Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti

Legende despre Cuza Vodă

Una dintre valorile pe care școala românească ar trebui să le formeze, mai ales în primii ani, este patriotismul. Este trist, foarte trist aș spune, că se consideră azi „demodat“ să îți mai iubești patria, aducând ca argumente integrarea și pierderea identității în spații mari geografice. 

Totuși, un popor se definește prin istoria sa și a ști cine ești și de unde vii înseamnă să cunoști faptele înaintașilor tăi. O spun doar pentru că mulți se întreabă ironic în spațiul public la ce le folosește studierea istoriei în liceu, din moment ce istoria românilor se studiază în clasa a patra și a opta. Mie mi se pare esențială acea aplecare, la 18-19 ani, asupra faptelor pe care un copil de 10 ani nu le poate înțelege, pentru formarea unui viitor cetățean care abordează critic faptele de viață.

De ce lecturi istorice?

Programa de istorie sare la clasa a patra de la Mihai Viteazul la Alexandru Ioan Cuza, introducându-ne în timpul unui personaj istoric fără să știm nimic despre realitatea socială și politică pe care el trebuia să o rezolve. Și dacă lucrurile nu erau suficient de complicate, manualele de limba română din clasele primare parcă se ambiționează să evite toate textele care ar avea oarece impact asupra moralei și culturii istorice a copiilor. Nu mai găsești pe nicăieri nicio legendă istorică, ceva care să formeze o brumă de informație de care să te legi în momentul în care abordezi tema în cadrul lecției de specialitate. 

La seria aceasta de elevi mi-am propus, încă din clasa a II-a, să folosesc activitățile de lectură pentru înțelegerea măcar a evenimentelor majore care au marcat cursul istoriei poporului român: Mica și Marea Unire, precum și Independența statală. 

Anul acesta, pentru că sunt deja mari (așa consider clasa a III-a), au primit de citit câteva legende și povestiri legate de Marea Unire. Un test surpriză înainte de minivacanță nu mi-a arătat decât că interesul este extrem de scăzut, că, deși de-a doua zi intram în vacanță cinci zile, lor nu păsa de ce și ce anume sărbătorim, iar lectura textelor indicate (câteva pagini) e ceva… așa, opțional. 

Pregătiri pentru Mica Unire

Cum la noi o zi liberă nu vine niciodată singură, și 23 ianuarie 2023 tocmai s-a anunțat punte. Am zis că, la atâta timp disponibil, trebuie să acordăm atenție pe măsură evenimentului. Așadar, am selectat de pe internet câteva legende, acolo unde site-urile prezentau un text cât de cât în regulă pentru cititori mici, și mi-am comandat și Legende despre Cuza Vodă, după ce am văzut câteva pagini online și aspectul de mărturie istorică al povestirilor. Din volum le-am mai recomandat câteva, pe care le-am considerat mai importante, referitoare la atitudinea demnă a domnitorului în relațiile externe.

Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti

Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti: eMag, Cărturești, Libris, Librăria Delfin, Librărie.net 

Va urma, cu siguranță, un test care să verifice în primul rând seriozitatea lecturii, atenția și înțelegerea cuvintelor întâlnite. La revista clasei deja se lucrează la un mic articol despre evenimentul celebrat, trecut până acum prin multe chinuri, căci informațiile din online sunt, de regulă, pentru cititori experimentați, iar cei mici aleg cu greu datele esențiale. 

Școala, cu timpul ei limitat

Aș vrea uneori să se dilate timpul. Ar fi atât de multe care ne-ar putea face „viața mai frumoasă“ la școală, însă încerc anul acesta să nu uit esențialul. Nu poți construi și decora ceva ce nu există și aici trebuie să lucrez în primul rând. Țin cu dinții de timpul de învățare – să scriem corect, să socotim, iar tot ce nu încape în timpul școlar, externalizez pe platformă. E greu să ai materiale pentru toți, dar toți au tablete și pot citi un text în format electronic. 

