Amintiri de vacanta, la final de concurs

S-a încheiat şi ultima etapă a concursului Amintiri de vacanţă, concurs realitat cu sprijinul jurnalului de călătorii Lumea Mare şi a Librăriei Books-Express, care a şi oferit premiile copiilor. În cursul serii voi reveni şi cu rezultatele tragerii la sorţi, aşteptăm să vină năzdrăvanii de la grădiniţă şi de la şcoală.

Dar să trecem în revistă piramidele, aşa cum şi le-au imaginat copiii. Zilele trecute mi s-a părut că piticii nu sunt de acord cu actuala aşezare a piramidelor. Degeaba s-au chinuit egiptenii să ne dea o lecţie de geometrie, să le alinieze axele cu polii, pur şi simplu nu arată comercial. Pe machetele copiilor experimentăm diverse variante de aşezare. Mai avem nevoie de un uriaş la faţa locului, care să rezolve problema.

Amintiri de vacanta Drumul faraonului prin deşert

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta
Piramide, 2 palmieri cu nuci de cocos, şi o caravană de cămile

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacantaLa plimbare noaptea în deşert.

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacantaÎn deşert, la Raliu.

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Amintiri de vacanta

Detaliile probei

De la lume adunate si iarasi… la lume date!(Probleme de vacanta)

1) Mama mamii, soacra tatii şi bunica mea câţi ochi or avea?
a) 6 b) 2 c) 4 d) 0

2) Pe o bancă în parc, stau de vorbă două mame şi două fiice! Câte persoane sunt?
a) 4 b) 3 c) 2 d) 0

3) Ce este Ion cu Ana dacă mama lui Ion este soacra mamei Anei?
a) tată şi fiică b) soţ şi soţie
c) bunic şi nepoată d) nicio legătură


A.P.N.

A venit şi Acea Vacanţă. Adică ultima noastră vacanţă de copil, căci de la toamnă vom merge la şcoală. Îmi pare bine că nu e chiar ultima, peste doi ani va mai fi una. Dar, pentru Andrei, de la toamnă va începe "altceva". Toată lumea îl întreabă, toată lumea îl încurajeajă.

Am trecut cu bine de emoţiile serbării de sfârşit de grădiniţă. Am încercat să n-am stomacul în gât, dar Andrei era mai emoţionat decât mine. Abia dacă a ridicat ochii din pământ, să pot face şi eu o poză ca lumea… Şi, unde ziceam că nu voi da apă la şoricei… m-am înşelat. Începuse unul din cântecele… nu-mi aduc aminte exact versurile, dar era ceva… şi la grupa mică… plângeam… vreau acasă… Lângă mine era doamna educatoare de la grupa mică şi mijlocie, venise să-şi vadă copiii terminând, şi n-a fost nevoie să spună decât… "vai, ce mai plângea Andrei!" Şi… vai, ce m-am pus eu pe plâns… şi dânsa odată cu mine.

Măcar scena n-a fost în zadar, Andrei ne-a văzut şi a început să zâmbească. Ei… dar noi am terminat grădiniţa aşa cum am început-o. Cu lacrimi. Am plâns o lună la grupa mică, acum tot plângem când ne aducem aminte. După colegi, după doamne… şi iar după prieteni, şi face Andrei planuri să ne mutăm din cartier, să fie mai aproape de X şi Y, sau să-l duc la altă scoală, unde merg doi dintre colegi…

Am încercat să-i explic că, pentru prietenii adevăraţi nu există graniţe, şi că vor avea totdeauna o relaţie specială, chiar dacă nu vor fi împreună. Dacă ar fi după el, i-ar suna tot timpul. Îl văd uneori cu ochii în tavan, visător… Mi-e dor de prietenii mei

Dar aşteptăm şcoala. Vor fi colegi noi, prieteni noi, şi e foarte fericit că ştie deja una dintre colege. Mami, o să stăm amândoi în bancă? Nu ştiu mami, depinde de doamna… Măcar ne gândim la viitor.

Dar nu aici voiam să ajung. Cireaşa de pe tortul activităţilor din timpul anului este mapa cu lucrări, pe care o examinăm serioşi, şi la fiecare au copiii grijă să ne povestească despre ce este vorba. Căscând gura printr-unul din caietele de lucru ale lui Andrei, am rămas la o pagină… nu era lângă mine, pentru explicaţii suplimentare. Aşadar, animalul preferat era un patruped. Nimic anatomic care să sugereze specia din care minunatul face parte. Am încercat să-l identific după elementele suplimentare… Ce mănâncă… uf, neidentificabil! Aduce a cârnat… a os… Unde locuieşte… aduce a cuşcă de câine. Poate sunt pe drumul cel bun! Dar semnul particular m-a băgat în ceaţă! Am asteptat autorul să se trezească… Da, e un căţel…

Caiete de lucru

Matematica la sfarsitul clasei a patra…

Am observat de a lungul anilor că elevii care ajung în clasa a V-a şi nu citesc cursiv, sau nu cunosc tablele de operaţii decât parţial, au probleme foarte mari în asimilarea cunoştinţelor şi de cele mai multe ori îngroaşă rândul elevilor rămasi în urmă la învăţătură. Ar trebui ca părinţii să le ceară acasă să citească şi să socotească ori de câte ori au puţin timp liber.

