Vacanța inventată – compunere

Începutul de an școlar se lasă, vrei nu vrei, cu povestiri despre ce ai făcut în vacanță, nu doar la limba română. Chiar și lecția introductivă la geografie era despre locurile vizitate. Însă e destul de greu, într-un colectiv neomogen, să poți vorbi despre vacanță, când unii poate nu au ieșit din cartier decât să meargă la bunici la țară.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Așa că, pentru a rămâne în sfera părților unei compuneri, dar a nu pune într-o situație dificilă unii copii, am hotărât să scriem despre o vacanță inventată. Am avut ca punct de pornire seria „Ce poți face cu două cuvinte”, dar și zarurile acelea cu imagini (se găsesc pe net o mulțime de variante) pentru dezvoltarea vorbirii.

Sarcina nu a fost așa simplă cum pare la prima vedere. Am pregătit șase cuburi, organizate pe teme: adăpost, mijloc de transport, locație, animal de companie, personaj, vreme. Jocul era simplu: aruncai cuburile, îți notai ce nimereai și apoi încercai, într-o compunere, să folosești toate noțiunile obținute. La început voiam să le dau copiilor sarcina de a decupa cuburile, însă timpul nu a fost de partea mea. Sunt sigură că am fi avut mai multe și în cadrul grupurilor am fi putut avea mai multe combinații. Însă timpul a fost scurt, prima zi de școală a zburat repede, a doua la fel, nu puteam amâna tema la infinit. Le-am confecționat eu.

Inițial am vrut ca fiecare copil să le arunce, dar mi-am dat seama că până ar scrie fiecare seria obținută durează și se duce ora… apoi îmi venise ideea să le cer să facă poză cu telefonul și să și-o scrie singuri în bancă. Idee bună, dar iar m-am trezit târziu, aveau puțini telefoanele. Așa că, dacă tot îi am organizați câte 4 la masă, i-am rugat să delege un reprezentant care aruncă zarurile și stabilește seria pentru fiecare grup. Eu scriam repede și în cinci minute ne-am putut apuca de lucru. A fost tentantă propunerea lor de a-i lăsa să lucreze câte patru la o singură poveste, dar am vrut o evaluare individuală. Poate cu altă ocazie, căci știu că unii s-ar fi mulțumit să transcrie de la colegi fără să contribuie efectiv.

Proiectasem de ceva vreme activitatea, însă sunt de părere că un material utilizat cu copiii trebuie să fie în primul rând unitar. A folosi diverse desene luate de pe net putea fi o soluție, dar o sorcovă inestetică nu era ceea ce voiam să folosesc. Așa că e bine când poți recurge la varianta „sună un prieten”. Adi este caricaturist, așa că mizam și pe faptul că desenele vor avea o tentă amuzantă pentru copii, ceea ce s-a și întâmplat. Le-au studiat atent și s-au distrat pe seama lor.

Cuburile din model se decupează pe linia continuă, se îndoaie pe cea punctată. Pentru un rezultat de calitate, vă recomand să trasați cu o riglă și un pix fără pastă (sau ac mai bont) liniile punctate, astfel încât îndoitura să fie dreaptă. Se asamblează lipind pe dinăuntru aripioarele trapezoidale.

Materialul este disponibil la cerere pentru persoanele care donează prin PayPal sau au folosit cardul personal în platforma PayPal pentru a susține acest site. Patru luni după momentul donației primiți orice material este publicat pe blog. Vă rog să menționați, într-un comentariu, adresa de mail cu care ați făcut donația și la care doriți să vă expediez materialul printabil.

Nu închei fără a-i mulțumi cu această ocazie lui Adrian Bighei pentru amabilitatea de a desena de azi pe mâine în scopul sprijinirii activităților școlare.

Se sfârșește vacanța… gata temele?

Retorică întrebarea mea, deși știu că e momentul în care se panichează toată suflarea școlărească, că nu au terminat temele. Ferice de cei ce nu au teme! Am și eu câteva „dileme”. Vi s-a întâmplat să se ia la corectat temele de vacanță, pe bune? Adică să iei paginile la rând și să vezi că greșelile sunt marcate, explicate. La Iris doamna ia portofoliile de lectură, le restituie apoi, dar nu-mi amintesc să fi văzut ceva subliniat, deși îi mai scapă și copilului câte ceva. Fizic vorbind, nu ai când, în septembrie, să corectezi 30 de caiete pline, când oricum te omoară încet toată hârțogăraia care trebuie făcută la școală, cu termen rapid de prezentare. Vin și recapitulări, evaluările inițiale…

Așa, și dacă n-ai făcut tema de vacanță, e cineva care chiar a fost pedepsit pentru asta? Nu m-ar mira totuși, am auzit de note puse pe temele de vacanță în catalog, așa că pe lângă drum or fi și mulți care nu știu direcția. Totuși, ce atâta panică??