Mi-aș fi dorit să fim la școală și pe 23, și pe 24. Să citim împreună. Însă la noi toată lumea „de sus“ are impresia că putem rezolva, din pix, din „mers“, câteva lecții neținute. De cele mai multe ori, este în defavoarea elevului, pentru că nu se taie din timpul de predare, ci din cel de consolidare, de care unii au mare, mare nevoie. 

Ca să închei optimist, obiectivul meu este ca, în urma lecturilor, copiii să rămână cu un portret al domnitorului. Chiar și așa, idealizat, cum s-a păstrat el în mentalitatea colectivă. În fond și la urma urmei, dincolo de noi rămâne amintirea noastră. Este cea din documente, pentru cei pasionați de exactitatea evenimentelor, dar cea mai puternică este cea păstrată de cei care ne-au apreciat pentru ceea ce am fost și pentru faptele noastre. Și, din acest punct de vedere, Cuza surclasează alte nume care au marcat istoria acestui mic popor agățat de cotitura Carpaților.

Voi ce pregătiți pentru 24 Ianuarie?

ie ziua nationala

Ie personalizată de Ziua Unirii

Săptămâna trecută am stăpânit cu greu un atac de panică. Nu am avut niciodată probleme în a găsi idei pentru proiectele de lucru manual, însă momentul în care am realizat că trebuie să celebrez Ziua Națională aproape cu nimic la dispoziție, a fost un moment… Adică, chiar și în criză de materiale , tot aș fi făcut la imprimantă un șablon sau, în ultimă instanță, dacă eram la școală, desenam cu matrița de plastic un contur al României, completam cu un tricolor și tot ieșea ceva.

Regula numărul unul pe care mi-am propus să o respect la această școală online e să nu pun părinții pe drumuri decât dacă aceea chiar e ultima soluție. Educatoarele și învățătoarele își petrec mult timp decupând și pregătind materialele didactice pentru toți copiii, însă părinții… cred că, dacă aș avea pretenția ca mâine fiecare copil să aibă decupat un triunghi isoscel roșu, cu baza 5cm și înălțimea 8cm, plus un cerc crem cu diametrul de 4cm, aș primi cu certitudine o recomandare pentru Bălăceanca.

Revenind, cel mai simplu ar fi fost să printăm și să asamblăm ceva, însă nu toți copiii au imprimantă. Apoi, puteam să lucrăm cu hârtie creponată, dar era la școală și era inutil să îi pun să-și cumpere un pachet doar pentru trei culori din care să folosim doi centimetri. M-am gândit și să pictăm șervețele albe în cele trei culori ale drapelului, un fel de hârtie creponată home-made, însă am renunțat, deja unora le ceream mai mult decât sunt dispuși să facă, din moment ce e prea greu să pregătească de seara anumite fișe care trebuie doar scoase din mapa primită de la mine.

Am realizat că tot ce am la dispoziție fără niciun efort sunt coli albe, creioane colorate/carioci, foarfecă și lipici. Până la urmă, după atâta pescuit idei, am și prins ceva. Am hotărât să fac fac nițică intuire pentru axa de simetrie (abilitățile practice sunt geometrie pură), să îndoim coala pe jumătate, să decupăm o ie și să o decorăm. Aveam speranțe că în mare măsură se vor descurca, deoarece am mai lucrat pe același principiu și în clasa pregătitoare.

Pe trepiedul cel mic de la aparatul foto am fixat o cameră web HD astfel încât să se vadă bine pe masă ce lucrez și rezultatele au fost dintre cele mai neașteptate. Au lucrat în fața camerei, au întrebat la nevoie. Au fost și corecții de făcut, după oră, când mi-au trimis pozele și am putut să văd mai bine ce au lucrat și să le pot răspunde, dacă e cazul.

ie ziua nationala

Au decorat cum s-au priceput mai bine și îmi spun că, în cele din urmă, gusturile nu se discută și fiecare și-a ales cu ce vrea să se îmbrace în această călătorie imaginară la Alba Iulia. Însă, ca la televizor, asta nu e tot, ca să fim pregătiți ca adevărați români pentru Ziua Națională, le-am povestit un pic, pe scurt, despre cele trei țări ale românilor. Anul acesta sunt mici, am insistat doar pe data evenimentului și locația acestuia.

