Printre multele auzite vara aceasta, înghițite și suportate, se strecura ca un laitmotiv ideea că și în străinătate e la fel. Că trebuie să ne obișnuim să fim ca ceilalți, muncă multă pe bani puțini și o viață umilitoare la catedră, că peste tot e așa! Ok, generalizez, dar m-am săturat să aud că îi imităm pe alții pe ici, pe colo, numai în punctele esențiale nu. Dar ideea e că facem ca afară!

Așadar, dacă tot ne târâm în încercarea aceasta proastă de imitație de doi lei, de ce brusc atâta indignare când vrem să imităm și începutul de an școlar? Onorabilii… mizerabilii… au văzut cum începe școala în afară? Copiii introduși pe poarta școlii (fără flori) și preluați la sfârșitul programului, așa cum vor fi preluați și în toate celelalte zile?

Nu tu flori, nu tu careu, nu tu poze cu maimuța în prima zi de școală, nu politică, nu biserică, nu balamuc!

Îmi pare rău că n-am pariat în iulie că nu va fi grevă. Nu are cum. Comuniștii ne-au demonstrat că, și dacă începi școala în noiembrie, după muncile de toamnă, tot termini până în iunie. Așadar, pe cine sperie că nu ne ducem trei zile la școală?! Pe nimeni!

Nu suntem sector vital – transporturi, sănătate, justiție – ca să blocăm ceva. Așadar, cine să ne ia în seamă, când și la proteste suntem civilizați și politicoși, nici măcar niște înjurături soft nu se aud?

Toată societatea se uită cu milă la noi și mai aruncă o roșie, că așa ne trebuie!

Acum se discută un „boicot”, explicat prost, pe care lumea nu îl înțelege. Este nevoie de o schimbare de atitudine. Dar problema la noi e că suntem oi. Și nu ne place să fim oaia neagră!

Aș vrea să înțeleg, de ce nu se poate ca în prima zi elevii să fie așteptați direct în clase de învățători și diriginți?! În afară de clasa pregătitoare, ce are nevoie de puțin ghidaj, că văd prima dată școala, restul nu au vreo incapacitate intelectuală ca să nu poată intra pe o poartă și apoi pe o ușă semnalizată. Poți să pui un „Bine ați venit!” sau „Lăsați orice speranță (de mai bine) voi cei care intrați!”, după cât crezi că este de ridicat simțul umorului în colectivitate.

Problema e „poporul”, care trebuie să primească „pâine și circ”, așa cum spuneau strămoșii noștri romani, în urmă cu mai bine de două milenii.

Iar circul, în această situație, este careul, unde oamenii școlii trebuie să suporte cu zâmbetul pe buze invazia paraziților politici, care vin să se bată cu pumnul în piept. Poți să zici ceva, când școala e în administrația primăriei?? Nu, taci și înghiți!

Părinții de ce nu îi huiduie? Știu să comenteze că nu e săpun și hârtie igienică la toalete… dar au bătut la ușa primăriei să întrebe de ce? Au dotat școlile cu imprimante, dar n-au dat și bani de tonere. De ce?

Dar circul este gratis, cum să strici spectacolul? Doar de-asta primești zi liberă de la muncă, să însoțești copilul în prima zi de școală!

Nu va fi grevă, căci oamenii sunt la limită. Majoritatea sunt epuizați după o vară de calcule, ședințe și disperare. Banii de concediu s-au terminat sau sunt pe terminate, speranța viitorului salariu nu poate să pălească acum, când toate s-au scumpit. Muncim mai mult, pe aceiași bani, în condițiile în care facturile cresc. Asta nu înseamnă că salariul s-a micșorat??

Au limitat la 6000 lei pragul pentru indemnizația de masă, ceea ce înseamnă, generos vorbind, că jumătate din profesori nu o mai primesc, căci cu toate gradele și 20 de ani vechime, treci cu puțin peste pragul acesta. Au dat tichetele de vacanță, pentru că știu că foarte mulți le-au refuzat anul acesta, din moment ce poți plăti cu ele cel mult jumătate din prețul vacanței, și așa vai de ea. Așadar, cheltuiala nu e mare!

Dar, nu-i așa, cum mi s-a spus în față, eu am trei luni la dispoziție să plec în concediu – cele 4 zile, două acoperite de tichete la câteva margarete, nu?

Deci, așadar și prin urmare, ce facem în prima zi, coane Fănică?

Dacă așteptăm ca oile să fim îndrumați, o să ne trezim că nu știm încotro să o apucăm. Avem nevoie de un moment cu noi înșine, în care să punem în balanță sănătatea, familia, demnitatea, mândria noastră de a fi profesori. Ce ești dispus să faci și ce nu?

Noi mai avem o gravă problemă, ne raportăm mereu la „ce zice lumea”, și de obicei folosim prost acest reper. Când vorbești urât, arunci hârtii pe jos, nu-ți pasă ce zice lumea? Doar când trebuie să fii altfel, dar nu neapărat negativ?

Ce zice lumea dacă nu faci careu în prima zi?

Ce zice lumea că tu nu accepți flori?

Ce zice lumea că nu accepți cadouri?

Ce zice lumea că nu permiți să fii sunat pe telefonul personal?

Ce zice lumea… ??

Dar tu ce zici când doctorul clatină din cap, când îți spune că nu e bine ce faci?

Când familia te condamnă că nu ai timp pentru ei, și te mai și acuză că iubești mai mult copiii de la școală?

Când părinții își permit să te amenințe și să te jignească?

Când te încarcă cu reclamații pentru note, că știu ei mai bine ce poate copilul lor, nu tu…?

Începutul acesta de an e un test pentru fiecare dintre noi. Nu se va schimba nimic (renunțarea la măsurile impuse), cu optimism mă gândesc că pentru cel puțin 10 ani, dar învățământul nu-și va reveni din această lovitură. Tocmai s-a cerut cantitate, nu calitate, când oricine poate preda orice ca să aibă numărul de ore.

Școala nu mai e de mult loc de învățare, ci zonă de supraveghere. Notele se pun din burtă, căci repetenția e traumatizantă și mai puțin de nota 10/Fb induce depresie, că nu ia copilul bursă. Pe părinți nu-i interesează ce știu copiii, ci doar ce scrie în catalog. Și să aibă mititeii unde pleca de-acasă, cât mai mult posibil.

Acum doi ani scriam despre greva în tăcere. Cred că rămâne singura grevă pe care o putem face. Acum, în plus, putem să începem să ne re-educăm și să respectăm programul de lucru de 8 ore. Dacă am fi uniți și toți am ține cu dinții de el, s-ar schimba multe din cele care nu ne plac!