că mi-am pregătit un document în Google Docs, setat cu acces public, pe care l-am accesat de pe tablă, l-am memorat în „Favorite” și îl pot deschide imediat.

Acolo îmi adaug la început de săptămână sau seara materialul necesar în activitate pe care îl pot accesa repede. Timpii morți în lecție, în care cauți ceva, nu sunt decât provocări pentru ceata de pitici în a găsi repede o ocupație, de regulă zgomotoasă și greu de domolit.

Accesarea stickului USB

Tabla are această opțiune, de a accesa fișiere aflate pe un stick de memorie. Ca orice organizație cu USB-urile la liber, șansa de virusare crește exponențial cu numărul de utilizatori și calculatoarele prin care se plimbă aceste stickuri. S-a decis la nivelul instituției ca această opțiune să nu fie folosită, doar conectarea laptopului fiind permisă.

Personal, m-am amuzat, pentru că eu nu am voie acasă cu stickurile cu care umblu la școală, sunt puse programe de protecție pe tot ce mișcă biți. Anul acesta, fiind singură în clasă și fără expuneri (teoretice), alerta e la nivel mai scăzut.

Însă ce reușisem să fac folosind USB-ul: mi-am creat imagini cu tipurile de liniatură pe care le folosesc la clasă. Erau accesate foarte repede – încă nu am descoperit dacă se poate să salvez imaginile pe memoria internă a dispozitivului, ca background disponibil, așa cum era în Jamboard, când îți setai ce tip de linii vrei pe fundal.

Mergeau foarte repede și filmulețele salvate pe stick de acasă, pe care le folosesc de regulă la AVAP ca demonstrații înregistrate, ca să scap de reclamele de pe youtube.

Proiectarea de pe mobil

Inițial a fost o incercare de pe telefonul meu Samsung. Când am văzut că merge și interacțiunea cu tabla, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior.

Încercând să protejez dispozitivul personal și să folosesc o tableta non-samsung, am aflat ca nu merge cu orice marcă.

Am conectat-o la fel ca pe laptop, proiecta imaginea și sunetul, dar nu puteai acționa, din păcate. Ar merge însă dacă dai tableta din mână în mână, fără să mai ajungă la tablă copilul.

Încă rumeg ideea, asta dacă nu transform pomana electorală prima didactică (programată miraculos înainte de alegeri) într-o tableta Samsung.

După ce toate sunt conectate 100%…

Am început să caut și aplicații compatibile cu activitățile mele, printre cele pe care le am acasă. Cele mai multe, și cu care sunt și obișnuită, sunt cele de la Editura Edu, pe care le folosesc de ani de zile.

Le-am inserat în imagine pe toate cele pe care le-am găsit pe site, dar le voi lua pe „rânduri”:

1.1 – O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare este pachetul de auxiliare pe care îl folosesc suplimentar cu elevii de la clasa mea. Activitățile de bază din timpul lecției sunt proiectate de mine, cu ceea ce consider eu util pentru realizarea obiectivelor stabilite. Dar la afterschool sau acasă sunt modalitatea cea mai eficientă de a umple timpul copiilor. Primul motiv este că aspectul de revistă colorată le dă ideea de joacă. Iar al doilea – partea digitală, se contorizează ca „timp pe telefon/tabletă”, distractiv, dar nu lăsați liberi, de capul lor, să bântuie pe net pe te-miri-ce.

1.2 și 1.3 – Clubul de lectură și Clubul exploratorilor fac parte din oferta extinsă a pachetului 1.1. Exploratorii sunt primii lucrați la after, pentru că nu îmi amestecă conținuturile de CLR cu MEM, sunt doar aritmetică, și cum eu am început la clasă întâi cu vocalele, până trec de primul modul e mai dificil să aleg conținuturile. După ce voi parcurge și primele consoane, lucrurile devin mai simple. Clubul de lectură îl mai amân puțin, deocamdată prefer oral exercițiile de identificare a sunetelor. Bine însă că e făcut pe sistemul tradițional, cu marcarea fiecărui sunet în cuvânt/silabă, și nu doar a poziției inițiale, mediane sau finale. Urmează și acesta, mai spre iarnă.

Rândul doi – distracție

Seria trecută am avut la clasă revistele 2.1, 2.3 și 2.4, ca materiale de rezervă pentru timpul liber disponibil. Însă cum provocările de disciplină de acum cinci ani erau cu mult peste orice mi-aș fi imaginat când am făcut propunerea, am reușit cu greu să ținem ritmul.

