viaduct Jiu

Valea Jiului și umbra unui erou din trecut: Ecaterina Teodoroiu

Nu știu cum procedați voi când călătoriți prin țară, dar eu încerc ca atunci când ne aflăm undeva să vedem și ce s-a întâmplat acolo peste timp. Recunosc că net-ul pe telefon este de mare ajutor, mai ales când copiii cer din ce în ce mai multe detalii, iar memoria mea nu este nici ea de elefant. Așa s-a întâmplat când am traversat munții pe Valea Jiului. Erau două momente de care îmi aminteam: primul război mondial și apoi construirea căii ferate.

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu – Sursă foto: wikipedia.

Nu întâmplător am ales să vă povestesc astăzi, 22 august, când se împlinesc 98 de ani de când eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, a fost oprită din visul ei de a vedea România Mare, pe câmpul de luptă de la Mărășești. Vacanța noastră a stat, din punct de vedere istoric, sub semnul primului război mondial, dacă nu-l pun și pe cel al vremurilor de legendă din vremea dacilor. Chiar la începutul drumurilor noastre, am vizitat mausoleul de la Mărășești, ocazie cu care le-am povestit copiilor despre eroii pe care manualele îi pomenesc mai puțin, dar al căror sacrificiu nu este mai puțin important decât al mareșalilor ce se odihnesc în sarcofage mari de piatră. După Măriuca Zaharia, a fost rândul Ecaterinei Teodoroiu să ne însoțească o bună bucată de drum.

Am început să le povestesc un pic despre război, despre trecătorile din Carpați și luptele crâncene care s-au dat pentru fiecare dintre ele. Traseul nostru a făcut să trecem atât pe valea Jiului, cât și pe Bran. Eram și eu, ca și ei, prima dată pe Valea Jiului. Ne-am reamintit de „eroina de la Jiu”, am ascultat, în tăcere, corul armatei intonând Treceți batalioane, și încercam să ne imaginăm, în urmă cu 99 de ani, armatele mărșăluind prin trecătoare, în căutarea unui vis secular. Despre sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu au căutat apoi detalii, și sper ca, descoperind un trecut ascuns, să reușim să clădim un altfel de viitor. Iris a continuat acasă, cu vizionarea filmului, și o mulțime de întrebări.

viaduct Jiu

Nu a fost singurul lucru care ne-a impresionat aici. Le-am povestit că trecătoarea era una dintre cele dificile, și că drumul de fier care apare și dispare de lângă șosea a fost terminat târziu, după cel de-al doilea război mondial. Este unul din cele mai grele proiecte de infrastructură cu care regimul comunist se lăuda: calea ferată Bumbești-Livezeni. Am citit și eu poveștile, atunci, despre detașamentele de „voluntari”, dar acum am rămas la propriu cu gura căscată: calea ferată este mai mult prin munte decât pe-afară, și acolo unde iese, este acoperită. Nu am putut face poze așa cum mi-am dorit, însă la unul din semafoarele de reabilitare a drumului (da, se lucrează românește), am reușit să prind un viaduct construit pe munte, nu între munți. Nu, nu comuniștii au făcut acel drum. Ei doar s-au aflat, aduși de timp, la conducerea țării. Noi, ca popor, ne-am construit singuri acel drum, și ar trebui să fie dovada că se poate, cu muncă și sacrificiu.

dumitru_almas_povestiri_istoricePentru copiii din ciclul primar, dar și mai mici, rămân importante povestirile lui Dumitru Almaș. Autor controversat, contestat ca istoric, criticat ca literat, el a pus totuși pe hârtie o istorie a românilor pe înțelesul copiilor. Eu am cele trei volume ale povestirilor istorice în varianta lor inițială, dezlipite de timp, dar țin enorm la ele. Acum există pe piață reeditări (din cuprins văd că nu face parte și volumul trei, povestirile referitoare la „Epoca de Aur”, se termină după Marea Unire), și v-ar putea fi de ajutor în explicarea marilor momente din istoria noastră națională.

Le puteți găsi la elefant, eMag, Libris (transport gratuit indiferent de valoarea comenzii), librarie.net, AdevărulShop, în varianta lui Almaș sau Petru Demetru Popescu.