Aritmetica de vacanta - Scoala de vara

Școala de vară

De câte ori mă uitam la filmele americane în care apăreau secvențe de școală, mă gândeam că la ei corigența era îmbrăcată frumos sub numele de școală de vară. Ulterior am înțeles că, de fapt, nu era ca la noi, unde te chinui singur, toată vara, să înveți ce n-ai reușit un an, ci un sistem de cursuri organizate în care copiii care au întâmpinat dificultăți și nu au promovat la nivelul minim acceptat erau ajutați. Sigur, nu părea deloc o plăcere să mergi la școală în vacanță, dar nu părea nici să fie ceva dăunător. 

Pe plaiurile mioritice… e greu. Una din prietenele lui Iris mi-a cerut ajutorul chiar la începutul vacanței pentru că trebuie, cumva, să dea meditații unei fetițe de clasa a cincea corigentă la română. Mai în glumă, mai în serios, îmi spune îți dai seama, dacă online a rămas corigentă, nu știe nici să scrie. Așadar, de unde să înceapă ea ca să o ajute să treacă?? Concluzia mea tristă e că acest copil nu trebuia să ajungă clasa a cincea. Dispozițiile venite de sus vara trecută că „toată lumea trebuie să treacă clasa“, nu „e voie“ la corigență, exclus repetenție… e mai mult decât dăunător. 

Școala online

În online am muncit. Nu doar eu mi-am făcut treaba, dar am avut în spate și o echipă de părinți implicați. Știu că nu le-a fost ușor cu mine, cu program strict, dead-line-uri mai ceva ca în corporație, însă când am tras linie la sfârșit de clasa întâi am ieșit bine și foarte bine. Chiar și cine nu a prea frecventat citește, mai pe silabe, mai poticnit, dar citește și scrie binișor în ritmul melcului. Am evaluat la începutul vacanței doi copii de-o seamă cu ai mei, absolvenți de clasa întâi, care nu prea au avut noroc (în online), unul din ei aflându-se la un nivel înspăimântător, căci nu știe nici literele la final de clasa întâi. 

Mi-am dat seama că le sunt datoare o îmbrățișare alor mei, chiar au muncit și au reușit. Sunt convinsă și că pretențiile și așteptările mele setate mai sus decât media contribuie, nu poți să dai tot ce ai mai bun dacă nimeni nu ți-o cere, nu?

A venit vacanța 

Înainte de vacanță au început întrebările. Doamnă, ce caiet luăm? (Niciunul.) Ce facem cu copii? Ce citim? Ce scriem? Vacanța de la finalul clasei întâi mi se pare cea mai periculoasă. Copiii au asimilat foarte mult. Timpul de consolidare și sistematizare a fost așa-și-așa. Dacă nu fac nimic toată vara, vor uita până în toamnă să scrie și toate performanțele la citit vor scădea simțitor. 

Ce am făcut eu la final de an școlar? M-am întâlnit, online, cu fiecare dintre părinții care au dorit să avem o discuție finală. Am analizat, am tras concluzii, am făcut un plan pentru fiecare. Sunt copii la care nu am recomandat vacanța totală sub nicio formă, alții la care o zi de activitate pe săptămână e suficientă. Am compus un lung mesaj cu recomandări de activități și cum să fie făcute, după care mi-am dat seama că vor avea nevoie de mine. Ce să fac, lipsă de modestie, mă consider importantă.

După obicei, nu corectez teme toamna la grămadă, așa că mi-am petrecut primele două săptămâni de vacanță organizând Școala de vară.

Școala de vară online

Beneficiile platformelor online, pe termen lung, sunt enorme. Numai cine nu se gândește la copii nu realizează cât au de câștigat. La școală era greu să lucrez cu ei suplimentar, însă online am continuat programul de lectură după ce ne-am întors fizic, dar și temele opționale la CLR și MEM. 

Nu mă îmbăt cu apă rece, nu participă toți copiii și nici cei care o fac nu sunt mereu constanți, însă orice activitate bifată e un plus pentru copil, așa că am învățat să văd partea plină a paharului. 

La școala de vară s-au înscris 80% dintre elevii mei. E opțional, e decizia părinților, nu e problema mea dacă nu vor sau de ce nu vor. Chiar și temele date sunt opționale, faci ce poți, cât poți, când poți, dar încerci să ții ritmul. Încă mă gândesc la niște recompense pentru cei mai silitori.

Lunea trecută a fost „prima zi“ de școală. Am organizat activitățile pentru opt săptămâni, iulie și august. Temele sunt afișate în fiecare luni dimineață, toate, iar copiii aleg ce și când vor să lucreze. Preferințele lor de la clasă s-au văzut și acum, unii au început cu transcrierea, alții cu matematica… 

În ce constau temele?

Prima este o poveste de citit, undeva la 200-300 de cuvinte, ilustrată.

Am ales să le dau din seria „Povești cu tâlc“. Au de parcurs tot textul și de citit cu voce tare doar câteva alineate indicate de mine. De regulă aleg dialogurile, să se obișnuiască cu vocile personajelor, vorbirea directă și vorbirea indirectă, cu virgula folosită pentru vocativ, lucruri pe care le voi folosi în clasa a doua. Îmi place să îi ascult, așa parcă mi se mai alină dorul de ei!

A doua este o transcriere.

Au în portofoliul (construit cu chinuri tot anul) fișele de la Clubul de lectură și își aleg de-acolo ce text vor să scrie. Pentru că unii au ales de la primele litere (textele erau foarte scurte), pentru săptămânile următoare le-am indicat eu intervalul (grupurile de litere ce/ci/ge/gi sau che/chi/ghe/ghi). Vor scrie pe caiet tip 2 și exercițiul le va fi foarte util, mai ales că intenționez să trec la dictando junior după Crăciun, dacă lucrurile merg bine. 

A treia este „Aritmetica de vacanță“.