Făcând o paranteză, dacă aș alege un motiv pentru care îmi place „să fiu” pe facebook e acel moment în care îți afișează ce ai postat în aceeași zi, cu ani în urmă. Zilele acestea mi-a amintit de septembrie 2014, când corectam caietul de teme din vacanță al lui Iris. Am notat atunci următoarele, descoperite în caiet:

„Compune o problema dupa exercitiul: 85+(85+67)+(85-13)=

Rezolvare:
Maria are ca temă de vacanță un exercițiu foarte greu: 85+(85+67)+(85-13)= . Poți s-o ajuți pe Maria?

Răspuns: Da. 85+(85+67)+(85-13)=309”

Cred că experiența verilor cu copiii mei, când caietele ne însoțeau peste tot și ne cam distrugeau veselia la sfârșit de vacanță, m-a marcat.

Atunci am hotărât că eu nu le voi cere elevilor mei caiete. V-am povestit ce temă de vacanță am dat eu. De corectat am corectat toată vara, pe măsură ce-mi trimiteau copiii paginile fotografiate. Am conversat puțin, erau foarte telegrafici, chiar și de pe telefoanele lor, dar m-am delectat cu jurnalele. Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, să se implice mai mulți, dar și o treime e un procent bun. Pe ei i-am provocat să își folosească cum trebuie telefoanele, să facă poze luminoase, nemișcate, să încadreze pagina. Au preferat majoritatea să îmi trimită pozele pe whatsapp, dar surpriza vacanței a fost o corespondență pe email, cu atașament, mesaj scris frumos, așa cum am învățat la școală.

Mai mult sau mai puțin, fiecare a lucrat ceva. Am avut și grafic pentru a marca „progresul”. Am simțit o mică competiție, cine trimite mai multe la corectat. Erau și foarte atenți, cum uitam să adaug punctul pe grafic, cum mi se atrăgea atenția câte trebuie să aibă. M-am bucurat ca un copil când am primit mesaj că a terminat cărțile împrumutate de la biblioteca clasei și vrea să le restituie. Am și cărți despre care nu știu nimic… în ce stadiu sunt…

Corectatul pe telefon a fost o provocare și pentru mine. Mă gândisem că, dacă copiii intră în joc, pe calculator editez ușor ce-mi trimit ei. Doar că multe au sosit și când laptopul nu era aproape. A fost momentul când în sfârșit am folosit și eu creionul de la telefon, am editat pozele, am scris pe ele. Ca mâța, ce-i drept, dar au înțeles. Una peste alta, a fost o experiență interesantă. Aștept să ne vedem să stăm de vorbă, să aflu cum li s-a părut.

Am făcut un mic colaj din câteva pagini sau fragmente din ele.

Să vă întreb dacă ați terminat temele…?

Vine vacanța… cu teme!

S-au inventat, bineînțeles, mijloace moderne de tortură a copiilor, se numesc „caiete de vacanță”. Cei care merg la summer school, ca să nu uite că e vacanță, au de lucru în fiecare zi. Eventual o pagină, că atât e „norma”, să termini caietul până la sfârșitul vacanței… După atâtea vacanțe de „părinte”, deja am ajuns la concluzia că nu are sens să numeri paginile și cât mai ai de lucru. Printre altele, m-a anunțat săptămâna trecută Irisuca cum că am de dat 15 lei la școală, că domnu’ de mate le-a comandat deja caiete… Nu doar că nu vrea, dar e furioasă și pentru că i se pare abuziv să nu fim nici măcar întrebați!

Așadar… copiilor mei (de la școală) le-am pregătit altceva. I-am rugat să țină un „jurnal de vacanță” cu câteva mici „chestii” oarecum obligatorii. Se ia pentru început un caiet mic cu foaie velină… (A trebuit să explic ce e foaia „felină”.)

Prima cerință: să încerce să scrie la două-trei zile, dacă zilnic e greu, măcar un enunț despre ce simte în acel moment sau cum a fost ziua. N-am exersat destul textul elevului în acest an și aș vrea să încerce cât mai des să se exprime coerent.

Se continuă cu transcrierea a trei rânduri la alegere de pe pagina la care a ajuns citind… „Doamna!!! Mi se pare mie sau asta înseamnă că citim toată vacanța?!” Na că s-au prins! Oricum se clarifica misterul cu cele două pagini care mai trebuie citite.

Alege un fragment care îți place. Pune-l între ghilimele, scrie apoi în paranteză autorul, titlul, numărul paginii. Continuă să citești cel puțin două pagini.

Ca să nu se plictisească, am continuat cu: Decorează (dacă vrei) pagina cu cel puțin un desen sau cu o carte poștală dacă ești în concediu! Și ca să semene totuși a treabă serioasă, Încheie cu un exercițiu sau o problemă la matematică. Le-am explicat că poate fi ceva simplu, ca înmulțirile cu numere mai mari, dar și probleme… pe care, dacă nu le găsesc, le pot cere. Le-am dat numărul meu de telefon și adresa de mail să trimită fotografia cu rezolvarea dacă au nevoie de ajutor.