În ceea ce priveşte matematica, părinţii îi pot cere copilului să numere din 2 in 2, din 3 in 3, din 4 in 4 ş.a.m.d. Chiar dacă vom încerca – şi asta se face la şcoală – să învăţăm tabla înmulţirii şi a împărţirii ca operaţii de adunare şi scădere repetată, este foarte greu pentru copii să o reţină în acest mod şi să facem şi performanţă. Este de ajuns să ştie că este aşa.

Când avem de făcut o înmulţire sau împărţire nu stăm să facem adunări repetate sau scăderi repetate. Închipuiţi-vă că au un exerciţiu cu paranteze, cu înmulţiri şi împărţiri, pe care trebuie să le facă cu adunări si scăderi repetate. Câtă muncă…

Prin exerciţii şi prin întrebări repetate vom putea să-i ajutăm pe copii să le înveţe. Dacă dispuneţi de un calculator puteţi căuta programe de învaţare a matematicii Există astfel softuri educaţionale şi sunt foarte utile. Elevul învaţă jucându-se, iar ora de joacă la calculator se poate transforma dintr-o pierdere de timp cu un joc inutil într-una de învăţare. Copilul poate să repete ori de câte ori doreşte toate tablele de operaţii. În acest fel îi putem satisface şi plăcerea de a se juca pe calculator, dar într-un mod util.

Să-i punem la dispoziţie şi o culegere clasică de probleme. Se găsesc în toate librăriile şi puteţi cere oricând sfatul învăţătorului sau profesorului privind lucrarea ce se recomandă copilului dumneavoastră, potrivit nivelului său de acumulare a cunoştinţelor.

De asemenea ar trebui să-i antrenăm în cât mai multe concursuri, să menţinem un nivel mediu al antrenamentului, fără să epuizăm copilul, dar fără să-i permitem să uite.

Vacanţa mare bate la uşă, şi pentru copii ea înseamnă joacă. Dar, tot în joacă, putem strecura un exerciţiu pe zi. Trei luni înseamnă mult, iar copiii uită repede.


Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Puţine sunt momentele în care un copil cere astăzi o carte. Aşa, din proprie iniţiativă, şi nu pentru că se află în librărie şi o copertă sclipitoare i-a atras atenţia.

Zilele trecute Andreiu meu îşi făcea de lucru cu cărticica lui de jocuri… pe coperta din spate erau prezentate mai multe lucrări ale editurii, din aceeaşi serie, Mă joc şi învăţ . Vine la mine şi îmi arată două dintre ele. Mami, te rog, mi le cumperi şi pe-astea? Cum nu, când vine vorba de cărţi, abia aştept. Mai ales la cele din categoria de învăţare. Aşa că ne-am ales cu 3.( 🙂 Nicio grijă, le vine rândul). Dar azi despre Activităţi practice pentru 6-7 ani, Editura Teora.

Ce i-a plăcut lui la ea: în primul rând, că este colorată. Apoi, că mare parte a jocurilor sunt de matematică. Şi mie mi-a plăcut, înveţi prin joc o mulţime de lucruri despre lumea care ne înconjoară. Foarte interesant a fost unul din joculeţe, care îţi arăta un peisaj, şi tu trebuia să alegi indicatorul potrivit… Uite-aşa învaţăm semnalizarea pentru camping, că tot ne place.

Ce nu i-a plăcut… citez "Dar de ce trebuia să aibă şi semne grafice?" Ei, asta e, nu suntem noi fani de scriere… şi nici nu există perfecţiune pe lume.

Dar, ţinând cont că vine vacanţa, piticii de grupa mare şi pregătitoare îşi pot umple dimineţile cu câte-o pagină de exerciţii. Grafica simplă, plăcută si colorată, tiparul de calitate, nu pot decât să-i încurajeze. Lucrarea este format A4, conţine 78 de pagini cu exerciţii, 9 pagini de răspunsuri (paginile de exerciţii sunt micşorate, aşezate câte 9 pe pagină, iar rezolvările sunt marcate vizibil), iar la final, 7 pagini albe, pentru ca piticii să poată da frâu liber creativităţii.