Tema cuprinde patru exerciții și/sau probleme scrise de mine, pentru care le-am solicitat să transcrie și cerința. Vai, șoc și groază, plânsete din toate părțile! În timpul anului nu le-am cerut niciodată, mereu le-am dus eu cerințele printate pe foițe mici și le-au lipit în caiet, pentru simplul motiv că nu știam toate literele și nu voiam să mă complic. Abia când am trecut la probleme cu două operații, la scrierea planului de rezolvare, am început să scriem mai mult pe pătrățele și nu am dat pe-afară de fericire când am văzut cum scriu pe liniatură, mai bine zis, pe lângă… Așa că vara aceasta am completat tema de transcriere pe tip 2 cu una pe pătrățele, spre disperarea lor.

M-am străduit să le compun probleme „de vacanță“, legate între ele, cu o poveste și din care să aleagă (nu foarte ușor) datele utile de cele inutile. 

Aritmetica de vacanta - Scoala de vara

A patra temă este „Jurnalul“.

Este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă. Lunea, miercurea și vinerea trebuie să îi povestească „Jurnalului“ ce-au mai făcut. E ocazia să scrie liber, să se exprime în scris, nu doar oral. E prima dată când se lovesc de cratimă, căci vorbirea curentă pe care ei încearcă să o transpună în scris nu o poate evita. Unii o simt, de la lecturile numeroase, alții nu, dar o corectăm. Este și tema cu cele mai puține participări, dar la care am cel mai mult de corectat. Bonus – îmi aduce cele mai mari bucurii, împart vacanța cu ei și la un moment dat mi se părea corect să țin și eu un jurnal simplu, dar pe care să-l citească ei. 

Dragă Jurnalule, 

Luni am dat temele pentru săptămâna aceasta. M-am bucurat să văd că până la prânz am primit deja trei transcrieri și două lecturi. Vocile lor vesele mi-au înseninat ziua. …

A cincea temă este una cu adevărat opțională, la arte și abilități.

La final de an, când am stat în curte de vorbă despre ce le-a plăcut și ce nu în acest an, AVAP-ul era în top. Atunci am înregistrat cereri ca temele de vară să fie și din această categorie. Nu a fost ușor să aleg de pe blog sau din concursurile de odinioară opt teme de vară, însă sper că vor accepta provocările. Săptămâna trecută le-am dat cufărul piraților, săptămâna aceasta god-eye.

Scoala de vara

Bilanțul primei săptămâni este mai mult decât încurajator, fiecare copil a făcut măcar o temă, mulți chiar pe toate. 

Scoala de vara

„N-ai ce face…“

A fost primul reproș pe care l-am auzit când povesteam încântată isprava mea unor amici. Să stau toată vara să corectez teme… să îmi distrug vacanța… 

Sincer, nu e cine știe ce. Nu îmi ia atât de mult timp. Mai greu a fost lunea aceasta, căci foarte multe teme au fost încărcate duminică, când este termenul limită, dar cam jumătate au venit pe parcursul săptămânii și le-am verificat încetișor. Și când voi pleca la mare – nu e prima dată când corectez teme pe telefon la plajă. Copiii mei sunt mari, nu mai trebuie să stau ca mangusta cu ochii după ei. În plus, pot să consider acest timp „zile de activitate“, că tot au rămas destule pentru această vară. 

Știu însă, de la seria trecută, că stilul acesta de activitate de vară a contribuit la evoluția copiilor, dar și la consolidarea relației noastre. La școală nu apucăm să „vorbim“, acum avem ocazia să ne povestim și altele. 

Nu regret și nu intenționez să mă opresc. Eu îmi fac jumătatea mea de drum în relație și aștept la mijloc pe toți cei care acceptă provocarea și înțeleg că adevăratul termen de predare nu e duminica, ci undeva, departe, în viitor. 

Concluziile le trag la toamnă, după testele inițiale. Dar nu e niciodată rău să faci vara sanie.

chimpanzee sitting on gray stone in closeup photography during daytime

Când viața bate Câmpii…

Nu știu dacă să râd, să plâng sau ambele. Ador vacanța, somnul odihnitor, cititul liber, m-aș fi bucurat enorm de o vacanță normală, dar acum nu este cazul. Ce înseamnă, la liceu, două săptămâni date peste cap? Vedeți mai jos.

Înainte de vacanță

Ziua de joi a avut doar două teste și am primit și ultima temă, deși nu m-ar uimi să mai primim, așa, în ultima zi de vacanță, o notificare de la platformă, de la vreun profesor care a „uitat“ să o programeze la timp. După un test la geografie și unul la română, vă imaginați cât de mult m-am bucurat când profesoara de fizică ne-a anunțat că ne dă și ea o temă. Ne-a mărturisit că de obicei nu dă teme de vacanță, dar această vacanță este exagerată și nelalocul ei. N-am protestat, știu că are dreptate.

Temele de vacanță

Surpriză! Deschid platforma. De sus până jos, trebuie să dau chiar și scroll la ecran ca să pot vedea toate assignmenturile. O lună de vacanță?? Nu cred! Aș fi preferat să ne chinuie două săptămâni ca de obicei, ca să le dorm pe restul în liniște fără a mă gândi la absolut nimic ce are legătură cu școala. Câțiva profesori au zis să ne odihnim, alții – să nu ne culcăm pe o ureche. Profesoara de engleză, preferata mea, ne-a spus că, dacă am vrea, am putea să ne vedem (online, bineînțeles) și în vacanță. Nici n-am stat pe gânduri: YES instant. O dată pe săptămână, o oră/două de engleză nu o să ne strice, dacă tot suntem pe profil bilingv. 

Să scădem rata…

Rata la casă? Sau la ce? Căci nu cred că cea de infectare. 

Cum mai citesc și eu știrile pe Digi Online (din ani în Paști), ochii mei dau peste declarația domnului Pe-Câmpie-Rătăcitor, care spune afectat că luna aprilie este cea mai critică din perspectivă epidemiologică (foarte adevărat!) și că va beneficia de o scădere a mobilităţii (cine ar fi crezut că și oameni mari, că politicienii pot fi așa de hilari?). 

CUM?! CUM?! Să scadă rata mobilității dacă tu ne dai vacanță? Ce crezi că o să facem în această vacanță? O să stăm închiși în casă, neavând nimic de făcut? Să fim serioși, suntem români!

Dacă eu, una dintre cele mai paranoice persoane în legătură cu pandemia, aveam de gând să plec la munte, Gigeluș de peste drum, ce stă cu masca sub bărbie și ne zice că-i conspirație politică și nu există niciun virus, ce face?!

