Recunosc, după ce mă apropii vertiginos de jumătatea cursului de Pedagogie digitală și mă minunez, în clasic stil caragialesc, ce „Curat instrument de tâmpenie” se pregătește fără să ne dăm seama pentru distrugerea sigură, dar înceată a sistemului de învățământ, replica din titlu m-a luat total pe nepregătite.

Context: predarea literei „i” și exerciții pe diftongul „ia” la clasa întâi. Sarcină: găsește cuvinte care încep, se termină sau conțin grupul dat într-o singură silabă, nu despărțite în silabe diferite.

Ne-a ieșit binișor în clasă, doar că la varianta „de mijloc” exemplele nu s-au lăsat găsite. Și m-am gândit eu să le las timp să se gândească acasă. Apoi, fiecare să vină cu două cuvinte pentru categoria în suferință.

Cum tema era neobișnuită, mai corect spus, prima dată încercată, s-au pornit discuții.

• Și unde pot găsi cuvinte? Într-un dicționar! Ce e ăla?

• Pot să caut pe internet? Da!

• Și pe Chat GPT pot să îl întreb? 

A fost momentul în care eu m-am blocat, dar am cavalerii mei în armură care mă salvează. Vezi că nu e așa deștept, mama l-a întrebat și a greșit! Așa au curs cele câteva secunde în care am apucat să mă adun și le-am spus că nu recomand. Am mai mare încredere în căpșoarele lor puse la contribuție decât în ideile pe care le poate da Chat GPT.

Seara, acasă, n-am de lucru (sic!) și îmi amintesc de discuția cu pricina, deschid fereastra și îi dau să afișeze. Și după ce l-am pus de vreo 4 ori să reia verificarea listei, ba chiar cu indicii referitoare la câte greșeli are de căutat, a reușit să ajungă la lista corectă. Dar cum deja folosisem în replici cuvântul diftong pe care nu aveam niciun chef să îl explic la clasa întâi, nu puteam să le arăt discuția.

De dimineață îmi vine altă idee, răsfoind caietele cu texte pentru clasa întâi. Cum aș putea verifica foarte repede ce litere se folosesc într-un text, să văd la ce nivel îl pot da eu de copiat/transcris la școală? Ia să vedem ce poate atotputernicul GPT.

Și i-am dat textul…

Cum sarcina nu este foarte dificilă, mâine la școală, la verificarea temei, am de gând să facem un pic de educație pentru utilizarea internetului și să îi pun pe ei să rezolve sarcina. Pentru că nici a doua oară, când se lăuda că lucrează „cu atenție”, nu i-a ieșit corect. Și vreau să le arăt că ei sunt mai isteți decât un roboțel, până la urmă.

Dacă folosesc ChatGPT? Da, din păcate.

Am ajuns, cel puțin la școală, să trăim într-o epocă a hârtiilor. Și pe cele pe care știu că nu le va citi nimeni, doar se va uita cantitativ dacă sunt acolo, nu mai am nicio mustrare de conștiință să le „rezolv”. Totuși, și pe acestea le recitesc, de principiu, să fie măcar corecte gramatical.

Dar mă înspăimântă nivelul la care ajunge să fie folosit. Și mai ales la care i se acordă credit! Utilizatorul nu este capabil să determine corectitudinea rezultatului. La 7 ani, în loc să își scurtcircuiteze sinapsele și să caute două exemple, pe care să le verifice despărțind în silabe, cu alte cuvinte, să facă un efort de gândire – da, frustrant – și să găsească soluția, ei au ales calea cea mai simplă.

Mi-e teamă că ne-am tăiat cumva craca de sub picioare. Capacitatea omului de a rezolva probleme, și nu de matematică, ci cele reale, văzute ca obstacol cognitiv între sine și lumea din jur, este rezolvată prin ocolirea/ignorarea obstacolului și acceptarea, din prea mult confort și dorință de evitare a frustrării, a variantei oferite de inteligenta artificială.

Sper doar să fim mai inteligenți ca specie să folosim sclavul, dar să nu îl lăsăm să ne înlocuiască. Altfel, când va ajunge (Doamne ferește!) să fie capabil să ne refuze ajutorul, ne vom trezi fără o abilitate de viață fundamentală ce ne va pune în pericol.