În aceeaşi serie de caiete sunt şi variantele pentru 3-4 ani, 4-5 ani, 5-6 ani şi 6-9 ani.

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Nostalgii de vacanta: Lacul Sfanta Ana

Nu mă apuc să fac acum geografie, unde, ce şi cum despre singurul lac vulcanic de la noi din ţară. Pentru asta există Google.
Ce pot să spun e că mi-am dorit dintotdeauna să-l văd. De la prima carte poştală primită din Băile Tuşnad, cu imaginea lacului. M-a vrăjit. Din păcate părinţii mei nu au avut spiritul aventurier, de a pleca cu cortul în spate, sau în locaţii neaccesibile cu trenul.
Aşadar, „Ana” a rămas pe listă de foarte mulţi ani.

Îmi place bălăceala, dar îmi place şi muntele. Şi, ca să le împac pe amândouă, ador locaţiile „fierbinţi”. Adică termale, să fie pe (sub)înţelesul tuturor.
Drumul… eternul drum românesc. Până în Tuşnad – ok. Apoi, picant.

De menţionat că nu ai nevoie de un 4×4 să urci pe vulcan, dar nici nu e recomandabilă o maşină cu garda prea joasă.

Ceea ce m-a şocat încă de cum am ajuns la porţile rezervaţiei a fost curăţenia. Şi sincer, am avut impresia că sunt în altă ţară. Am plătit taxa pentru maşină. Două taxe de fapt, una o plăteşti până la camping, alta ca să cobori cu maşina la parcarea din vulcan. Al doilea drum merge făcut pe jos, sunt 4km pe şosea, mult mai puţini dacă tai serpentinele.

Campingul arăta minunat. Am regretat enorm că nu programasem o oprire acolo. Există şi o cabănuţă, puţine locuri, pentru cei care nu adoră să doarmă „la firul ierbii”. Încălzire cu lemne şi baie comună.

Aşadar, la 8 dimineaţa am coborât în vulcan. După ce am prezentat o lecţie de geografie de clasa a cincea, adaptată pentru grădiniţă, despre ce e acela un vulcan, cum „funcţionează”… şi cum de l-am nimerit noi taman pe ală mort şi plin cu apă.

Dar piticii mei visează doar bălăceală. Deşi ne era răcoare, ca să nu spun frig la ora aia matinală, ne-am făcut curaj. Apa are constant 29˚C. Ce boiler cu termostat pe vulcanul ăsta! Ne-am avântat în apă. Extrem de limpede, extrem de curată, ca de altfel tot ceea ce ne înconjura.

Ca să explic, nu vă închipuiţi că acolo merg numai oameni care au cei 7 ani de-acasă şi nu aruncă nimic pe jos. Dar sunt oameni care le adună. Sau mai bine zis nu le lasă să se adune… ca prin alte părţi.

Am aşteptat până când soarele a trecut de buza vulcanului. Să putem ieşi din apă, şi să ne uscăm la soare, înainte de a pleca mai departe.

Atmosfera e copleşitoare. Nu se compară cu nimic, chiar dacă eşti într-o vale, cu pereţi verticali, vezi „gura văii”. Simţi că depinde de tine să evadezi. Aici era invers. Nu simţeai nici o adiere. Nu vedeai nimic în jur decât pereţi de pădure. Şi, fără să vrei, te simţi neputincios în faţa naturii. Îţi imprimă atâta respect prin frumuseţea aceea unică…
Păcat că ne pricepem mai bine s-o distrugem, decât s-o respectăm.

Ne-am îmbrăcat şi am urcat. Am lăsat în urmă un semn imaginar…”Aici vom reveni!”
Am oprit într-una din serpentine. Era marcat „punct de belvedere”. Urcuşul nu este greoi prin pădure, se termină repede. Iar sus este amenajat un foişor de lemn, de unde poţi savura priveliştea. Ah, da, uite de-aici erau imaginile panoramice din cartea de geografie!

Avem încă în ţară multe lucruri minunate, care trebuie văzute. Cel puţin odată în viaţă trebuie s-o vezi şi pe „Ana”. Noi ne-am propus să revenim, căci traseele ce pornesc de la cabană se anunţă extrem de interesante. Nimic mai plăcut decât să cutreieri munţii, şi pe înserat să ai parte de o piscină încălzită.

Dar nu recomand acest loc acelora care nu au saci de gunoi în maşină sau în rucsac. Care „uită” chiar şi un şerveţel pe iarba din poiană sau care consideră că degradarea în 800 de ani înseamnă tot biodegradare.