Noi suntem români-liberi, nu o să stăm închiși în case decât dacă ne încuie pe dinafară. Nu știu la ce s-a gândit domnul Câmpie sau dacă îi funcționau sinapsele când a zis că va scădea mobilitatea, reducând astfel numărul cazurilor…

Să facem școala fizic

Să facem fizic… hibrid? Sau toți grămadă? Dacă facem hibrid, aia nu-i școală, dacă facem toți grămadă… nu se știe câți supraviețuim. Și cât să ne chemi în clasă? O săptămână-două, eventual și în ultimele de școală… O facem doar de amorul artei, niciun profesor nu o să aștepte cu situația neîncheiată să mai hotărască cei de sus ceva și să dăm testele fizic, că se răzgândesc de pe azi pe mâine. Și să zicem că am aștepta să facem ca odinioară, ca să dăm teste cinstit. Câte două teste minim la fiecare materie, vreo 13 materii serioase… calculați voi ce săptămâni minunate de școală am avea. 

Debate cu colegii 

Subiectul vacanței a iscat o dezbatere foarte interesantă cu colegii. De ce să ne dea vacanță când nu putem merge niciunde, că-s prea multe cazuri? Mai bine facem toată luna aprilie școală online (deja ne-am obișnuit) și ne dau vacanță mai multă vara, când mai e o speranță… Cam aceasta este părerea fraților mei de suferință. Este trist, dacă nu foarte trist, când te gândești că niciunul dintre noi nu va ajunge în funcții de conducere, căci avem alte planuri mai serioase cu viața noastră, și cine știe ce generație nouă de id*oți vine în câțiva ani…

A, și râdeam mai devreme cu un prieten: ne dau vacanță ca să ajungem și noi primii la ceva – la cazuri de covid. Cum deja am fost pe podium ca țara cu cea mai poluată capitală din Europa, continuăm să batem recordurile.

Vacanța de vară

Să fii clasa a opta și să nu poți să te bucuri de vacanța ta de vară cum trebuie după un an chinuitor a fost de-a dreptul oribil. Acum însă mă gândesc că a trecut un an, sunt „boboacă“ și tot nu o să mă bucur de vacanța de vară cum trebuie… Probabil în vară va fi carantină dacă ne lasă se ne plimbăm toată luna aprile. Deci, din nou, logica este să ne oferi o vacanță acum. 

Mai bine să fi lăsat luna aprilie așa cum era, eventual cu o carantină mai strictă și amenzi usturătoare pentru cei care plimbă câinele pe la terase, ca să avem șansa la o vară normală.

Banchet și balul bobocilor nu am avut, dar dar dacă o ținem tot așa, nici bal de absolvire nu cred că apuc!

chimpanzee sitting on gray stone in closeup photography during daytime

Photo by Pixabay on Pexels.com

Glumă de ultimă oră:

Dacă la 6 cazuri la mie ne dau vacanță, la 10 ne dau bilete de avion gratis?

jurnal vacanta ilustrat

Teme de vacanță…

Una din sperietorile toamnei a fost aceea că „doamna verifică temele“. Să fim serioși, o mică-mică parte din temele de vacanță ajung să fie verificate de cineva și cu timpul copiii nu mai pot fi motivați cu astfel de amenințări. Trebuie să își dea seama singuri că nu pentru doamna le fac, ci pentru ei. Am lucrat toată vara teme cu fetița unor prieteni și mereu protesta când îi corectam pe caiet, că „vede doamna“. Așa, și? Am convenit să își asume mama toată muștruluiala, dacă doamna va face această observație și ne-am văzut de treabă în continuare. În ultima săptămână era totul gata și corectat, adică se vedea clar și ce a lucrat copilul bine, dar și ce și unde a greșit. Surpriză: doamna… nici nu a pomenit de teme! Enervată, mi-a zis că a aruncat toate fișele.

Le-am dat și eu copiilor mei de la clasă o temă de vacanță: să țină un jurnal desenat. Ca orice temă de vacanță, este opțională, și recunosc că am avut emoții că nu va face nimeni tema. Ba din contră, au fost nu una, ci 5, ceea ce înseamnă un sfert din clasă. Am întârziat cu feedbackul, deja îmi dau seama că intrăm în a treia săptămână și nu am zis nimic, așa că îi laud cu această ocazie pe copiii mei minunați, dar și pe părinții care i-au îndrumat. Va trebui să stau un pic de vorbă cu fiecare, vedem noi cum rezolvăm online, căci nu peste tot îmi e clar „ce s-a întâmplat“, deși semnele grafice exersate în ultima săptămână se văd bine-bine în jurnal 🙂 .

jurnal vacanta ilustrat

Tema mea nu era deloc simplă. Părea un banal jurnal de vacanță în imagini, care pune la grea încercare capacitatea de a sintetiza întâmplările unei singure zile, apoi găsirea limbajului potrivit de a le comunica. Adăugăm și partea de matematică, exersarea numerației învățate, dar și de măsurare a timpului și explorare a mediului.

Recunosc că am vrut să țin și eu un astfel de jurnal, dar pe la jumătatea lui iulie am realizat că zilele sunt monotone. Ori lucram pe calculator, ori lecții cu copiii, ori citeam… și cum nici n-am avut curaj să plec pe undeva, m-am lăsat păgubașă. Foaia asta de hârtie îmi arăta doar ce vacanță tristă am.

jurnal vacanta ilustrat

Lăsând la o parte teoriile despre „vacanța e pentru joacă“, fiecare părinte cam știe la ce nivel se află copilul lui. Nu îl copleșești cu teme în fiecare zi, dar nici nu va fi traumatizat dacă scrie trei propoziții despre ce s-a întâmplat, înainte de culcare. Apoi, vacanța este despre citit. Dacă nici în vacanță nu completezi întâmplările zilnice cu altele împletite de imaginație dintre coperțile unei cărți, când să o faci?!

