Supărarea lui Griuleţ

Se auzeau păsărelele cântând prin fereastra întredeschisă, iar Naz savura câteva raze de soare pe raftul de sus al Dulăpiorului cu rechizite. Era atâta linişte, încât Naz auzi, de undeva, dintr-un sertar, câteva oftaturi şi scâncete. Şi-a lăsat limonada şi a coborât, să vadă ce se întâmplă.

Suspinele se auzeau din sertarul cu creioane de grafit, unde Griuleţ stătea singurel într-un colţ, aşteptând-o pe Doamna Ascuţitoare. Dacă nu ştiaţi, Griuleţ este creionul lui Dănuţ, folosit mai ales la trasat semne grafice.

Naz s-a apropiat, încercând să-şi dea seama de ce e Griuleţ atât de trist.

– Cum să nu fiu trist, Naz… nu reuşesc şi pace să-i explic lui Dănuţ că sunt prietenul lui, şi vreau să-l ajut. Liniuţele lui sunt strâmbe, cerculeţele deformate, pentru că nu mă ascultă deloc. E grăbit şi neatent.

– Dar ce nu înţelege Dănuţ?

– …că eu nu pot trage linii drepte cu mânuţa lui, dacă el mă chinuie. Trebuie să stau şi eu comod… sprijinit pe degetul mijlociu, ţinut aproape de vârf cu degetul mare şi cel arătător, şi ar fi de-a dreptul minunat dacă m-ar lăsa să mă sprijin cu mjlocul de mânuţa lui!

În schimb, el mâ strânge tare de vârf, mă ţine vertical şi mă dor şalele… sau mă apasă cu trei degeţele peste inelar… dar inelarul nu poate să mă sprijine.

După fiecare oră de scriere, în loc să profit de vremea frumoasă de afară, să ies un pic la joacă, stau în sertar, să mă odihnesc… şi o astept de Doamna Ascuţitoare să-mi mai facă un pic de vârf.

– Dragul meu Griuleţ… am auzit şi creioanele colorate plângându-se. Dar credeam că din graba de a schimba culorile, Dănuţ nu mai este atent la poziţia degeţelelor.

Trebuie să-i explicăm. Îi va fi şi lui mai uşor, iar tu te vei simţi mult mai bine dacă te va ţine corect!

Hai să-l căutăm!