Bobinaj: probă olimpică pentru pitici

Am pregătit temele de lucru manual pentru unitatea în curs ridicând oleacă din sprâncene. Aveam pe lista de tehnici bobinaj, iar eventualele piedici în desfășurare nu erau puține. Îți trebuie întâi un suport solid. Pe acesta l-am bifat, mi-au rămas de la școala altfel de anul trecut câteva cartoane cu mesajul nu le-am aruncat, sigur le găsiți dumneavoastră o întrebuințare. Am pus suportul în mapă, căci le-am pregătit dinainte de a se decide deschiderea școlilor, iar părinților le transmit cu câteva zile înainte de activitate lista cu materialele necesare.

Având la îndemână cele de mai sus, nici prin cap nu mi-a trecut că e greu de identificat „cartonul pentru suport – cel lung și îngust, ca un semn de carte“, căci 8 copii au avut ori unul dintre cartoanele colorate, ori „nu l-au găsit“. Iarăși, „ață colorată (recomand variante mai groase, folosite la tricotat, cel puțin două variante de ghemulețe)“ a fost o provocare, căci mi-e greu să cred că, având la dispoziție trei zile pline, în a patra fiind necesare la școală, nu poți identifica măcar un ghem cu sfoară de cânepă, ca să nu trimiți copilul să bobineze cu ață de papiotă.

Îmi dau seama că înainte de pandemie i-am învățat prost. Lasă că nu contează ce își ia de-acasă, se descurcă doamna la școală/grădiniță, că doar n-o să-l lase să stea degeaba. Ei bine, acum nu prea mai e așa… dacă i-ai dat borcănelul cu aracet și nu ai verificat măcar că se desface ori nu s-a uscat între timp, va sta și se va uita la el toată ora. Orice alegere neinspirată de material pe ideea lasă că merge, îi va crea copilului o sumedenie de frustrări de care, bineînțeles, e vinovat profesorul.

Dar… sănătoși să fim, am mers mai departe.

Le-am arătat copiilor cum procedăm, cum lipim ața, cum bobinăm fir lângă fir, să le așezăm ordonat. La clasă nu am reușit să finalizăm – ar fi trebuit să începem de la 8:00 ca să fie gata și, cum în ziua respectivă am exagerat eu puțin cu temele la română, le-am lăsat și a doua zi la dispoziție să termine proiectul și să încarce pe platforma online tema realizată. Ieri seară, când expira termenul de predare, am descoperit o mulțime de minunății. Nu cred că au lucrat părinții, în primul rând pentru că nu știau ce le-am cerut copiilor, nu au văzut modelul. Am fost extrem de mândră de ei să văd că au reținut bine și foarte bine ce e de făcut.

Undeva printre cele de mai jos este și modelul pe care l-am dus la clasă. Am convins-o pe Iris în vacanță, când eu stăteam și pregăteam mapele, să îl facă ea. Trebuie să recunosc că, deși i-au luat 10 minute, m-a bombănit în fiecare secundă. Pe scurt, concluzia era că nu sunt normală dacă vreau să fac așa ceva cu copiii, că uite cât e de greu, trebuie să te concentrezi, să pui fir lângă fir, să fii atent să nu scapi modelul, să ții ața întinsă. Da, exact de-asta am vrut și eu să-l fac. Nu ai cum să crești, să progresezi, dacă nu dai piept și cu frustrarea unui obstacol mai greu de depășit.

Ca orice pahar, nu e totuși plin. Dincolo de aspectul minunat, bilanțul temei spune că avem două teme trimise după ce termenul a expirat, trei netrimise deloc. iar dintre cele trimise, una doar începută și neterminată, altele cu cerințele înțelese parțial. Le-am spus să exerseze, căci de 8 Martie o luăm de la capăt. Vreau să facem bobinaj pe sticlă (una mică, de la nurofen sau alt sirop), să o decorăm frumos și să pună în ea o floare pentru mama/bunica. Sper aici să se implice și tăticii… căci nu cred că am timp și de flori în acea zi!

Mă bucur că am reușit să achiziționăm silipici pentru toată clasa, va fi de real ajutor să lipim și sfoara de sticlă (la cele două capete, nu integral) și decorațiunile pe aceasta, astfel încât să nu se desprindă. Bobinajul de-acum e abia primul pas, îmi fac curaj să… cos!