Am dat și o temă pe ultima sută de metri, în ultima săptămână de vacanță. I-am rugat pe toți să exerseze acasă cu stiloul proaspăt cumpărat. Conform noilor norme de funcționare la școală, eu nu mai pot interacționa direct cu copilul. Cum să îi așez corect mâna pe stilou doar din vorbe?! Cei mai mulți mi-au ascultat sfatul de a achiziționa stilouri cu suport pentru degete, astfel încât să nu îl poți ține decât corect. Dar, cel mai important, au exersat acasă scrierea. Le-am spus să ia fișele cu semne grafice de la pregătitoare, realizate cu creionul, și să încerce acum să scrie cu stiloul peste aceleași semne. Nici nu trebuie să întreb cine mi-a urmat sfatul și cine nu, căci văd stilourile care scriu relaxat pe caiete, dar și pe cele care „nu vor să scrie“ sau scrijelesc liniuțele în pagină de parcă le sapă în piatră.

Temele de vacanță au un rost, e păcat doar că exact cei care ar avea mai mare nevoie de ele le folosesc doar ca motiv de revoltă, apelând la norme și legi. Poate ne vom trezi la un moment dat și vom înțelege că reușita școlară este direct proporțională cu efortul depus. Toți copiii pot, dacă îi lași atâta timp cât au ei nevoie. Însă ziua la școală nu poate fi nici dilatată, nici prelungită pentru a răspunde tuturor nevoilor. Extra-timpul trebuie luat din cel personal. Soluția: accepți sacrificiul sau îl refuzi, ambele cu rezultate complet diferite, pe care trebuie să ți le asumi.

 

vacanta mare amr

Jurnal-AMR de vacanță

Oficial suntem în vacanță și nu poți, până la urmă, să nu dai o temă, dar una așa, pentru toată clasa, căci individual le-am cam spus ce au de făcut, mai ales acolo unde online nu am putut avea chiar cele mai bune rezultate. Anticipând cumva una din primele teme din toamnă – relatarea evenimentelor mai importante petrecute în vacanță, le-am pregătit un „calendar-jurnal“ al vacanței, cu casete de completat pentru fiecare zi. Nu le-am făcut foarte mari, aș vrea ca desenele lor să fie mai mult pictograme, nu foarte elaborate, să surprindă în acest mod esențialul pe care vor să îl comunice.

Așa cum îi stă bine unei teme de vacanță, integrează noțiunile de măsurare a timpului, numerația până la 31(am dat doar startul, să știm cu ce zi începem), dar și cele de explorare a mediului, căci pentru fiecare zi le-am cerut ca, lângă dată, să marcheze „starea vremii“: un soare, un nor, o umbrelă, cam cum ne-am străduit (și sper că nu au uitat) și la școală cu calendarul naturii. Pe lângă munții și marea pe care deja le-am văzut trecute în desenul lor dedicat săptămâna aceasta planurilor de vacanță, sper să apară multe cărți de povești, cu titlul scris mic, să văd ce au mai citit sau li s-a citit. Calendarul poate fi decorat, personalizat, cum dorește fiecare. Dacă facem abstracție de numerație, poate fi folosit și de către preșcolari.

Mi-a părut rău că, în nebunia care e acum în jurul nostru, nu știm cât va dura, de fapt, vacanța de vară, dacă va deveni una și aceeași cu cea de la Crăciun, cum apar în media unele gânduri optimiste. Deși sunt pesimistul de serviciu și mereu mă pregătesc de ce e mai rău (când am început predarea lecțiilor în martie, anticipând situația, mi-am dovedit că nu e rău să fii prevăzător) de data aceasta voi face un efort, să îmi impun, de dragul lor, să gândesc pozitiv și să mă pregătesc pentru un început de an școlar în culori calde de toamnă.

Când se va anunța, în vară, estimativ, cam care e data la care ne vedem la școală, le pot spune unde să „tragă linia“ de final a vacanței. E ciudat să faci pe hârtie un „AMR“ și să nu știi de fapt până la ce dată numeri zilele! Trăim vremuri unice, să sperăm că le supraviețuim cu (mințile) întregi! Și tot în ton pesimist, sper totuși că nu va fi nevoie să le dau pagini în plus, și cu următoarele luni…

Mai jos aveți un exemplu, m-am jucat eu pe calculator cu tableta grafică să încep o variantă. Chiar dacă l-am realizat pentru clasa mea pregătitoare și i-am dat un titlu în consecință, m-am gândit că poate doriți să îl folosiți și la alte clase mici și fișierul include și varianta „Vacanța mare – 2020“. Pentru clasele mai mari, recomand cu încredere jurnale adevărate, în care să scrie concret ce au făcut, decorând paginile. În versiunea pentru print nu există niciun fel de decorațiune.

vacanta mare amr

Fișerul poate fi descărcat free de aici timp de o săptămână, după care este disponibil doar la cerere persoanelor care fac sau au făcut în ultimele 3 luni o donație către site. Cei care au donat prin PayPal l-au primit deja la adresa de mail pe care au folosit-o pentru donație, dar și cei care au folosit cardul (există în partea de jos a formularului opțiunea de utilizare a cardului dacă nu ai cont de PayPal, unde sunt iconițele Visa si Mastercard) la adresa de mail menționată în tranzacție. Vă rog ca în momentul unei donații ulterioare datei publicării articolului să solicitați, printr-un comentariu, cu aceeași adresă de mail, materialul dorit.

Mulțumesc pentru sprijin, pentru înțelegere și pentru respectul acordat muncii mele de-a lungul timpului.

Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog, abonează-te aici.

Vacanța inventată – compunere

Începutul de an școlar se lasă, vrei nu vrei, cu povestiri despre ce ai făcut în vacanță, nu doar la limba română. Chiar și lecția introductivă la geografie era despre locurile vizitate. Însă e destul de greu, într-un colectiv neomogen, să poți vorbi despre vacanță, când unii poate nu au ieșit din cartier decât să meargă la bunici la țară.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Așa că, pentru a rămâne în sfera părților unei compuneri, dar a nu pune într-o situație dificilă unii copii, am hotărât să scriem despre o vacanță inventată. Am avut ca punct de pornire seria „Ce poți face cu două cuvinte”, dar și zarurile acelea cu imagini (se găsesc pe net o mulțime de variante) pentru dezvoltarea vorbirii.

