cuvinte calculator

Copiii mici și deprinderile digitale

De când lucrez online cu piticii mei am constatat că există câteva inconveniente. Cel mai jalnic stau la capitolul feedback. Chiar dacă lucrăm live uneori, este destul de greu să îmi dau seama ce poate cu adevărat copilul pentru că… e mai ceva ca la teatru, cu sufleor profesionist, care îi spune ce trebuie să răspundă. Eu am răbdare, așa, ca la clasă, de câte ori le vine rândul, ca fiecare să citească pe litere. Eu nu mă grăbesc. Nu știu de ce piticul ar trebui să răspundă instant la ceea ce are de făcut, cum ar fi un cuvânt de citit de pe ecranul pe care eu îl partajez cu ei… Sau, dacă cer să formuleze o propoziție cu acel cuvânt, de ce trebuie să fie ideea părintelui mai bună decât a lui?

Așa e când copiii sunt mici și nu pot face mai nimic fără cineva în umbra lor. Cel puțin acum mi-aș fi dorit să am o generație mai mare, să fim „doar noi“, așa cum văd la copiii mei. Când ei au ore live, mi se interzice complet să intru în cameră, nici nu știți ce-am pățit pentru poza aceea furată în timpul orei de mate, chiar dacă e de la spate!

Am trecut și peste aceasta și m-am gândit cum să fac să le dau ceva mai „de calculator“ copiilor. Cum ar fi, de exemplu, să scrie cuvinte pe ecran. Dar mă lovesc de altă problemă: trebuie să cunoască tastele. Aș putea să le dau quizz-uri cu imagini, ei să scrie ce reprezintă, sau să le dau cuvinte scrise cu literele mici de tipar și ei să le transcrie cu cele mari, pe care le văd pe taste. Însă cum ei cu siguranță nu au scris mesaje pe telefon sau la calculator, nu sunt deloc familiarizați cu tastatura.

Apoi, mai e o problemă: câți au tastatură românească? Aceea pe care apare Ș, Ț, Ă, Î, Â ? Aici am nevoie de ajutor de la părinți, să lipească pe taste niște etichete mici cu literele. Nici nu îmi trece prin cap să pornesc cu ei scriind fără diacritice, am mai avut seria trecută un copil care scria așa și am avut de tras, nu glumă. Dar să presupunem că o lămurim și pe aceasta…

Ca să căpătăm ceva deprindere în a căuta literele pe tastatură, am pregătit o fișă de lucru. Pentru ai mei, mici, indicațiile vor fi să scrie cu litere de tipar între liniile continue ale liniaturii, apoi să coloreze tastele pe care ar trebui să apese ca să scrie cuvântul pe calculator. Copiii mai mari pot folosi liniatura pentru a scrie literele de mână. Fișierul conține și o pagină fără poze, o puteți folosi pentru a scrie, la alegere, orice cuvinte doriți să exerseze.

După ce se obișnuiește cu așezarea literelor, puteți să le scrieți direct pe calculator. Trebuie doar să îi mai arătați câteva taste:

  • rând nou – Enter
  • șterge – Backspace
  • spațiu – Space
  • scrie numai cu litere mari – Caps Lock 
  • scrie o literă mare – Shift+Litera

Când va ajunge să aibă nevoie și de semne, puteți trece la a doua lecție de operare a calculatorului.

Să mai spun cât de mult mi-aș dori să am cu ce să fac acel opțional de informatică pentru clasele primare ? Dar nu să căutăm unde e butonul de power pe un calculator desenat, ci să învățăm efectiv să folosim calculatorul pentru ceea ce avem de lucru la școală: teme, proiecte, prezentări.

cuvinte calculator

În încheiere, reiau rugămintea pe care am notat-o și pe materialul oferit gratuit: nu distribuiți pdf-ul nicăieri pe internet, îl salvați pentru utilizare personală. Dacă doriți să îl recomandați cuiva, dați share acestui articol. Respectați în acest mod drepturile de autor, dar și munca mea (deloc puțină!)

Dacă aveți nevoie de material în altă formă sau cu modificări, vă rog să reveniți cu un mesaj la acest articol.

Matematica la sfarsitul clasei a patra…

Am observat de a lungul anilor că elevii care ajung în clasa a V-a şi nu citesc cursiv, sau nu cunosc tablele de operaţii decât parţial, au probleme foarte mari în asimilarea cunoştinţelor şi de cele mai multe ori îngroaşă rândul elevilor rămasi în urmă la învăţătură. Ar trebui ca părinţii să le ceară acasă să citească şi să socotească ori de câte ori au puţin timp liber.

În ceea ce priveşte matematica, părinţii îi pot cere copilului să numere din 2 in 2, din 3 in 3, din 4 in 4 ş.a.m.d. Chiar dacă vom încerca – şi asta se face la şcoală – să învăţăm tabla înmulţirii şi a împărţirii ca operaţii de adunare şi scădere repetată, este foarte greu pentru copii să o reţină în acest mod şi să facem şi performanţă. Este de ajuns să ştie că este aşa.