Ca să nu lucrăm în liniște absolută – cu microfoanele închise e atât de multă, ca niciodată la școală – am avut imnul ca fundal muzical și am completat tema artistică cu una muzicală, ce presupune și învățarea primei strofe din imn. Mi-am propus ca, până la finalul clasei a patra, să învățăm în fiecare an câte una. Sper ca anul viitor să ne prindă mai pregătiți și măcar cu speranța că putem merge în siguranță la paradă, altfel cred că o să pregătesc idei de confecționat sau personalizat măști în culorile naționale…

Voi cum v-ați descurcat, de la distanță, cu proiectele mai deosebite?

Și… să nu uit:

La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!

Concursul Ace de ger, etapa a treia

Am încheiat duminică a doua etapă a concursului Ace de ger, concurs organizat cu sprijinul EduTeca.

Copiii au realizat un om de zăpadă folosind tehnica papier-mache. Marea majoritate au încercat pentru prima dată această variantă de confecţionare. Ideea temei am avut-o de la piticii mei, care au devenit de ceva vreme fani înfocaţi ai emisiunilor "Atacul artei", şi voiau demult să încerce. Le-am făcut pe plac, şi i-am lăsat singuri.

Aveau ca alternative folosirea unor baloane mici, dar chiar atât de mici nu am găsit, producerea unei paste de hârtie din care să modeleze omul de zăpadă, sau, cum au încercat şi ai mei, îmbrăcarea unor cocoloaşe de hârtie. Mai avem un drum lung până vom obţine astfel obiecte de artă, dar cred că suntem pe calea cea bună. Câteva dintre creaţii le puteţi vedea mai jos, celelalte sunt disponibile în pagina dedicată probei.

La colindatLa colindatLa colindatLa colindat

A treia etapă va avea loc în săptămâna 21-27 ianuarie. Copiii au ca temă realizarea unui drapel, după modelele existente la 1859, când s-a înfăptuit unirea cea mică. Tema poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Mai multe detalii în pagina concursului.

Concursul este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului.

A treia probă trebuie finalizată până la data de 27 ianuarie.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Ace de ger beneficiază de 5 premii oferite de Eduteca, constând în cd-uri educaţionale din colecţia EduTeca-Iarna. Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere. Dacă câştigătorul deţine deja cd-urile, va putea alege alt produs din colecţie.

CD3: Vis de iarnă CD4: Clinchet de clopoţei

În cazul grupurilor de copii care participă sub coordonarea unui cadru didactic, şi nu a părinţilor, numărul de lucrări ce pot fi înscrise  este limitat la 3  pentru fiecare cadru didactic.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 28 ianuarie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile următiţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Pentru cadrele didactice care doresc să încurajeze participarea copiilor împreună cu părintii la astfel de exerciţii, am pregătit separat un banner al concursului, care poate fi afişat pe blogul grupei/clasei, în cazul în care acesta există. Codul este:

<a href="http://talentedenazdravani.eu/promo.htm" target="_blank" title="Talente de Nazdravani"><img src="http://talentedenazdravani.eu/img/promo/concursuri160x160.gif" alt="Talente de Nazdravani" border="0" title="Talente de Nazdravani" /></a>

Mulţumesc anticipat pentru susţinere şi mult succes tuturor participanţilor!

trecut prezent viitor

Lectia de istorie

Încerc ceva ce este împotriva firii mele. Să dăruiesc din ceea ce am, dar golind conţinutul de pasiune. Mi se pare că sunt extrem de crudă, şi că răpesc ceva ce nu am dreptul să ţin doar pentru mine.