Sarcina nu a fost așa simplă cum pare la prima vedere. Am pregătit șase cuburi, organizate pe teme: adăpost, mijloc de transport, locație, animal de companie, personaj, vreme. Jocul era simplu: aruncai cuburile, îți notai ce nimereai și apoi încercai, într-o compunere, să folosești toate noțiunile obținute. La început voiam să le dau copiilor sarcina de a decupa cuburile, însă timpul nu a fost de partea mea. Sunt sigură că am fi avut mai multe și în cadrul grupurilor am fi putut avea mai multe combinații. Însă timpul a fost scurt, prima zi de școală a zburat repede, a doua la fel, nu puteam amâna tema la infinit. Le-am confecționat eu.

Inițial am vrut ca fiecare copil să le arunce, dar mi-am dat seama că până ar scrie fiecare seria obținută durează și se duce ora… apoi îmi venise ideea să le cer să facă poză cu telefonul și să și-o scrie singuri în bancă. Idee bună, dar iar m-am trezit târziu, aveau puțini telefoanele. Așa că, dacă tot îi am organizați câte 4 la masă, i-am rugat să delege un reprezentant care aruncă zarurile și stabilește seria pentru fiecare grup. Eu scriam repede și în cinci minute ne-am putut apuca de lucru. A fost tentantă propunerea lor de a-i lăsa să lucreze câte patru la o singură poveste, dar am vrut o evaluare individuală. Poate cu altă ocazie, căci știu că unii s-ar fi mulțumit să transcrie de la colegi fără să contribuie efectiv.

Proiectasem de ceva vreme activitatea, însă sunt de părere că un material utilizat cu copiii trebuie să fie în primul rând unitar. A folosi diverse desene luate de pe net putea fi o soluție, dar o sorcovă inestetică nu era ceea ce voiam să folosesc. Așa că e bine când poți recurge la varianta „sună un prieten”. Adi este caricaturist, așa că mizam și pe faptul că desenele vor avea o tentă amuzantă pentru copii, ceea ce s-a și întâmplat. Le-au studiat atent și s-au distrat pe seama lor.

Cuburile din model se decupează pe linia continuă, se îndoaie pe cea punctată. Pentru un rezultat de calitate, vă recomand să trasați cu o riglă și un pix fără pastă (sau ac mai bont) liniile punctate, astfel încât îndoitura să fie dreaptă. Se asamblează lipind pe dinăuntru aripioarele trapezoidale.

Materialul este disponibil la cerere pentru persoanele care donează prin PayPal sau au folosit cardul personal în platforma PayPal pentru a susține acest site. Patru luni după momentul donației primiți orice material este publicat pe blog. Vă rog să menționați, într-un comentariu, adresa de mail cu care ați făcut donația și la care doriți să vă expediez materialul printabil.

Nu închei fără a-i mulțumi cu această ocazie lui Adrian Bighei pentru amabilitatea de a desena de azi pe mâine în scopul sprijinirii activităților școlare.

Se sfârșește vacanța… gata temele?

Retorică întrebarea mea, deși știu că e momentul în care se panichează toată suflarea școlărească, că nu au terminat temele. Ferice de cei ce nu au teme! Am și eu câteva „dileme”. Vi s-a întâmplat să se ia la corectat temele de vacanță, pe bune? Adică să iei paginile la rând și să vezi că greșelile sunt marcate, explicate. La Iris doamna ia portofoliile de lectură, le restituie apoi, dar nu-mi amintesc să fi văzut ceva subliniat, deși îi mai scapă și copilului câte ceva. Fizic vorbind, nu ai când, în septembrie, să corectezi 30 de caiete pline, când oricum te omoară încet toată hârțogăraia care trebuie făcută la școală, cu termen rapid de prezentare. Vin și recapitulări, evaluările inițiale…

Așa, și dacă n-ai făcut tema de vacanță, e cineva care chiar a fost pedepsit pentru asta? Nu m-ar mira totuși, am auzit de note puse pe temele de vacanță în catalog, așa că pe lângă drum or fi și mulți care nu știu direcția. Totuși, ce atâta panică??

Făcând o paranteză, dacă aș alege un motiv pentru care îmi place „să fiu” pe facebook e acel moment în care îți afișează ce ai postat în aceeași zi, cu ani în urmă. Zilele acestea mi-a amintit de septembrie 2014, când corectam caietul de teme din vacanță al lui Iris. Am notat atunci următoarele, descoperite în caiet:

„Compune o problema dupa exercitiul: 85+(85+67)+(85-13)=

Rezolvare:
Maria are ca temă de vacanță un exercițiu foarte greu: 85+(85+67)+(85-13)= . Poți s-o ajuți pe Maria?

Răspuns: Da. 85+(85+67)+(85-13)=309”

Cred că experiența verilor cu copiii mei, când caietele ne însoțeau peste tot și ne cam distrugeau veselia la sfârșit de vacanță, m-a marcat.

Atunci am hotărât că eu nu le voi cere elevilor mei caiete. V-am povestit ce temă de vacanță am dat eu. De corectat am corectat toată vara, pe măsură ce-mi trimiteau copiii paginile fotografiate. Am conversat puțin, erau foarte telegrafici, chiar și de pe telefoanele lor, dar m-am delectat cu jurnalele. Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, să se implice mai mulți, dar și o treime e un procent bun. Pe ei i-am provocat să își folosească cum trebuie telefoanele, să facă poze luminoase, nemișcate, să încadreze pagina. Au preferat majoritatea să îmi trimită pozele pe whatsapp, dar surpriza vacanței a fost o corespondență pe email, cu atașament, mesaj scris frumos, așa cum am învățat la școală.

Mai mult sau mai puțin, fiecare a lucrat ceva. Am avut și grafic pentru a marca „progresul”. Am simțit o mică competiție, cine trimite mai multe la corectat. Erau și foarte atenți, cum uitam să adaug punctul pe grafic, cum mi se atrăgea atenția câte trebuie să aibă. M-am bucurat ca un copil când am primit mesaj că a terminat cărțile împrumutate de la biblioteca clasei și vrea să le restituie. Am și cărți despre care nu știu nimic… în ce stadiu sunt…

Corectatul pe telefon a fost o provocare și pentru mine. Mă gândisem că, dacă copiii intră în joc, pe calculator editez ușor ce-mi trimit ei. Doar că multe au sosit și când laptopul nu era aproape. A fost momentul când în sfârșit am folosit și eu creionul de la telefon, am editat pozele, am scris pe ele. Ca mâța, ce-i drept, dar au înțeles. Una peste alta, a fost o experiență interesantă. Aștept să ne vedem să stăm de vorbă, să aflu cum li s-a părut.