Când avem de făcut o înmulţire sau împărţire nu stăm să facem adunări repetate sau scăderi repetate. Închipuiţi-vă că au un exerciţiu cu paranteze, cu înmulţiri şi împărţiri, pe care trebuie să le facă cu adunări si scăderi repetate. Câtă muncă…

Prin exerciţii şi prin întrebări repetate vom putea să-i ajutăm pe copii să le înveţe. Dacă dispuneţi de un calculator puteţi căuta programe de învaţare a matematicii Există astfel softuri educaţionale şi sunt foarte utile. Elevul învaţă jucându-se, iar ora de joacă la calculator se poate transforma dintr-o pierdere de timp cu un joc inutil într-una de învăţare. Copilul poate să repete ori de câte ori doreşte toate tablele de operaţii. În acest fel îi putem satisface şi plăcerea de a se juca pe calculator, dar într-un mod util.

Să-i punem la dispoziţie şi o culegere clasică de probleme. Se găsesc în toate librăriile şi puteţi cere oricând sfatul învăţătorului sau profesorului privind lucrarea ce se recomandă copilului dumneavoastră, potrivit nivelului său de acumulare a cunoştinţelor.

De asemenea ar trebui să-i antrenăm în cât mai multe concursuri, să menţinem un nivel mediu al antrenamentului, fără să epuizăm copilul, dar fără să-i permitem să uite.

Vacanţa mare bate la uşă, şi pentru copii ea înseamnă joacă. Dar, tot în joacă, putem strecura un exerciţiu pe zi. Trei luni înseamnă mult, iar copiii uită repede.


Calculatorul. Cat de optional…?

Recunosc. Nu îmi plac copiii lipiţi de calculatoare. De aici a pornit de fapt şi ideea acestui portal.
Dar ce să mă fac cu programul de opţionale de la grădiniţă?! Opţional de calculator.
La Andrei a fost simplu. I-am spus nu, pentru că au declarat sincer colegii că se joacă.
Iar jocuri are şi acasă, nu e nevoie să mai şi plătim pentru ele.
Apoi, chiar nu mai aveau ce să-l înveţe la opţional. El e mult peste programă…
La doi ani ne-a resetat parola de bios. Habar n-am avut că, dacă ţii la infinit apăsat butonul de reset, sare de parola de bios… Disperat că nu mai pornea după ce apăsa pe butonul cel mare, apăsa pe toate…
Reuşea – şi încă nu ştim cum – în două minute cel mult – să facă praf windows-ul. Şi nu se lăsa decât cu reinstalarea sistemului. Când am trecut de faza asta, a început să ne facă arbori de foldere. Imaginaţi-vă…. D:New FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew Folder… Simultan, a început mutatul fişierelor cu Drag/Drop. Eu, care cel puţin pe calculator sunt extrem de ordonată, am ajuns la disperare, să-mi caut fişierele în arborii de foldere de mai sus. Punctul culminant a fost când fisierul căutat devenea din “teme.doc” – “ogihsoigsoigsoi”, fără extensie.
A fost perioada cea mai neagră din istoria calculatorului la noi în casă.

Aşa că ne-am apucat şi l-am învăţat. Ce are voie şi ce nu. De pe la 4 ani am scăpat. Reuşise să folosească un singur folder – al lui. Să deseneze în Paint şi să-mi umple desktop-ul cu fişiere. Apoi a furat meserie. Doar se uită şi memorează instant. Acum e pasionat de traficul de pe site, de google earth, google translate (deh, la engleză stăm prost). Iar Paint-ul e “de copii mici”, el face colaje în Photoshop. Cu el lupta este să limităm timpul petrecut la PC, şi i-am interzis jocurile.

În antiteză cu el, pe Irisuca am ţinut-o departe de PC. Încă un copil care să cerşească la tastatură nu voiam. Aşa că la 4 anişori şi ceva, nici mouse-ul nu ştie să-l ţină. Dar… copiii de la grădi merg la opţional. Şi… X ştie să facă mai ştiu eu ce minune, iar ea nu poate.
Am parcurs şi eu programa de opţional… Încă mă întreb cum identifică copilul tastele DEL, CTRL, SHIFT, şi utilizarea combinată a acestora. Ca o paranteză, am interzis folosirea tastei DEL. Dacă e ceva de ştes ceva, şterg eu.
Altceva: crearea unui folder, botezarea lui, şi a unui fişier în folder… La 4 ani…
Paint – ok, aici se poate.
Aşadar am dezbătut. Ce facem, o lăsăm şi pe ea sau nu? Şi am decis să începem încet. Întâi cu stăpânirea mouse-ului… Şi în jumătate de oră a înţeles că se foloseşte precum bicicleta. Nu te uiţi la roată. Nici nu mai zboară din ecran, atât că trebuie mai multă coordonare în mişcări.
Şi oftez… sper că am luat decizia cea  bună 🙁
Dar tot nu aş merge la grădi, la opţional…