Și de aici au început comentariile. Primul pe care l-am auzit era „Mai bine ne luați caiete de vacanță.”  De ce?? Și aici să vă țineți bine… Pentru că se completează repede și e mai simplu! Ahhh… ce păcat că nu pot râde în hohote și că trebuie să mai par și serioasă.

Au urmat solicitări de lămuriri despre cele trei rânduri de transcris. Le-am spus că poate fi ceva ce le place în mod deosebit. Dacă nu e nimic, pot citi următoarea pagină, și următoarea, până găsesc ceva ce merită transcris. Apoi, că prefer să urmărească ortogramele, cum se scriu… cum se despart cuvintele în silabe la capăt de rând, când scriem cu literă mare… nu doar așa, să citim neatenți. Și nu facem fișă de lectură? Nu ne spunem părerea? Nu e nimic obligatoriu în afară de autor, titlu, pagină. Exercițiul acesta are bătaie lungă, ca-n poveste, cum aruncă zmeul buzduganul cale de 3 zile… Oare când vor fi mai mari își vor aminti cum se citează un autor?!

La final le-am readus în atenție codurile de culori pe care le-am stabilit pentru părțile de vorbire: albastru-substantivele, roșu-adjectivele, verde-verbele, galben-pronumele. Pot colora măcar câte unul pe textul transcris, dacă tot pun mâna pe acea culoare. Așa, întâmplător!

Sincer, habar nu am ce va ieși. Am primit deja primele două pagini la corectat și începutul pare promițător. Pentru unii dintre ei, e un exercițiu necesar, dar și ei trebuie să conștientizeze acest lucru și să aleagă, nesiliți de nimeni, să îl facă. Voi vedea câte mesaje voi primi și cum vor arăta caietele la toamnă. Însă… sunt absolut sigură că la acest tip de temă nu s-au așteptat!

Tom-Sawyer Excelsior

Vacanța de vară cu teatrul Excelsior

V-am mai povestit despre spectacolele teatrului Excelsior cu ceva vreme în urmă, când am fost la MOMO (detalii aici). Revin asupra evenimentelor care se desfășoară aici cu trei momente, din această lună, și care, dacă nu se pot pune în totalitate în aplicare acum, cel puțin pot contura ușor programul de toamnă.

ratusca_cea_urata_excelsior

La începutul lunii am fost invitată cu Iris la Rățușca cea urâtăSpectacolul este recomandat copiilor între 4 și 10 ani, dar cred că poate fi accesibil cu ușurință până la 12 ani. Poate vi se pare că povestea este arhi-cunoscută, și că punerea în scenă nu ar aduce nimic nou… însă spectacolul va depăși orice așteptări aveți în acest sens. Ion Bechet (Rățoiul) reușește să le deschidă celor mici o nouă perspectivă asupra a ceea ce simte și-și dorește un suflet respins de ceilalți, marginalizat și umilit, și în pielea personajului se pot regăsi mulți dintre copii. Nu este deloc ușoară lupta ce se duce între ceea ce este corect și ceea ce „dreptatea” altora impune, o oglindă a vieții noastre de azi. De aceea am spus că recomandarea poate merge până la 12 ani. Nu vă orientați după titlu, care ar putea sugera că este și pentru copii mai mici. Limbajul, numărul de personaje ce trebuie urmărite, durata piesei, nu o recomandă copiilor foarte mici, cu atât mai puțin bebelușilor! (Puteți să mă considerați răutăcioasă, însă teatrul este o instituție, nu un loc de joacă. A merge cu bebelușul în sală, a deranja un rând întreg să tot intri și ieși când începe să plângă, respectiv să adoarmă, mi se pare lipsă de bun simț. Ceilalți – deranjații – au plătit acolo un bilet pentru a viziona un spectacol, nu pentru a fi „înțelegători”. Vă recomand să țineți cont de faptul că libertatea fiecăruia se întinde până acolo unde întâlnește libertatea altuia.Tom-Sawyer Excelsior

Al doilea moment – un spectacol pentru copii mai mari, Thomas Sawyer (Recomandată 10-18 ani.) Exasperată de neputința mea de a-i deschide lui Andrei gustul pentru lecturi „de odinioară”, m-am bucurat când am văzut piesa în programul stagiunii. Știu deja că ambii mei pitici agreează trupa de la Excelsior, în primul rând pentru că sunt foarte tineri, apoi pentru că pun foarte multă pasiune și entuziasm în ceea ce fac. Nu le-am spus decât că mergem la teatru… Când a auzit și la ce anume, mai că s-ar fi întors din drum. Dar la final mi-a spus că i-a plăcut mai mult decât Momo… ceea ce spune enorm, căci acolo a fost încântat. I-am povestit că piesa nu reușește decât în mică măsură să preia savoarea poveștii, și acum a rămas să o citească. Ce mi-a plăcut mie la piesă? Spectacolul în sine, muzica, și mai ales ceea ce-au reușit să pună în scenă cu ajutorul tuburilor (apar și în poză). Mergeți neapărat! Iarăși, țineți cont de vârstă. Limbajul este pentru copii mai mari, la fel ca și dialogurile. Dacă nu respectați recomandarea, s-ar putea să aveți de explicat mai mult decât vă doriți 🙂 … Lângă mine, în sală, a fost o fetiță de cca 4-5 ani, care nu a făcut decât să întrebe: de ce sare? de ce strigă? ce vrea să facă?, încât am profitat că existau câteva locuri libere mai în spate și am preferat să ne mutăm.