Am făcut un mic colaj din câteva pagini sau fragmente din ele.

Să vă întreb dacă ați terminat temele…?

Vine vacanța… cu teme!

S-au inventat, bineînțeles, mijloace moderne de tortură a copiilor, se numesc „caiete de vacanță”. Cei care merg la summer school, ca să nu uite că e vacanță, au de lucru în fiecare zi. Eventual o pagină, că atât e „norma”, să termini caietul până la sfârșitul vacanței… După atâtea vacanțe de „părinte”, deja am ajuns la concluzia că nu are sens să numeri paginile și cât mai ai de lucru. Printre altele, m-a anunțat săptămâna trecută Irisuca cum că am de dat 15 lei la școală, că domnu’ de mate le-a comandat deja caiete… Nu doar că nu vrea, dar e furioasă și pentru că i se pare abuziv să nu fim nici măcar întrebați!

Așadar… copiilor mei (de la școală) le-am pregătit altceva. I-am rugat să țină un „jurnal de vacanță” cu câteva mici „chestii” oarecum obligatorii. Se ia pentru început un caiet mic cu foaie velină… (A trebuit să explic ce e foaia „felină”.)

Prima cerință: să încerce să scrie la două-trei zile, dacă zilnic e greu, măcar un enunț despre ce simte în acel moment sau cum a fost ziua. N-am exersat destul textul elevului în acest an și aș vrea să încerce cât mai des să se exprime coerent.

Se continuă cu transcrierea a trei rânduri la alegere de pe pagina la care a ajuns citind… „Doamna!!! Mi se pare mie sau asta înseamnă că citim toată vacanța?!” Na că s-au prins! Oricum se clarifica misterul cu cele două pagini care mai trebuie citite.

Alege un fragment care îți place. Pune-l între ghilimele, scrie apoi în paranteză autorul, titlul, numărul paginii. Continuă să citești cel puțin două pagini.

Ca să nu se plictisească, am continuat cu: Decorează (dacă vrei) pagina cu cel puțin un desen sau cu o carte poștală dacă ești în concediu! Și ca să semene totuși a treabă serioasă, Încheie cu un exercițiu sau o problemă la matematică. Le-am explicat că poate fi ceva simplu, ca înmulțirile cu numere mai mari, dar și probleme… pe care, dacă nu le găsesc, le pot cere. Le-am dat numărul meu de telefon și adresa de mail să trimită fotografia cu rezolvarea dacă au nevoie de ajutor.

Și de aici au început comentariile. Primul pe care l-am auzit era „Mai bine ne luați caiete de vacanță.”  De ce?? Și aici să vă țineți bine… Pentru că se completează repede și e mai simplu! Ahhh… ce păcat că nu pot râde în hohote și că trebuie să mai par și serioasă.

Au urmat solicitări de lămuriri despre cele trei rânduri de transcris. Le-am spus că poate fi ceva ce le place în mod deosebit. Dacă nu e nimic, pot citi următoarea pagină, și următoarea, până găsesc ceva ce merită transcris. Apoi, că prefer să urmărească ortogramele, cum se scriu… cum se despart cuvintele în silabe la capăt de rând, când scriem cu literă mare… nu doar așa, să citim neatenți. Și nu facem fișă de lectură? Nu ne spunem părerea? Nu e nimic obligatoriu în afară de autor, titlu, pagină. Exercițiul acesta are bătaie lungă, ca-n poveste, cum aruncă zmeul buzduganul cale de 3 zile… Oare când vor fi mai mari își vor aminti cum se citează un autor?!

La final le-am readus în atenție codurile de culori pe care le-am stabilit pentru părțile de vorbire: albastru-substantivele, roșu-adjectivele, verde-verbele, galben-pronumele. Pot colora măcar câte unul pe textul transcris, dacă tot pun mâna pe acea culoare. Așa, întâmplător!

Sincer, habar nu am ce va ieși. Am primit deja primele două pagini la corectat și începutul pare promițător. Pentru unii dintre ei, e un exercițiu necesar, dar și ei trebuie să conștientizeze acest lucru și să aleagă, nesiliți de nimeni, să îl facă. Voi vedea câte mesaje voi primi și cum vor arăta caietele la toamnă. Însă… sunt absolut sigură că la acest tip de temă nu s-au așteptat!

Tom-Sawyer Excelsior

Vacanța de vară cu teatrul Excelsior

V-am mai povestit despre spectacolele teatrului Excelsior cu ceva vreme în urmă, când am fost la MOMO (detalii aici). Revin asupra evenimentelor care se desfășoară aici cu trei momente, din această lună, și care, dacă nu se pot pune în totalitate în aplicare acum, cel puțin pot contura ușor programul de toamnă.

ratusca_cea_urata_excelsior

La începutul lunii am fost invitată cu Iris la Rățușca cea urâtăSpectacolul este recomandat copiilor între 4 și 10 ani, dar cred că poate fi accesibil cu ușurință până la 12 ani. Poate vi se pare că povestea este arhi-cunoscută, și că punerea în scenă nu ar aduce nimic nou… însă spectacolul va depăși orice așteptări aveți în acest sens. Ion Bechet (Rățoiul) reușește să le deschidă celor mici o nouă perspectivă asupra a ceea ce simte și-și dorește un suflet respins de ceilalți, marginalizat și umilit, și în pielea personajului se pot regăsi mulți dintre copii. Nu este deloc ușoară lupta ce se duce între ceea ce este corect și ceea ce „dreptatea” altora impune, o oglindă a vieții noastre de azi. De aceea am spus că recomandarea poate merge până la 12 ani. Nu vă orientați după titlu, care ar putea sugera că este și pentru copii mai mici. Limbajul, numărul de personaje ce trebuie urmărite, durata piesei, nu o recomandă copiilor foarte mici, cu atât mai puțin bebelușilor! (Puteți să mă considerați răutăcioasă, însă teatrul este o instituție, nu un loc de joacă. A merge cu bebelușul în sală, a deranja un rând întreg să tot intri și ieși când începe să plângă, respectiv să adoarmă, mi se pare lipsă de bun simț. Ceilalți – deranjații – au plătit acolo un bilet pentru a viziona un spectacol, nu pentru a fi „înțelegători”. Vă recomand să țineți cont de faptul că libertatea fiecăruia se întinde până acolo unde întâlnește libertatea altuia.Tom-Sawyer Excelsior