Azi… azi este 24 ianuarie. Am încercat să-i pregătesc pe copii… Voi ştiţi ce este 24 ianuarie? Daaaa…

Ei, măi să fie! Ia uite că mi-o luară alţii înainte! E ziua lui Bunu! Ce pot să zic?! Răspuns corect.
Dar nu asta voiam de la ei… încercam aşadar să explic la nivel de grădiniţă ce înseamnă pentru noi 24 ianuarie. Pentru noi, ca români. Atâţia câţi mai simţim, acolo, undeva, în străfundul inimii, că se miscă ceva atunci când tricolorul e pe catarg, şi se aude imnul ţării noastre…

Spuneam că vreau să transmit conţinut… pentru că mi-este foarte teamă să nu transmit pasiune. Istoria te vrăjeşte, te atrage şi te supune. Este foarte greu, aproape imposibil s-o părăseşti. Iar dacă reuşeşti, undeva, «acolo», rămâne chemarea… Eu am hotărât demult s-o părăsesc. Raţiunea a învins pasiunea, şi nu mă mândresc cu asta. De aceea îmi este teamă să vorbesc, pentru că glasul te trădează… ochii transmit lumini ce riscă să vrăjească. Şi… sunt crudă. Nu vreau să transmit pasiunea pentru istorie. Nu vreau cu nici un chip să-mi văd copii făcând o alegere raţională. Se spune că  n-ai cum să regreţi ceva ce n-ai avut.

Dar nu pot să-i rup de ceea ce suntem de fapt. Suntem un popor cu o istorie. Nu suntem apăruţi din neant, în secolul naţiunilor. Despre noi scria Herodot (chiar dacă nu de bine 🙂 , ceea ce pare a fi o confirmare a proverbului “Lupu schimbă părul, dar năravul ba”).

Aşadar, pentru a-i explica copilului cum am ajuns noi, românii, la 1859, să locuim în 3 ţări mai mici, am trecut rapid prin toată istoria neamului. De la Burebista la Decebal, de la Mircea la Ştefan şi Mihai Viteazul, am sărit peste fanarioţi şi am ajuns la 1859.

Şi i-am povestit apoi pe scurt cum românii l-au ales ca domn, în Moldova şi Ţara Românească, pe Alexandru Ioan Cuza. Cele două ţări s-au unit, şi au format România. Şi-am constatat că şi copilul meu îmi moşteneşte defectul… vrea să «vadă» trecutul. Ştiu că e pasionat de geografie, că atlasele sunt cărţile lui preferate. Şi totuşi, am ascuns bine atlasul istoric… nu voiam să i-l dau… Dar pasul a fost făcut.

Şi cât era mami de mare România asta Mică?

Am deschis atlasul… Şi sper că n-am deschis cutia Pandorei.

Aaaa… uite, nici nu era până la Mare! Şi lipsea mult din ea… Acum nu e aşa!

Eu n-am putut… să răsfoiesc cu el atlasul. Dar am povestit pe scurt mari bătălii, schimbări de graniţe…

Acum mă gândesc doar la Bucureşti. Dealul Mitropoliei. 24 ianuarie 1859. După discursul minunat al lui Kogălniceanu, şi inspiraţia politică a câtorva oameni, era nevoie de o a doua alegere a lui Cuza. Era şansa pe care noi, ca naţiune, nu aveam voie s-o ratăm.
Totdeauna ni s-a spus că “dubla alegere a realizat Unirea”. Am apreciat mereu voinţa politică de atunci. Şi totuşi, deputaţii muntenii nu au votat de bună voie. La Iaşi s-a putut găsi o cale de compromis. La Bucureşti nu. La Bucureşti au fost siliţi să-l aleagă. La Bucureşti reprezentanţii poporului au fost obligaţi de mulţime să aleagă ceea ce era corect pentru destinul unei naţiuni.

De ce oare citim istorie, dacă nu învăţăm nimic din ea? « Să dea Dumnezeu să meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine! », a spus Cuza înainte de-a pleca în exil.

Ce monstruoasă coaliţie ar trebui stârpită acum, pentru ca cei care ne conduc să se gândească mai mult la viitorul acestei ţări… ? Cine ar trebui, cu demnitate, să lase totul în seama celor care se pot gândi la ceilalţi, şi abia apoi la ei? Şi unde sunt aceştia…? Pentru că întotdeauna trebuie să existe speranţa că se poate mai bine.

Să putem să cântăm iar, cu mândrie, Hai să dăm mână cu mână, şi să schimbăm ţara asta în ceea ce ne dorim pentru copiii noştri…

Şi… cine ştie, poate să schimbăm capitala. Poate Bucureştiul nu e o capitala de bun augur…