Anul acesta am optat pentru folosirea selectivă pe tabla smart, tot în timpul disponibil pentru joacă. Însă toate cele patru materiale oferă ajutor mai ales pe conținuturile de științe, unde e destul de dificil de găsit conținut online adaptat vârstei foarte mici.

Și cum ai mei copii ar da orice să îi las să se joace (ajung imediat la 3.2), deja le-am instalat pe telefon, ca să fiu sigură că merge interacțiunea cu tabla.

Ca să vă faceți o idee ce conțin fiecare, iată cuprinsul:

Rândul 3 – provocări

Și aș începe cu 3.2, care mi-a salvat „viața” în pandemie. Chiar nu știu cum aș fi reușit atunci să fac mai atractive lecțiile la distanță dacă nu ar fi fost Povestea literelor. Editura Edu a lăsat atunci, la liber, poveștile, dar nu regret deloc că am materialul. Nu am folosit, ce-i drept, revista (e mai potrivită acasă, pentru timpul liber), dar povestea din aplicație și primul joc – întotdeauna. Mi-am amintit acum că, în online, când rula pe ecranul meu, copiii răspundeau, dar eu atingeam butoanele. Doamna, dar nu putem și noi direct? 

Ei bine, atunci nu s-a putut. Cu seria aceasta însă – se poate. Încântarea lor de a veni la tablă ca să aleagă și să bifeze este maximă. Doar că îi cobor repede din nori la al doilea joc. Nu că nu ar fi educativ – recunoști litera învățată, dar având o componentă dominantă de joc, ar ieși lupte grele cine vine la tablă și ora nu s-ar mai termina ca să împac toate taberele.

Povestea literelor e așadar sus în topul preferințelor mele și cel mai des folosită, la fiecare lecție de predare.

3.1 – Fișe interactive. Aplicația abia am descoperit-o acum, când le-am căutat pe cele vechi pentru articol. Am testat pagina dedicată sunetului și literei A și mi se pare foarte faină. Seamănă foarte mult cu tipul de exerciții pe care le tot fac și eu pe caiete, așa că nu ar veni decât să aducă o componentă de joc în activitatea de la clasă. Era și mai interesant dacă avea revistă tipărită, așa puteam lucra la tablă, iar ei aveau pe ce să scrie în bancă.

Rândul 4 – suplimente pentru vacanță

La acestea nu pot comenta, nu le-am testat încă. Pe cel de engleză l-am folosit în prima lui variantă, când erau copiii mei în clasele primare, acum vreo 10 ani, și bănuiesc că, așa cum s-a întâmplat și cu celelalte produse, nu au evoluat decât spre din-ce-în-ce-mai bine, atât ca grafică, dar și ca structură. Toate pentru că în spatele lor se află o echipă pasionată de această muncă.

Am fost curioasă și am aflat ce e cu steluța adăugată pe colțul etichetelor, căci prima dată m-am gândit la un nivel de excelență, „cel mai apreciat/votat”. Este însă marcat un material care poate fi folosit de la începutul anului școlar. Toate sunt disponibile în format demonstrativ pe site-ul Editurii Edu, dacă nu le cunoașteți deja.

Tot legat de site-ul editurii, dar acum abia descoperită, este opțiunea de a salva în contul personal codurile produselor și gestionarea lor. Ținând cont că le folosesc de ani de zile, dar am mai schimbat aparatele, unele erau blocate și nu le puteam adăuga acum pe dispozitivul pentru școală. Așa că n-am putut decât să mă bucur că am cum să le anulez și să le folosesc din nou fără să-mi mai bat capul pe unde au fost instalate prima oară. Undeva, într-o viață viitoare probabil, voi lua la rând toate materialele pe care le am și le voi adăuga aici. Sau an de an, câte o serie.

În încheiere, cum m-am mai jucat cu tabla…

Au venit în vizită la mine doi foști elevi care au plecat din școală. Acolo unde sunt acum nu au tablă smart și, normal, aterizați la mine și obișnuiți cu tot ce-am putut face eu cinci ani, au fost curioși cum merge. Matematicianul a testat instrumentele de geometrie. N-am descoperit încă amândoi cum creezi ideea de glisare la desenarea dreptelor paralele, căci pe ecran muți ușor echerul, nu e ca pe hârtie.

În schimb, mica artistă a intrat pe „modul pensulă”, pe care nici nu avusesem timp să-l explorez. Pfai, ne-am distrat amândouă „pictând” pe ecran, cu tușe de diferite dimensiuni. Am înțeles că se poate și aștept vacanța, unde pe lista mea unul din punctele de bifat e să explorez mai atent tabla.