Al doilea moment – un spectacol pentru copii mai mari, Thomas Sawyer (Recomandată 10-18 ani.) Exasperată de neputința mea de a-i deschide lui Andrei gustul pentru lecturi „de odinioară”, m-am bucurat când am văzut piesa în programul stagiunii. Știu deja că ambii mei pitici agreează trupa de la Excelsior, în primul rând pentru că sunt foarte tineri, apoi pentru că pun foarte multă pasiune și entuziasm în ceea ce fac. Nu le-am spus decât că mergem la teatru… Când a auzit și la ce anume, mai că s-ar fi întors din drum. Dar la final mi-a spus că i-a plăcut mai mult decât Momo… ceea ce spune enorm, căci acolo a fost încântat. I-am povestit că piesa nu reușește decât în mică măsură să preia savoarea poveștii, și acum a rămas să o citească. Ce mi-a plăcut mie la piesă? Spectacolul în sine, muzica, și mai ales ceea ce-au reușit să pună în scenă cu ajutorul tuburilor (apar și în poză). Mergeți neapărat! Iarăși, țineți cont de vârstă. Limbajul este pentru copii mai mari, la fel ca și dialogurile. Dacă nu respectați recomandarea, s-ar putea să aveți de explicat mai mult decât vă doriți 🙂 … Lângă mine, în sală, a fost o fetiță de cca 4-5 ani, care nu a făcut decât să întrebe: de ce sare? de ce strigă? ce vrea să facă?, încât am profitat că existau câteva locuri libere mai în spate și am preferat să ne mutăm.

vacanta-excelsiorAl treilea moment este acțiunea pe care teatrul Excelsior a demarat-o în această vară pentru copiii din București, sau cei aflați în vizită: Vacanța de vară cu Excelsior, un program de teatru și activități în aer liber, cu intrare liberă. Am încercat să găsesc un program mai cuprinzător, pentru toată vara, însă nu am reușit. Până weekendul acesta, evenimentele se desfășurau în piațeta din fața teatrului, însă începând cu weekendul următor, activitățile se mută în parcul Carol, pe aleea principală, între orele 18:00-22.30. Detaliile le puteți verifica direct pe pagina de facebook a teatrului, unde apar postate evenimentele create în acest sens. Am prins unul din momentele din piața de lângă teatru, înainte de a intra la Thomas Sawyer, și m-am bucurat să văd că publicul mic era destul de numeros pentru ore atât de matinale în vacanță. Sper ca și parcul Carol să fie la fel de accesibil ca centrul Capitalei.

Vineri, 3 iulie
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Sâmbătă, 4 iulie
17.30 – 18.30 / Miți și Piți (Compania de Teatru GestualArt)
18.30 – 18.40 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.40 – 19.10 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
19.10 – 19.50/ Spectacol: Peripetiile clownilor Ku şi Tu (Trupa HODORONKTRONK)
19.50 – 20.00/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.00 – 20.10 / Music – Ştefania Spanache
20.10 – 20.15/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.15 – 20.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării (Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino) 20.35 – 20.40/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.40 – 21.00/ Moment muzical: De ce ne plac poveştile. Invitată solista Natalia Guberna
21.00 – 21.05 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.05– Film: Aventurile lui Babuşcă. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Horia Zugrăvescu, Mihai Mereuţă, Amza Pellea, Gabriel Nacu, etc.

Duminică, 5 iulie
18.00 – 18.15 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.15 – 18.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării, Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino
18.35 – 18.45 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.45 – 18.55 / Music – Ştefania Spanache
18.55 – 19.40/ Spectacol: Ridichea uriaşă (Trupa HODORONKTRONK)
19.40 – 19.50/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
19.50 – 20.20 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
20.20 – 20.50 / Spectacol: Magicianul Antonio și bagheta sa minunată
20.50 – 21.00 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Vacanță plăcută!

PS: Încă o regulă de bun-simț: dacă se anunță că fotografiatul/filmatul sunt interzise, abțineți-vă! E de prost gust s-o faceți, mai ales și cu blitzul, și pe toată durata spectacolului… Poze (cum este și cazul celor din articol) puteți găsi destule pe site-ul teatrului, sau pe pagina lor de facebook, și la un nivel calitativ pe care nu-l veți atinge niciodată cu un telefon!

Nostalgie de toamna – cu gandul la marea cea mare

Deja a treia zi de toamnă calendaristică, şi parcă tot nu-mi vine să cred că s-a dus vara, că deja încep să mă gândesc cu tristeţe la zilele ce-au trecut. Anul acesta, altfel decât în anii ce-au trecut, mi-am luat vacanţă. Îmi era dor de blog, de scris, de cititori, dar aveam nevoie de o pauză, de baterii noi, nu reîncărcate. Am reuşit, în parte, ce mi-am propus, prin vacanţa la mare.

f

Merg de mai bine de 15 ani cu cortul. Nu-mi amintesc mai mult de 5 nopti dormite în pat, şi acestea la munte, cel mult o zi, pe trasee stabilite. Izoprenul îmi este cel mai bun prieten, împreună cu păturica de polar de la Ikea şi sacul de dormit. Copiii au mers, de când s-au născut, tot cu cortul. La ei marea înseamnă cort pe plajă, la câţiva metri de apă, cu somn unduit de valuri şi mic dejun alături de soare. Anul trecut am mers ultima dată la locul nostru de suflet din sudul litoralului românesc. Anul acesta n-a mai fost posibil, căci acel loc a fost vândut, închiriat, denaturat, iar noi am migrat, în căutarea paradisului pierdut. Am mers în nord. Am găsit o plajă aproape pustie, departe de drumul naţional, unde poţi ajunge doar cu maşina şi multă voinţă. Unde nu ai nimic pe rază de 1km, tot ce ai nevoie trebuie să-ţi aduci de-acasă. Unde nu e lumină noaptea, şi poţi admira cerul şi Calea Lactee în toată splendoarea lui. Unde nisipul e atât de fin că-ţi mângâie picioarele. Unde ziua auzi păsările, atât cele de mare, cât şi cele din iarbă.