Febra mărțișoarelor

Cum era de așteptat, după o săptămână de stat acasă, prima zi de martie la școală era zi de mărțișoare. Așa că am profitat de un moment de relaxare și i-am lăsat dis-de-dimineață să-și întindă tarabele cu mărțișoare… Fetele dădeau pe alese. Adică să văd ce-mi dai tu și te las să-ți alegi de la mine. Băieții însă erau tare, tare oropsiți! În primul rând pentru că am făcut „discriminare” cruntă. Ai 13 fete în clasă, ai de făcut 13 mărțișoare. Și nu, nu te duci la colț de stradă și iei la 1 leu ceva să le dai fetelor. Muncești, cu mânuțele tale, și confecționezi 13 mărțișoare. A fost temă la abilități, concretizată în calificativ. Am lucrat cu ei modelul bobinat și majoritatea s-au străduit cu acesta să rezolve sarcina. M-am amuzat copios când am văzut și variante de grilaj făcut cu carioca… hai că tot așa arată, nu se prinde doamna. Și am văzut și variante în care nu ne spetim cu modelul, că e „greu”, și să nu obosim…

Așa că înainte de a le da fetelor le-au așezat pe „tarabă”. Îmi venea să râd, mi-am amintit cum mergeam cu bunica la biserică și nu puteam să gustăm din ea până nu venea să ne-o taie. Cam așa se uitau și fetele la mărțișoarele băieților și așteptau să trec eu în „inspecție”. Mă bucur însă că le-au făcut!

Eu mi-am făcut special panou cu mărțișoarele primite, căci să le port pe toate era imposibil. Dar așa sunt așezate la loc de cinste. Iar pe celelalte le păstrăm în amintire:

Mărțișor cu suport din ață (bobinată)

Mi-am dorit să fac anul acesta la clasă mărțișoarele cusute, cele pe care, cu ceva ani în urmă, le-am realizat cu copii de grădiniță. Am realizat însă că este o mare diferență între copiii care chiar vor să-și depășească limitele, acceptând provocări noi, și cei care o adoră pe fata babei cea-cu-fusele și preferă să se fofileze. Așadar, pentru a nu epuiza pe nimeni, am căutat o soluție de compromis pentru modelul de mărțișor…

Nu știu dacă neapărat e mai ușor, pentru că necesită multă coordonare și atenție. Faza premergătoare este printarea modelului pe carton. Se decupează apoi cartonașele pe liniile mai groase, și începe munca. În primul rând trebuie să taie cu foarfeca, cu mare atenție, exact cât este marcajul pe model. Nici mai la stânga, nici mai la dreapta, și nici mai adânc decât este! De ce? Simplu. Orice deviație înseamnă un model neuniform.

Faza a doua este bobinarea, cu ață de papiotă, folosind crestăturile realizate. Am recomandat ață de papiotă pentru că este suficient de subțire cât să nu forțeze inestetic crestăturile. Doar că bobinajul, care se învață undeva la grădiniță, trebuie realizat cu atenție, să nu tensionezi ața și să deformezi cartonul. Ideal ar fi un carton mai gros, dar rar găsești imprimante care să poată folosi carton mai gros de 160g. Deci – atenție.

Finalul, dacă nodul e prea greu, poate fi „fentat” cu puțină bandă adezivă.

Suportul astfel obținut se lipește, de preferat, pe un alt carton, de altă culoare, mai mare, care să dea ideea unei rame pentru un mic tablou. Pentru decor se poate folosi orice, de la nimicurile reciclate în cutia cu „de toate”, semințe, paste făinoase, până la quilling și modelaj cu plastilină ușoară. De aici chiar poate fi alegerea copilului.

Dacă realizați modelul, sunt curioasă să-mi spuneți cum l-au perceput copiii. Cred că cei mici vor avea dificultăți în controlarea unei foarfeci mari, așa că, dacă nu aveți nimic împotrivă, vă recomand să le dați cea mai mică forfecuță din casă și să le explicați să taie doar cu vârful. Astfel, când vor închide foarfeca, nu vor tăia mai mult decât este necesar. Bobinatul va ridica iarăși probleme. Pentru cei fără experiență, puteți întări cartonul cu unul mai mic, lipit pe spate, care să nu acopere crestăturile deja realizate. Nu e recomandabil să îl întăriți tot, pentru că va fi mai dificil de tăiat. Sfaturile sunt pentru cei mici, nu pentru cei mari, care ar trebui, după clasa I, să-și controleze foarte bine mușchii mâinii și să nu întâmpine astfel de probleme.

Mai jos am încercat, într-un filmuleț rapid, să surprind pe cât posibil aceste etape. Dacă ați citit explicațiile de mai sus, filmul de mai jos vă poate lămuri. Eu îl voi folosi la clasă pentru etapa de demonstrare a execuției. Va rula apoi atât cât copiii vor considera necesar pentru a înțelege și executa cerințele. Decorarea va fi la alegere, dar pentru „fetele babei” voi pregăti, cu perforatorul, flori, frunze și fluturi, pentru a-i încuraja măcar la final.

Spor la lucru!