Lego – City – Tren de Marfa

Vorbeam zilele trecute cu Andrei despre jocurile Lego. Întâmplător avusesem ceva de lucru pe această temă, şi cum el e la curent cu tot ce înseamnă reclame noi la jucării, mi-a făcut şi mie un rezumat, cam ce seturi sunt acum promovate pe tv. Dacă unii au boala mersului la cumpărături prin mall, noi mai frunzărim magazinele de jucării de pe net să vedem "ce se mai găseşte". Nu de alta, dar doar mâine nu e aprilie, şi iepuraşul are nevoie de ceva indicaţii.

L-am întrebat care dintre colecţiile lego sunt de copii mai mari, aşa, ca el. Răspuns fără ezitare, seria Lego City. Mami, dă la seturi!! Ah, dacă ştiam unde mă pune să dau… problema nu e că vrea el, ci că ar vrea şi Iepuraşul! Noi la capitolul trenuleţe, şine, jocuri de construcţie, avem antecedente grave, din seria seturilor "gigant", aduse de pe-afară. La ce rămâne Andrei cu ochii? La setul cu tren de marfă. Şi acum să punem în balanţă. Copilul nu a cerut o maşinuţă, nu a cerut un trenuleţ. A cerut un set de construcţie creativ, cu un grad de dificultate ridicat (pe mine m-a luat ameţeala când am căutat pe site-ul oficial Lego cum se montează setul, vedeţi aici, cod 7939). Numai efortul necesar pentru a-şi pune în funcţiune jucăria, coordonarea de care este nevoie, stimularea gândirii şi educarea atenţiei sunt suficiente argumente pentru Iepurilă. În plus, poate oricând folosi liber cărămizile, dând frâu liber imaginaţiei şi construind proiecte noi. Şi cum cărămizile lego sunt universale… se îmbină perfect cu seturile aflate deja în posesie.

Cu ce argumente vine Trenul de marfă: este dotat cu locomotivă, vagoane şi două maşini, care pot fi încărcate şi descărcate din tren cu macaraua funcţională. Setul include 4 minifigurine, dar aici nu-i problemă, că mai avem destule de când nu pleca fără una din supermarket. Dar nu şinele flexibile, trenuleţele, piesele, sunt cele care l-au încântat peste măsură, ci dimensiunea trenului (88cm) şi telecomanda în infraroşu care poate controla 8 trenuri simultan. Că are 4 canale şi 7 viteze aproape că nu mai contează! Dar nici n-am luat bine pielea ursului din pădure, că se gândea că-i lipsesc 7 trenuri!

L-am căutat pe net. Înainte de a vă lăsa să vedeţi ce poate, trenul de marfă costă cam atât. Să sperăm că nu se va opri inimioara lui Iepurică :).


Articol sustinut de eMag.ro.

Calendare de Advent

Dacă tot e la modă din ce în ce şi mai mult, să importăm obiceiuri străine, l-am luat si pe cel al calendarelor de Advent. Săptămâna aceasta copiii care rezolvă temele propuse aici pe site au ca sarcină realizarea unui astfel de calendar împreună cu părinţii.

Până acum avem câteva creaţii deosebite, dar mâine se încheie proba şi vom vedea cum şi mai ales pe ce numărăm zilele rămase până la Crăciun.

Piticii mei s-au luptat două zile cu ideile, care mai de care mai fantastice. În cele din urmă au rămas la două variante: Iris a vrut o ghirlandă cu 24 de cadouri, iar Andrei – un trenuleţ cu 24 de vagoane. Entuziasmul le-a cam pălit când le-am printat modelele…

Andrei, "silitor" din fire, a jelit pentru fiecare dintre cele 72 de piese (el le-a numărat), apoi a trecut parcă prin chinurile iadului, dacă e să mă iau după cantitatea de bocete şi văicăreli. Dar calendarul ăsta e unul din preferatele lui Moş Crăciun, şi cum nici la capitolul cuminţenie nu a excelat, măcar la inventar să iasă şi el bine. A decupat vagoanele, apoi pliculeţele, pe care le-a lipit pe vagoane, şi în cele din urmă l-a lăsat inima să decoreze puţin spaţiul rămas pe coala de ambalaj, căci s-a dovedit prea mică o coală a3 pentru a monta minunăţia. I-am propus să pună în fiecare zi o promisiune în fiecare vagon, o promisiune pentru anul următor. Ţi-ai găsit…

Calendar de advent- tren

Iris a muncit mitica de-mi era mai mare mila de ea. Joi şi vineri până la prânz a decupat continuu, 24 de cuburi. Vineri după-amiază şi sâmbătă dimineaţă le-a decorat pe toate, cu ştampile colorate, perforatoare decorative, glitter. Apoi a făcut o ghirlandă lănţişor lungă, iar la fiecare a patra za am prins un cubuleţ. Am ajutat-o la asamblarea cuburilor. A înţeles ea cum, dar erau prea mici şi nu mai avea răbdare. Capacul este prins cu fundiţă, să putem mânca bomboana dinăuntru.