f

Vegetatie

Organizatoric, a fost mai greu. Recunosc că eram comodă, mergeam în concediu şi mâncam la terasă. Anul acesta a fost prima dată când am gătit. Am studiat intens rafturile cu conserve din supermarket, am făcut combinaţii de două luate câte trei, filtrate de gusturi şi mofturi, am testat conservele de carne de la diferite firme (şi au câştigat cele de la Lidl, chiar dacă mai mici), mazăre, fasole, legume proaspete… Nu am mers pe conserve cu mâncare gătită, am preferat să-mi fac propriile amestecuri. Două săptămâni au solicitat vreo 4 pastile de propan pentru aragazul mic. Am gătit la prânz şi uneori seara. Am fost fericită că s-a inventat laptele UHT. Am primit laude din partea copiilor, prima pentru că am gătit zilnic – n-am mai făcut-o de când erau bebeluşi, dar şi pentru că la mare mâncarea era delicioasă! Am învăţat să gătesc atât cât e nevoie pentru o masă, neavând frigider. Am pus o dorinţă pe listă: rulotă, deşi îmi dau seama că este irealizabilă. Nu mi-aş dori-o neaparat pentru confort, nu ţin să dorm în pat, dar mi-a lipsit frigiderul. Cam 3/4h, la prânz, era intervalul dedicat activităţilor gospodăreşti. Dimineaţa meniul era mai simplu, cereale cu lapte, sau biscuiţi cu gem şi ceai, ori pate şi ceai, după preferinţe. Seara – griş cu lapte, ori alte combinaţii rapide.

f

Cortul e acelaşi vechi prieten al meu, stil „garsonieră”. Anul acesta l-am cusut de două ori. Sper să ţină şi anul următor. În schimb, conştientă că rezistenţa lui la ploaie torenţială a devenit 0, l-am protejat din prima zi cu prelată de plastic. Am dormit cu ceva emoţii, să nu ne zboare vântul, dar am ancorat cu sticle îngropate, cu ancore de nisip, cu ancore din fier forjat de vreo 50cm, chiar cu ancorele spiralate de umbrelă. Cele două ploi care ne-au onorat nu ne-au făcut probleme, ne-am simţit fix ca cei trei purceluşi în căsuţa de cărămidă. Partea bună a prelatei este că a făcut cortul locuibil şi pe timp de zi, când în mod normal te-ai sufoca în el. Oricum aveam afară pavilion, pentru după-amiezile caniculare.

f

„Cei trei purcelusi”

Plaja a fost „altfel”. În primul rând, nisipul era incredibil de fin. Puteai face lejer clepsidre cu el. Apa – uşor sărată, probabil din cauza Dunării. Adâncimea – mică pe distanţă destul de mare, enervant de mică pentru gustul meu. Vântul – bate continuu, de la adiere la rafale, din toate direcţiile. Dinspre nord e prietenos, dinspre sud e furios, dar face atmosfera de vară suportabilă. Scoicile: de toate tipurile, mărimile, culorile, şi atât de multe, căci nu ştii pe care să le alegi! Nu trebuie să le cauţi, te roagă ele să le iei acasă. Singurele puncte deranjante au fost scaieţii şi ciulinii cap-de-drac. Vai de picioare dacă nu umblai în papuci pe plajă!

f

Plaja face parte din rezervaţia Deltei Dunării. Taxa pentru rezervaţie a fost 15 lei/săptămână de adult, şi 10lei/zi pentru maşină. Detalii despre plată găsiţi pe site-ul lor. şi, dacă vi se pare că plătiţi degeaba taxa, gândiţi-vă doar că tomberoanele unde aruncaţi gunoiul sunt ridicate. Măcar pentru acestea!

Am găsit aici liniştea pe care o căutam. Copiii au regretat festivalul Folk You, îngheţata în câteva reprize pe zi şi ciorba de pui a-la-grec. Eu nu m-am mai uitat în urmă. Ce-a fost, ce-am pierdut, ce s-a distrus… începem o serie nouă de vacanţe. Sper ca locul acesta să supravieţuiască, să nu apară magazine, mijloace de transport. Oricum am găsit mai mulţi „turişti” decât mă aşteptam, (în weekend locul era de nerecunoscut), dar un colţ va rămâne mereu pentru noi.

f

Decoratiuni pentru cort

Nu sunt şi nu voi fi adeptul vacanţelor în staţiune: ideea de cearceaf, câmp de sezlonguri, muzică, plecare la plajă cu 10 paporniţe cu accesorii… toate acestea îmi distrug vacanţa. Prefer să mă trezesc dimineaţa, să deschid cortul, să mă aşez pe nisip şi să las soarele să mă trezească.

În drum spre casă am oprit în Mamaia. N-am mai fost de… nici nu pot să număr, cred că ultima dată am făcut plajă acolo acum 18 ani. I-am dus pe copii şi n-au rezistat nici să se uite. Mami, la anul mergem tot acolo, da? Nu mergem în staţiune…

f

Deseneaza harta unei comori

Îmi dau seama că se apropie vacanţa, şi copiii sunt din ce în ce mai mult cu mintea la distracţii, la petreceri şi aventuri. Temele săptămânale din această perioadă au mers tocmai pe acest drum. Ne-am făcut bagajele săptămâna trecută, săptămâna aceasta desenăm harta unei comori, iar săptămâna viitoare mai mult ca sigur vom construi un mijloc de transport. Nu vă divulg detaliile, acestea vor fi disponibile luni.

Dar nu m-am putut abţine să nu aleg câteva dintre creaţiile copiilor şi să vi le arăt. şi, dacă încă nu vă jucaţi cu noi, poate vă dăm o idee cum să vă petreceţi vacanţa. Imaginile de mai jos sunt doar câteva dintre cele trimise de copii, colecţia integrală o puteţi vedea pe paginile dedicate probelor.

Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta

Valize de vacanţă (aici)

Harta comorii Harta comorii Harta comorii

Hărţi de comori (aici)