Noi educații în viața de zi cu zi

Educația este un cuvânt pretențios și se leagă poate de cei șapte ani de-acasă, pe care, din păcate, din ce în ce mai puțini îi au. Unii asociază termenul cu școala, alții cu morala, familia… cert e că, atunci când nu există, se vede! Reforma în învățământul preuniversitar este coșmarul societății noastre. E aproape imposibil să nu știi ce se întâmplă, fie că e vorba de propriul copil, un nepot, sau copiii prietenilor. Ca să citez un clasic, trebuie să-i fac educația. Și nu știți dumneavoastră, bărbații, cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!

Anii trecuți remarcam cu destulă plăcere intrarea pe „poarta” școlii a noilor educații. Avem acum disponibile educație financiară, educație moral-civică, educație ecologică, educație pentru participare și democrație, educația nutrițională, educația pentru schimbare și dezvoltare, și multe, multe altele. Un rol aparte între „educații” a avut-o întotdeauna educația sanitară. Dacă ne uităm numai în jur, în mijloacele de transport, vom ajunge extrem de ușor la convingerea că numărul de ore alocate acestei discipline este prea mic. Normele de bază privind igiena personală, de exemplu, sunt slab, foarte slab însușite… chiar dacă apa nu mai trebuie scoasă cu găleata de la 30m adâncime.

Nu știu cum stau în statistici românii la folosirea săpunului, însă la cea a pastei de dinți… s-au mai făcut sondaje. Prin 2014, la nivel național, se menționa o medie de 1 tub/an. Din 2016 am găsit un studiu, dar doar pentru mediu urban. Procentele nu sunt relevante, însă mi-a sărit în ochi concordanța dintre nivelul de educație și calitatea igienei dentare… direct proporționale.

Dacă ați remarcat prin filme, seara, înainte de culcare, copiii sunt mereu întrebați dacă s-au spălat pe dinți. Este un mod indirect de a face educație… Și, ca mai toți părinții, și eu mă lovesc, zi de zi, de acest lucru. Dimineața nu au nicio problemă, faptul că merg la școală, între prieteni, îi determină să ia „măsuri”… însă adevăratul pericol este seara. Disperată de certuri continue, am cerut eu o soluție. Una propusă de copil, cu care să fie de acord și pe care s-o pună în aplicare: Ia-mi periuță electrică!

Aceasta era povestea din urmă cu doi ani. Am căutat, am văzut, am citit recenzii și în cele din urmă am ales. Mă hotărăsc greu când trebuie să încerc ceva pentru prima dată, pun preț pe recomandările prietenilor, dar acum… nu erau. Am ales așadar să merg pe brand, căci Braun nu mă dezamăgise la capitolul aparate pentru igienă, chiar mi-am petrecut niște decenii bune în compania unor astfel de mici ustensile. Oral-B este marcă Braun, deci am ales marca. Mai greu a fost cu modelul de periuță… și aici a fost în cele din urmă hotărâtor și bugetul alocat pentru cadou. Însă cadoul aniversar a fost o periuță electrică.

Cum în timp ce mă documentam mi-am dat seama că de fapt la baie poate sta o singură periuță (au avut comuniștii grijă să nu încăpem simultan mai multe persoane), dar cu mai multe capete, ne-am dotat toți trei și am stabilit ce culori de inele folosim, să nu le încurcăm între noi. După entuziasmul inițial, periuța a intrat în cotidian. Dau 10 puncte dacă ghiciți cine o pune la încărcat (aceiași comuniști nu au considerat necesară o priză lângă lavoar și până la renovare mai e)…

Noua jucărie nu le-a plăcut doar lor, mi-a plăcut și mie. Respectam cele două minute și cu periuța clasică, însă cu aceasta s-a simțit imediat că sunt două minute mult mai eficiente. Ce mi-a plăcut la ea: timer-ul, în primul rând. Poți să mai prelungești oleacă moțăiala de dimineață, îți semnalizează ea când să schimbi direcția, ba chiar și când e teoretic suficient, poți să te oprești. În plus, nu „obosește”, periază la fel toți dinții. După doi ani în care m-am obișnuit cu ea, mă enervez cumplit când o găsesc descărcată, dimineața, la 6… dar o pun la încărcat, până la 7 când începe tura copiilor.

Și tot după doi ani am primit în teste de la Oral-B generații noi de periuțe. Mi-am luat partea leului și am adjudecat-o pe cea cu bluetooth. Mi-am instalat aplicația pe telefon și sunt mai ceva ca un copil mic. Pornești aplicația, ești încurajat, lăudat, ți se spune ce să mai faci (periat limba, apă de gură, ață dentară, pentru o igienă completă). Cred că un copil mai mic ar fi de-a dreptul încântat să fie lăudat de fiecare dată. Dacă ar avea și o versiune pentru pitici, pentru fiecare periaj făcut la timp, puncte bonus, poate am reuși să scăpăm noi, părinții, de munca de convingere. Oricum, numai faptul că îți poți folosi telefonul și la altceva mai util decât joaca ar trebui să fie un stimulent suficient.