Calendar de advent - ghirlanda cu cadouri

Acum abia aşteaptă să facem bradul, şi să pună toată ghirlanda la loc de cinste. Deocamdată am prins-o pe o placă de polistiren, să nu se strice. Voiam să o ducem la grădi, dar nici nu vrea să audă. Este pentru bradul ei.

Dacă vreţi să realizaţi proiectele noastre, găsiţi aici modelul pentru cuburi, şi aici pe cel pentru trenuleţ. Aveţi nevoie doar de cartoane colorate, lipici, şi foarte, dar foarte multă răbdare. Se poate încerca şi ca proiect de grup, fiecare copil având sarcina unui singur element.

AMR: 22 de zile până la Crăciun!

Atelierul de creaţie

La… trenulete

Vara la noi este de obicei un moment de sărbătoare, pentru că în mijlocul vacanţei piticul meu mai creşte un pic. Anul acesta însă cantonamentul a picat un pic aiurea, fix în mijlocul vacanţei… iar cei 8 anişori s-au împlinit singuri, departe de mine. Nu mai vreau să mă gândesc ce zi am avut, şi cum… n-am avut dispoziţie să răspund la telefoane. Nici Andrei nu s-a simţit foarte bine să-şi sărbătorească departe ziua de naştere.

Dar i-am promis o surpriză la întoarcere. Cadoul l-a primit imediat cum a intrat în casă. Nu de alta, dar trebuia să alinăm cumva siroaiele de lacrimi care au tot curs. Prima lui tabără… şi.. da, e din categoria cu probleme de adaptare. Am păstrat surpriza pentru aseară. Şi, pentru că tot este fan Thomas de când se ştie, i-am pregătit o surpriză cu trenuri… Nu ştiu dacă aţi auzit de terasa "La trenuleţe"… nici noi nu ştim de multă vreme, doar de vreo lună, şi am inaugurat-o cu un moment special.

Am plecat de-acasă destul de secretoşi. Aveam tortul, cu o formă cam ciudată… a întrebat copilul de ce e aşa dreptunghiular, i-am spus că aşa erau foile şi platoul. A mers. Unde plecăm? În oraş, la o terasă. De ce nu facem acasă?! E cald.

Ei bine, a mai ţinut un pic. Până am ajuns… şi, la intrare, un poster mare cu "Atelierul de trenuleţe". Deja i s-au aprins lui câteva beculeţe, a văzut tortul dispărând… i-am zis că l-am lăsat la frigider, până îl mâncăm. Când şi-au dat seama exact copiii unde suntem, şi ce se petrece de fapt la terasă au înnebunit de-a dreptul. Aproape că nu aveau răbdare să ne hotărâm ce comandăm…

Aveam rezervare la Buşteni. Fiecare masă e o staţie, cu buton de comandă pentru macaz. Pe masă stăteau frumos indicaţiile şi tichetele de comandă. Ne-am apucat să compostăm de zor, pentru toată lumea. Apoi, butonul roşu, şi Drezina vine să ia comanda. Facem reguli, dacă unul cheamă trenuletul, celălalt îl eliberează.

Terasa La trenulete

Ţi-ai găsit, copiii sunt în extaz, privesc trenuleţele plimbându-se şi nu se mai satură. Şi… a sosit comanda. Dar prima nu era a noastră, am privit trenul trecând mai departe, la Sinaia. A oprit şi la noi, şi copiii au intrat în febra comenzilor. Dacă era după ei, am fi cerut câte ceva la fiecare 5 minute, numai să plimbăm trenurile.

Terasa La trenulete

Şi… a venit şi tortul. Cu trenul, normal! L-am privit pe Andrei, deja era topit, în tricoul lui cu Thomas&Friends, şi se emoţionase cumplit. Toată terasa era cu ochii pe artificii, şi… nimic mai mult. Fără cuvinte.

Terasa La trenulete

Copiii au beneficiat de un moment bonus, joaca pe machetele deja pregătite în atelierul de trenuleţe. Ah, şi aveau şi gara Knapford, piesă pe care am tot căutat-o pentru setul nostru, dar n-am găsit-o în varianta potrivită… O oră aproape am uitat de copii. Iar băieţii mai mari au putut şi ei să se joace la trenuleţe… mai comanzi o bere, mai plimbi trenuleţul… deja seara se lăsase, beculeţele sunt aprinse…

Aşadar, dacă vreţi o varianta inedită de petrecere a timpului liber într-un Bucureşti deja cam plictisit, mergeţi La trenuleţe. Indiferent de vârstă. Şi faceţi rezervare, de obicei e plin.