vacanta-excelsiorAl treilea moment este acțiunea pe care teatrul Excelsior a demarat-o în această vară pentru copiii din București, sau cei aflați în vizită: Vacanța de vară cu Excelsior, un program de teatru și activități în aer liber, cu intrare liberă. Am încercat să găsesc un program mai cuprinzător, pentru toată vara, însă nu am reușit. Până weekendul acesta, evenimentele se desfășurau în piațeta din fața teatrului, însă începând cu weekendul următor, activitățile se mută în parcul Carol, pe aleea principală, între orele 18:00-22.30. Detaliile le puteți verifica direct pe pagina de facebook a teatrului, unde apar postate evenimentele create în acest sens. Am prins unul din momentele din piața de lângă teatru, înainte de a intra la Thomas Sawyer, și m-am bucurat să văd că publicul mic era destul de numeros pentru ore atât de matinale în vacanță. Sper ca și parcul Carol să fie la fel de accesibil ca centrul Capitalei.

Vineri, 3 iulie
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Sâmbătă, 4 iulie
17.30 – 18.30 / Miți și Piți (Compania de Teatru GestualArt)
18.30 – 18.40 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.40 – 19.10 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
19.10 – 19.50/ Spectacol: Peripetiile clownilor Ku şi Tu (Trupa HODORONKTRONK)
19.50 – 20.00/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.00 – 20.10 / Music – Ştefania Spanache
20.10 – 20.15/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.15 – 20.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării (Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino) 20.35 – 20.40/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.40 – 21.00/ Moment muzical: De ce ne plac poveştile. Invitată solista Natalia Guberna
21.00 – 21.05 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.05– Film: Aventurile lui Babuşcă. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Horia Zugrăvescu, Mihai Mereuţă, Amza Pellea, Gabriel Nacu, etc.

Duminică, 5 iulie
18.00 – 18.15 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.15 – 18.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării, Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino
18.35 – 18.45 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.45 – 18.55 / Music – Ştefania Spanache
18.55 – 19.40/ Spectacol: Ridichea uriaşă (Trupa HODORONKTRONK)
19.40 – 19.50/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
19.50 – 20.20 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
20.20 – 20.50 / Spectacol: Magicianul Antonio și bagheta sa minunată
20.50 – 21.00 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Vacanță plăcută!

PS: Încă o regulă de bun-simț: dacă se anunță că fotografiatul/filmatul sunt interzise, abțineți-vă! E de prost gust s-o faceți, mai ales și cu blitzul, și pe toată durata spectacolului… Poze (cum este și cazul celor din articol) puteți găsi destule pe site-ul teatrului, sau pe pagina lor de facebook, și la un nivel calitativ pe care nu-l veți atinge niciodată cu un telefon!

Nostalgie de toamna – cu gandul la marea cea mare

Deja a treia zi de toamnă calendaristică, şi parcă tot nu-mi vine să cred că s-a dus vara, că deja încep să mă gândesc cu tristeţe la zilele ce-au trecut. Anul acesta, altfel decât în anii ce-au trecut, mi-am luat vacanţă. Îmi era dor de blog, de scris, de cititori, dar aveam nevoie de o pauză, de baterii noi, nu reîncărcate. Am reuşit, în parte, ce mi-am propus, prin vacanţa la mare.

f

Merg de mai bine de 15 ani cu cortul. Nu-mi amintesc mai mult de 5 nopti dormite în pat, şi acestea la munte, cel mult o zi, pe trasee stabilite. Izoprenul îmi este cel mai bun prieten, împreună cu păturica de polar de la Ikea şi sacul de dormit. Copiii au mers, de când s-au născut, tot cu cortul. La ei marea înseamnă cort pe plajă, la câţiva metri de apă, cu somn unduit de valuri şi mic dejun alături de soare. Anul trecut am mers ultima dată la locul nostru de suflet din sudul litoralului românesc. Anul acesta n-a mai fost posibil, căci acel loc a fost vândut, închiriat, denaturat, iar noi am migrat, în căutarea paradisului pierdut. Am mers în nord. Am găsit o plajă aproape pustie, departe de drumul naţional, unde poţi ajunge doar cu maşina şi multă voinţă. Unde nu ai nimic pe rază de 1km, tot ce ai nevoie trebuie să-ţi aduci de-acasă. Unde nu e lumină noaptea, şi poţi admira cerul şi Calea Lactee în toată splendoarea lui. Unde nisipul e atât de fin că-ţi mângâie picioarele. Unde ziua auzi păsările, atât cele de mare, cât şi cele din iarbă.