Am testat modelul Oral-B Smart 4 4000 și, pe lângă distracția cu aplicația (apropo, dacă depășești doar cu puțin cele două minute… nu ești la fel de „lăudat”), am remarcat imediat senzorul de presiune. Dacă cu ochii abia dezlipiți de somn ți se aprinde în față un mare led roșu, e clar că apeși prea tare pe periuță. Ok, și la cealaltă mai apăsam, mai scotea ea un sunet care arăta că nu îi convine ceva, dar nu semnaliza așa, ca frânele în trafic. Bun, am aprofundat instrucțiunile, nu e nici sănătos pentru gingii excesul acesta de zel, de-aia și semnalul puternic de la senzorul inteligent. Tot ca plus față de celălalt model are trei programe de curățare. Cel mai rapid îl aveam și pe cealaltă, dar acum, până la nivelul 0, mai am două intermediare.

Tot din sondajul menționat mai sus (2016) am aflat că este în creștere nivelul de utilizare al periuțelor electrice. Dacă mediul urban și nivelul de trai sunt pe această linie ascendentă, mi-aș dori să văd măcar o urmă de creștere și în celelalte zone, chiar și pe produse mai simple, periuțe normale și pastă de dinți.  Știți deja că Oral-B este marcă recomandată de medicii dentiști din întreaga lume. Eu nu pot decât să vă recomand periuțele electrice în general și cele pe care, la rândul meu, le-am încercat, modelului Smart 4 4000 adăugându-i-se PRO 2000 și PRO 750 White&Clean.

Povestea dintisorului lui Danut

Dănuţ este un băieţel foarte cuminte, merge la grădiniţă la grupa mare. Singurul lui defect este că seara se grăbeşte să meargă la culcare şi uită adeseori de cele două prietene de seară, Periuţa şi Pasta de dinţi. Aşa se face că pe cel mai mititel dintre dinţişorii lui şi-a găsit căsuţă un gândăcel, pe nume Carie.

Carie şi-a făcut întâi un adăpost lângă gingie. Era fericit, mereu găsea printre dinţişorii lui Dănuţ puţină ciocolată, jeleu, sau chiar resturi de bomboane! Noroc că Dănuţ uita de Periuţa cea frumoasă, cu cap de ursuleţ şi Pasta cu gust de căpşuni… aşa toată noaptea, în timp ce băieţelul dormea, avea timp să mănânce şi să prindă putere.

Carie, gadacelul cel rau
Căsuţa lui Carie din dinţişor a devenit astfel din ce în ce mai frumoasă. Întâi doar un colţişor din smalţ, apoi o locuinţă confortabilă în dentină, partea interioară a dintelui. Deja Carie avea acum un adăpost sigur, când îşi amintea Dănuţ să se spele pe dinţi. Cum simţea mirosul plăcut de pastă se ascundea în căsuţă şi Peria nu putea să-l alunge.
Când căsuţa lui Carie s-a mărit, pe Dănuţ a început să-l doară dinţişorul. Orice bucăţică de ciocolată, ceai cald sau îngheţată îl chinuiau, şi băieţelul începea să plângă.

A avut însă noroc când, la grădiniţă, a venit în vizită Doctorul Măseluţă. Tocmai le explica copiilor cum, când şi de ce trebuie să se spele pe dinţi, când l-a observat pe Dănuţ în spatele clasei cu lacrimi în ochi. Au plecat împreună la cabinetul stomatologic, punând la cale cea mai straşnică strategie pentru alungarea lui Carie, musafirul nepoftit.

Dănuţ s-a aşezat cuminte pe scaun şi a deschis guriţa mare. Doctorul Măseluţă a aprins un bec puternic, să-l vadă mai bine pe Carie, în caz că încearcă să scape cu viaţă şi să ajungă la alt copil. A pregătit apoi instrumentele… o oglindă, cu ajutorul căreia să-l orbească pe Carie, punându-i lumina în ochi. Un cârligel cu care să-l agaţe, şi, cel mai important, Freza. E adevărat că face un zgomot puternic, dar numai aşa reuşeşte să-l scoată pe Carie din ascunzătoare!

Dănuţ a stat cuminte, cu guriţa deschisă şi nu s-a mişcat. Doctorul Măseluţă a reuşit să-l prindă pe Carie şi l-a închis într-o cutiuţă. Apoi a reparat dinţişorul lui Dănuţ, acoperind cu o plombă gaura făcută de carie.

Întâlnirea cu gândăcelul cel nesuferit i-a fost învăţătură de minte lui Dănuţ. Acum mănâncă mai puţine dulciuri, a renunţat la jeleuri şi bomboane. Şi se spală pe dinţi după fiecare masă.

Pentru mai multă siguranţă, primăvara şi toamna îi face o vizită la cabinet Doctorului Măseluţă, care cercetează cu atenţie dinţişorii, nu care cumva un văr de-al lui Carie să fi venit în vizită!

Drepturile de autor asupra acestei poveşti aparţin City Pharma. Povestea a fost publicată în ianuarie 2009 în Suplimentul "Gify Club", nr. 2.