f

Vegetatie

Organizatoric, a fost mai greu. Recunosc că eram comodă, mergeam în concediu şi mâncam la terasă. Anul acesta a fost prima dată când am gătit. Am studiat intens rafturile cu conserve din supermarket, am făcut combinaţii de două luate câte trei, filtrate de gusturi şi mofturi, am testat conservele de carne de la diferite firme (şi au câştigat cele de la Lidl, chiar dacă mai mici), mazăre, fasole, legume proaspete… Nu am mers pe conserve cu mâncare gătită, am preferat să-mi fac propriile amestecuri. Două săptămâni au solicitat vreo 4 pastile de propan pentru aragazul mic. Am gătit la prânz şi uneori seara. Am fost fericită că s-a inventat laptele UHT. Am primit laude din partea copiilor, prima pentru că am gătit zilnic – n-am mai făcut-o de când erau bebeluşi, dar şi pentru că la mare mâncarea era delicioasă! Am învăţat să gătesc atât cât e nevoie pentru o masă, neavând frigider. Am pus o dorinţă pe listă: rulotă, deşi îmi dau seama că este irealizabilă. Nu mi-aş dori-o neaparat pentru confort, nu ţin să dorm în pat, dar mi-a lipsit frigiderul. Cam 3/4h, la prânz, era intervalul dedicat activităţilor gospodăreşti. Dimineaţa meniul era mai simplu, cereale cu lapte, sau biscuiţi cu gem şi ceai, ori pate şi ceai, după preferinţe. Seara – griş cu lapte, ori alte combinaţii rapide.

f

Cortul e acelaşi vechi prieten al meu, stil „garsonieră”. Anul acesta l-am cusut de două ori. Sper să ţină şi anul următor. În schimb, conştientă că rezistenţa lui la ploaie torenţială a devenit 0, l-am protejat din prima zi cu prelată de plastic. Am dormit cu ceva emoţii, să nu ne zboare vântul, dar am ancorat cu sticle îngropate, cu ancore de nisip, cu ancore din fier forjat de vreo 50cm, chiar cu ancorele spiralate de umbrelă. Cele două ploi care ne-au onorat nu ne-au făcut probleme, ne-am simţit fix ca cei trei purceluşi în căsuţa de cărămidă. Partea bună a prelatei este că a făcut cortul locuibil şi pe timp de zi, când în mod normal te-ai sufoca în el. Oricum aveam afară pavilion, pentru după-amiezile caniculare.

f

„Cei trei purcelusi”

Plaja a fost „altfel”. În primul rând, nisipul era incredibil de fin. Puteai face lejer clepsidre cu el. Apa – uşor sărată, probabil din cauza Dunării. Adâncimea – mică pe distanţă destul de mare, enervant de mică pentru gustul meu. Vântul – bate continuu, de la adiere la rafale, din toate direcţiile. Dinspre nord e prietenos, dinspre sud e furios, dar face atmosfera de vară suportabilă. Scoicile: de toate tipurile, mărimile, culorile, şi atât de multe, căci nu ştii pe care să le alegi! Nu trebuie să le cauţi, te roagă ele să le iei acasă. Singurele puncte deranjante au fost scaieţii şi ciulinii cap-de-drac. Vai de picioare dacă nu umblai în papuci pe plajă!

f

Plaja face parte din rezervaţia Deltei Dunării. Taxa pentru rezervaţie a fost 15 lei/săptămână de adult, şi 10lei/zi pentru maşină. Detalii despre plată găsiţi pe site-ul lor. şi, dacă vi se pare că plătiţi degeaba taxa, gândiţi-vă doar că tomberoanele unde aruncaţi gunoiul sunt ridicate. Măcar pentru acestea!

Am găsit aici liniştea pe care o căutam. Copiii au regretat festivalul Folk You, îngheţata în câteva reprize pe zi şi ciorba de pui a-la-grec. Eu nu m-am mai uitat în urmă. Ce-a fost, ce-am pierdut, ce s-a distrus… începem o serie nouă de vacanţe. Sper ca locul acesta să supravieţuiască, să nu apară magazine, mijloace de transport. Oricum am găsit mai mulţi „turişti” decât mă aşteptam, (în weekend locul era de nerecunoscut), dar un colţ va rămâne mereu pentru noi.

f

Decoratiuni pentru cort

Nu sunt şi nu voi fi adeptul vacanţelor în staţiune: ideea de cearceaf, câmp de sezlonguri, muzică, plecare la plajă cu 10 paporniţe cu accesorii… toate acestea îmi distrug vacanţa. Prefer să mă trezesc dimineaţa, să deschid cortul, să mă aşez pe nisip şi să las soarele să mă trezească.

În drum spre casă am oprit în Mamaia. N-am mai fost de… nici nu pot să număr, cred că ultima dată am făcut plajă acolo acum 18 ani. I-am dus pe copii şi n-au rezistat nici să se uite. Mami, la anul mergem tot acolo, da? Nu mergem în staţiune…

f

Deseneaza harta unei comori

Îmi dau seama că se apropie vacanţa, şi copiii sunt din ce în ce mai mult cu mintea la distracţii, la petreceri şi aventuri. Temele săptămânale din această perioadă au mers tocmai pe acest drum. Ne-am făcut bagajele săptămâna trecută, săptămâna aceasta desenăm harta unei comori, iar săptămâna viitoare mai mult ca sigur vom construi un mijloc de transport. Nu vă divulg detaliile, acestea vor fi disponibile luni.

Dar nu m-am putut abţine să nu aleg câteva dintre creaţiile copiilor şi să vi le arăt. şi, dacă încă nu vă jucaţi cu noi, poate vă dăm o idee cum să vă petreceţi vacanţa. Imaginile de mai jos sunt doar câteva dintre cele trimise de copii, colecţia integrală o puteţi vedea pe paginile dedicate probelor.

Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta

Valize de vacanţă (aici)

Harta comorii Harta comorii Harta comorii

Hărţi de comori (aici)

Tablou de vacanta: colajele Nazdravanilor

Săptămâna trecută am încercat pentru prima dată un exerciţiu numai de decupaj. Rezultatul – bunicel, dar cred că vom mai exersa, căci încă avem de muncă la capitolul "foarfecă". Mai mici sau mai mari, la şcoală sau la grădiniţă, Năzdrăvanii şi-au dat silinţa. Dacă la capitolul decupaj am stat însă mai slab, nu acelaşi lucru îl pot spune despre imaginaţia copiilor. Modele orientative au fost sărăcuţe în detalii, dar creaţiile lor au întrecut aşteptările. Cel mai mult m-am bucurat că nu au rămas dependenţi de model, şi au mers mai departe…

Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj Tablou de vacanta, colaj

Detaliile probei

Tablou de vacanta, colaj

Se deschid mâine porţile şcolilor şi grădiniţelor. Îmi e dor… de prima zi de şcoală. Doar de ea, era cea mai frumoasă! Ziua în care vorbeam neîntrerupt şi povesteam fiecare pe unde am fost, ce-am mai facut… deh, pe vremea aceea telefoanele nu existau, doar scrisorile… care circulau între adresele bunicilor… şi nici cont de FaceBook nu aveam ca să distribuim în timp real imagini din vacanţă. Aşa că ne rămânea prima zi de şcoală, în care veneai "înarmat" cu fotografii şi cărţi poştale.

Revenind, aproape că aş pune pariu că, odată întorşi la şcoală sau la grădi, toţi copiii trebuie să povestească sau scrie o compunere despre ce a făcut în vacanţă… încercăm şi noi să ţinem ritmul în cadrul concursurilor, şi să realizăm un tablou de vacanţă, în funcţie de destinaţia preferată de peste vară.

Toţi Năzdrăvanii vor printa modelul de aici pe un carton colorat, sau îl vor realiza singuri, dacă le este la îndemână. Elementele necesare pentru decor vor fi decupate din reviste, sau confecţionate de fiecare în parte din hârtie glasată.

Piticii pot primi ajutor din partea părinţilor, dacă este necesar, la confecţionarea suportului. Pentru ceilalţi Năzdrăvani tema nu este atât de dificilă. Modelele de mai jos sunt pur orientative.

Tablou de vacanta: la mare

Tablou de vacanta: la munte

Spor la lucru!

Detaliile probei

Lecturile copilariei, editura Eduard

Lecturile copilariei, Editura EduardAm încercat să compensăm lipsa unora dintre poveşti din lucrarea primită la premiu, şi soluţia a venit „cu împrumut”: Lecturile copilăriei, pentru clasa întâi, de la Editura Eduard.

În primul rând a fost nevoie să lămuresc cu Andrei ce înseamnă o carte împrumutată, de la bibliotecă sau de la un prieten: trebuie să o returnezi aşa cum ai primit-o. Adică… în primul rând, îi pui copertă. Dacă nu ai la îndemână una de plastic, improvizezi una dintr-o coală de hârtie, preferabil una mai groasă, de revistă. Ai întotdeauna grijă pe unde o pui, să nu o uzi sau distrugi. Nu îndoi colţurile ca semn, poţi folosi o bucată de hârtie ca semn de carte. Nu desenezi, nu subliniezi, nu rezolvi pe carte exerciţiile. Cu alte cuvinte, trebuie să o returnezi aşa cum ai primit-o. Nu ar fi rău ca şi cu propriile cărţi să te porţi la fel…

Să revenim. Lucrarea conţine o listă destul de lungă pentru a umple zilele de vacanţă ale celor mici. Pe lângă acestea, la finalul unora dintre ele sunt întrebări de verificare a lecturii, dar şi exerciţii de transcriere, vocabular, fonetică sau compunere, utile pentru a menţine măcar pe linia de plutire neuronii intraţi cu totul în vacanţă.

Din cuprins fac parte:

  • Ion Creangă: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe
  • George Coşbuc: Povestea gâştelor, Iarna, Zile de toamnă, Vine ploaia!
  • Emil Gârleanu: Când stăpânul nu-i acasă, Mărinimie, Sărăcuţul, Gândăcelul
  • Mihai Eminescu: Somnoroase păsărele
  • Petre Ispirescu: Prâslea cel Voinic şi merele de aur
  • Ana Blandiana: Într-o zi pe când lucram, Face oricine ce vrea
  • Ştefan Octavian Iosif: Cântec de primăvară
  • Barbu Ştefănescu Delavrancea: Bunicul, Bunica, Neghiniţă, Palatul de cleştar
  • George Topîrceanu: Câţi ca voi!, Balada unui greier mic
  • Charles Perrault: Scufiţa Roşie, Motanul încălţat
  • Fraţii Grimm: Albă-ca-Zăpada, Cenuşăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Muzicanţii din Bremen, Hansel şi Gretel, Prichindel, Povestea pescăruşului şi a morunaşului
  • Hans Christian Andersen: Fetiţa cu chibriturile, Soldăţelul de plumb, Ghiocelul (fragment), Omul de zăpadă, Răţuşca cea urâtă
  • Carlo Collodi: Pinocchio (fragmente)
  • Jeanne-Marie le Prince de Beaumont: Frumoasa şi Bestia
  • Basm popular: Cei trei purceluşi
  • Joseph Rudyard Kipling: Fraţii lui Mowgli
  • Lewis Carroll: Alice în Ţara Minunilor – Capitolul I: Prin vizuina Iepurelui

Lecturile copilariei, Editura Eduard

Lucrarea este pentru clasa I, dar există culegeri şi pentru celelalte clase, le găsiți la eMag și la:

Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Librarie.net Libris.ro
Librarie.net
Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa V Clasa VI Clasa VII Clasa VIII
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net

Cu puţin ajutor, am reuşit să fac rost de cuprinsul pentru volumului dedicat şcolarilor de clasa a doua. Sper să le fie util celor care sunt interesaşi de lucrare.

  • Emil Gârleanu, Aşa, o poveste; Cât un fir de neghină; Puişorii.
  • Ion Creangă, Amintiri din copilărie – fragment, Povestea unui om leneş, Fata babei şi fata moşneagului, Ioan Roată şi Vodă Cuza.
  • Dimitrie Bolintineanu, Preda Buzescu, Muma lui Ştefan cel Mare.
  • George Coşbuc, Vestitorii primăverii, Concertul primăverii – fragment, Iarna pe uliţă, Cântec, Jucăriile celui cuminte, Mureşul şi Oltul, Albina şi păianjenul.
  • Petre Ispirescu, Ţapul şi şarpele, Judecata vulpii, Sarea în bucate – fragment, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Fata săracului cea isteaţă, Broasca ţestoasă cea fermecată.
  • Mihai Eminescu, La mijloc de codru, Revedere, Ce te legeni?, Cu penelul ca sideful, Borta vântului.
  • Vasile Alecsandri, Primăvara, Dimineaţa, Bradul.
  • Ioan Slavici, Doi feţi cu stea în frunte.
  • Ştefan Octavian Iosif, Cântec, Gruia – fragment.
  • Alexandru Vlahuţă, Ostrovul cel mare. Ruini, În Vrancea – fragment, În ajunul Crăciunului.
  • George Topârceanu, Cântec, Aeroplanul.
  • Legende populare, Baba Dochia (folclor), Legenda privighetorii, Legenda ghioceilor.
  • Jean de la Fontaine, Greierele şi furnica.
  • Jacob Ludwig Grimm, Wilhelm Karl Grimm, Croitoraşul cel Viteaz, Prinţul fermecat, Prieteşugul dintre şoarece şi pisica, Regina albinelor.
  • Hans Christian Andersen, Degeţica, Crăiasa zăpezii, Prima poveste, care descrie o oglindă şi cioburile ei, A doua poveste: Un băieţel şi o fetiţă, A treia poveste: Grădina cu flori a vrăjitoarei, A patra poveste: Prinţul şi prinţesa, A cincea poveste: Mica hoaţă, A şasea poveste: Femeia laponă şi femeia finlandeză, A şaptea poveste: Despre palatul Crăiesei Zăpezii şi ce s-a mai întâmplat acolo, Mica Sirenă, Lebedele.
  • Lewis Caroll, Alice în Ţara Minunilor, Capitolul I: Prin vizuina Iepuraşului, Capitolul II: O baltă de lacrimi, Capitolul IX: Povestea falsei broaşte ţestoase, Capitolul XI: Cine a furat tartele?, Capitolul XII: Alice depune mărturie.
  • L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz: Ciclonul, Cum a salvat-o Dorothea pe Sperietoare, Eliberarea Omuluid e Tinichea, Oraşul Smaraldelor din ţinutul lui Oz, Acum descoperim cine e Oz cel cumplit, Leul devine Regele animalelor, Ţara quadlingilor, Glinda, Zâna cea bună, îndeplineşte dorinţa Dorotheei, Din nou acasa.
  • Joseph Rudyard Kipling, Legenda Balenei, De ce are Balena gâtul mic, Puiul de elefant, De ce are elefantul trompă, Vânătoarea lui Kaa
  • Wilhelm Hauff, Muc cel Mic, Povestea prinţului cel neadevărat.
  • Robert Browning, Fluierarul Pestriţ din Hamelin.

Biblioteca Năzdrăvanilor

 

Caiete de vacanta

Caiet de Vacanta, Editura AramisNu-mi mai amintesc exact cum sunau temele de vacanţă pe vremea când eram şcolăriţă cu ghiozdan, dar parcă erau ceva de genul … 100 de propoziţii, 100 de probleme…şi lista de lectură. Normal, acum e secolul XXI, activităţile de vacanţă sunt opţionale, iar copiii trebuie stresaţi cât mai puţin. Iar dacă catadicsesc să lucreze în plus, lucrul trebuie să fie o joacă.

S-au inventat aşadar caietele de vacanţă. Păi… da, căci, dacă nu mai găseşti nici almanahul „Şoimii patriei”, iar revistele pentru copii sunt jalnice la capitolul jocuri logice, atunci caietul de vacanţă suplineşte cumva aceste două capitole.

Am plecat cu Andrei la depozit, în căutarea minunatului caiet de vacanţă de la Aramis, pe care doamna ni-l recomandase. În plus, chiar eram curioasă să văd reacţia copilului la cei aproximativ 2000mp de cărţi, căci până acum m-am tot dus singură. Trecem peste „ce răcoare e aici!!”… dar mă bucur că i-a plăcut să stea să răsfoiască, să vadă „ce se mai găseşte”. Şi-a ales, pe lângă listă, o carte cu basme populare româneşti, şi 200 de întrebări despre civilizaţii străvechi.

Revenind la Caietul de vacanţă de la Aramis, pe care l-am dibuit cam greu pe raftul imens, pare o cărticică cu jocuri. Color, cu ilustraţii destul de simpatice, sau cel puţin cât să nu te îngrozească, cum se mai întâmplă, lucrarea este format A4, cu 64 pagini. Aştept cu interes să văd părerea copilului după ce va rezolva din ele. Deocamdată încercăm să trecem peste… dar chiar trebuie…?

  Caiet de Vacanta, Editura Aramis


After School, editura Paralelal 45Pe lângă cel de la Aramis, de data aceasta copilul a mai vrut două, care nu erau chiar caiete de vacanţă, mai mult caiete pentru Timpul Liber. De când a participat la Etapa Naţională la concursurile COMPER, Andrei a devenit mare fan al editurii Paralela 45. La ei la stand a remarcat imediat „culegerea” lui, care i-a amărât tot anul, şi a venit cu ideea să ne uităm dacă nu au şi ei caiete de vacanţă…

Au ceva asemănător, în colecţia After School: un Caiet pentru timpul liber, la matematică, şi În timpul liber cu o poveste!, la limba română. Am văzut că sunt acoperite toate clasele primare şi de gimnaziu, dar nu am stat să văd exact conţinutul la fiecare.

Caietul de matematică are ca autori pe Mihaela Anghelescu, Rodica Buta, Liliana Şandor, Maria Zaharia. Tipar color, pe un format „de vacanţă” (20x26cm, 96p.). Copertă lucioasă, şi realizat cu destulă grijă… important e că a promis copilul că până la toamnă paginile nu vor mai arăta ca acum. Cel de limba română, în acelaşi format, cu 112p., are ca autori pe Camelia Ioana Iovanas, Bianca Sabou, Marinela Scripcariu. Exerciţiile pornesc de la poveştile pe care copiii ar trebui să le cunoască la 8 ani, şi pornesc de la simple transcrieri la exerciţii de vocabular şi compunere.

After School, editura Paralelal 45

Caietele şi-au găsit frumuşel locul în bagajul cu care copiii au plecat la bunici… Aş fi preferat să am ceva mai mult timp să le răsfoiesc, dar recuperez eu cumva. Până atunci, vacanţă plăcută!

Biblioteca Năzdrăvanilor

Info preţ:

elefant.ro
librarie.net
Paralela 45.ro
librarie.net
libris  eMag.ro
Paralela 45.ro
librarie.net  eMag.ro