PS. Am uitat de locul lor preferat. Vreun sfert de oră le-au ţinut de urât băieţilor de la bar, să vadă cum întoarce trenul, cum e luată comanda şi se încarcă vagoanele. Plus supravegherea video a traseului…

Terasa La trenulete

Muzeul Cailor Ferate Romane (CFR) – Bucuresti, Calea Grivitei

Muzeul CFR BucurestiPrintre multele muzee care există în Bucureşti, dar cărora vizitatorii le trec pragul foarte rar, este şi muzeul CFR din Calea Griviţei. Recunosc, ca bucureştean de vreo 14 ani, că ştiu de ceva vreme de existenţa lui… şi am reuşit să-l vizităm la a doua tentativă. Prima dată ne-am dus tocmai în zilele în care muzeul este închis, şi copiii au fost dezamăgiţi. Mda, cine s-a gândit că, pe lângă ziua de luni, când toate muzeele sunt închise, acesta e închis şi marţi!?

Am revenit, la orele 10 trecute fix. Am luat prin surprindere întreg personalul: vizitatori fix la deschidere… mai că nu auzeam aşa, în surdină, pe Flo, din "Cars"… clienţi! vin clienţi! Preţul… mic de tot. 3 lei adulţii, 1 leu copiii. În schimb taxa de fotografiere este 12 lei.

Muzeul este mic, dar fain. Foarte multe machete, tipuri de vagoane, şi, spre deliciul copiilor, o dioramă funcţională cu macheta gării Predeal. Plus un trenuleţ electric, controlat cu telecomandă, ce putea merge înainte şi înapoi. Hmmm… le-a deschis pofta de trenuleţe, parcă văd că iar scot setul cu Thomas, şi întind şinele prin toată casa…

Ce ne-a mai plăcut foarte mult a fost macheta unei maşinării imense, pentru săpat tuneluri. Andrei a mai poposit la diverse maşinării de telegraf, la telefoanele de epocă… şi a descoperit şi colţul dedicat inginerului favorit, Anghel Saligny. Am examinat machetele, am văzut pe unde luau fochiştii cărbunii şi cum îi aruncau în cuptor. Am văzut şi vagoane pentru animale mici, pe care recunosc că nu le-am văzut niciodată în realitate. Şi, ceva la care nu ne-am aşteptat, macheta staţiei de metrou Eroilor, cu părţile "invizibile" călătorilor.

Muzeul CFR Bucuresti: Prima locomotiva care a circulat de la Bucuresti la Giurgiu, in 1869

Muzeul CFR Bucuresti

Nu aveţi nevoie de mai mult de o oră pentru a vizita cele patru săli ale muzeului. Şi, dacă aţi pierdut trenul… sau cel aşteptat are întârziere, intraţi în muzeu. Sau programaţi o vizită. Merită.

PS. Iată ce am găsit despre muzeu:

MUZEUL CAILOR FERATE

Prezentare generala

Orice asezare, indiferent unde s-ar afla, se distinge intr-un fel sau altul prin originalitate, fiecare avand un trecut propriu.
Amintirile trecutului capata personalitate din punct de vedere cultural si istoric prin intermediul caselor memoriale sau al muzeelor. In aceste lacasuri sunt pastrate mereu vii in ochii si constiinta oamenilor evenimente semnificative din viata si activitatea unor personalitati care au influentat cursul istoriei.
Indiferent de specificul unui muzeu, acesta promoveaza insesi ideile de cultura si civilizatie.
Capitala Romaniei are un intreg ansamblu muzeistic, de renume atat in tara, cat si in strainatate. Un loc aparte il ocupa Muzeul Cailor Ferate. Aici gasim o particica din inima si sufletul oricarui ceferist.
De aceea, pentru a intelege mai profund unele aspecte legate de activitatea Muzeului CFR vom face o succinta trecere in revista a istoriei si exponatelor sale.
In anul 1924 a aparut ideea infiintarii unui muzeu al cailor ferate, fapt pentru care au fost salvate de la dezmembrare sau de la distrugere mai multe locomotive si vagoane vechi, pana atunci ratacite prin diferite depouri, asteptandu-si momentul cand vor fi trimise la "fier vechi". Atunci a scapat de la casare legendara locomotiva Calugareni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia de cale ferata Bucuresti Filaret–Giurgiu.
Ca o solutie de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulesti a intregului material rulant salvat. Practic, aici s-a format nucleul Muzeului Ceferistilor, care s-a inaugurat la 10 iunie 1939, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in cadrul serbarilor "Ceferiadei". Toate celelelalte exponate au fost etalate in conditii improvizate, intr-o sala de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiasi stadion. 
In primavara anului 1953 a fost amenajat – in actuala cladire din Calea Grivitei 193 B – Muzeul Tehnic al Cailor Ferate, a carui deschidere a avut loc cu ocazia sarbatoririi centenarului liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in anul 1969.
Colectiile au fost completate si imbogatite treptat, de-a lungul timpului, cu documente originale, cu machete migalos executate, fotografii de epoca, uniforme, ceasuri si multe altele.
Din ordinul conducerii Ministerului Transporturilor s-au fisat si inregistrat in actele contabilitatii Centrului de Perfectionare o multime de exponate originale reprezentand vagoane, pluguri si locomotive cu aburi. Acestea sunt in custodia Muzeului CFR si sunt pastrate in incinta unor depouri din tara. De exemplu, locomotivele cu aburi de la Muzeul de Locomotive de la Depoul Sibiu, in majoritate covarsitoare, sunt proprietatea Muzeului CFR din Bucuresti.
In prezent se fac eforturi pentru a reexpune in curtea muzeului locomotiva cu aburi de cale ingusta 763.106, care actualmente este depozitata in conditii precare.
Putem enumera cateva locomotive cu aburi care fac parte din patrimoniul national:

• locomotiva cu abur 046 CALUGARENI, de la Depoul Bucuresti Calatori;

• locomotiva cu abur 1467, de la Depoul Sibiu;

• locomotiva Diesel Electrica 241-242, de la Depoul Dej-Triaj.

Alaturi de acestea, in incinta Muzeului Cailor Ferate sunt exponate care fac parte, de asemenea, din patrimoniul national:

• firmanul sultanului Abdul Medjid din 1857;

• masa de cabinet, cu placa de marmura, ce a apartinut inginerului Anghel Saligny;

• pulverizatorul Gheorghe Cosmovici;

• injectorul de pacura Theodor Dragu;

• certificat de activitate al inginerului I.V. Cantacuzino emis de Caile Ferate Elvetiene.

Practic, in muzeu se afla materializata o adevarata istorie fragmentara a cailor ferate, pe care oricand este bine sa o rememoram.
In salile muzeului exponatele sunt prezentate publicului larg in mai multe moduri.
Sala principala adaposteste machete de locomotive cu abur, lucrate artistic, printre care la loc de frunte se afla renumita Pacific.
Tot aici este o enorma diorama care infatiseaza, prin exponatele sale, evolutia vagoanelor si a locomotivelor de-a lungul timpului. In mijlocul acesteia incanta privirea o superba garnitura a unui tren de epoca, alcatuita dintr-o locomotiva cu abur 231, plus doua vagoane de marfa, unul acoperit si altul descoperit. Garnitura are o lungime de 9 m, locomotiva fiind de 5 m, cu tot cu tender.
Descoperim, apoi, placi (unicate) ce au fost montate pe vechile locomotive cu abur: Maffei, Hanomag, Resita si altele.
Macheta functionala, demonstrativa, pe care circula minitrenulete intr-un decor interesant, este un punct de mare atractie pentru copii.
In sala mijlocie exista machete de vagoane de marfa si de calatori care reproduc pana la cele mai mici detalii modelele adevarate. Tot acolo exista o masa a impiegatului de miscare din secolul al XIX-lea, dotata cu toata aparatura specifica. De asemenea, avem expuse: o centrala de ceasuri Siemens-Halsche, vechi unelte de lucru la calea ferata, precum si un drapel care a apartinut societatii sindicale a mecanicilor de locomotiva din Cluj din anul 1927. Acesta face parte din patrimoniul national.
Sala din mijloc mai gazduieste o bicicleta mecanica (drezina) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale.
Un interesant tunel desparte salile intre ele. Un hol de trecere adaposteste felinare cu gaz originale. Ca o curiozitate, tot aici putem admira un minifelinar care functiona cu ulei de rapita, folosit de catre insotitorul de tren. 
In ultima sala sunt exponate de mare valoare istorica ce ar face cinste oricarui muzeu al lumii. Dintre acestea, putem mentiona:

• biroul original al inginerului Anghel Saligny (masa de lucu, calimara argintata, ochelari, tablouri, covor, trusa tehnica si o masa din marmura cu vechea harta a tarii), donat de familia sa – patrimoniu national;

• teleimprimator rapid Hughes (30 de cuvinte/min., fara decodificarea mesajului, cu un design unic – clape de pian);

• firmanul sultanului Abdul Medjid (1857) – de concesionare a liniei de cale ferata Cernavoda–Constanta;

• dosarul de rascumparare a liniei in 1862 de catre Statul Roman;

• teleimprimator Siemens cu taste metalice;

• sabie – tinuta de gala – CFR;

• medalii de o valoare deosebita;

• uniforme, sepci, ceasuri din toata Europa;

• cutia de unsoare Gheorghe Cosmovici – o mare inovatie care facilita functionarea locomotivei cu abur cu posibilitatea schimbarii uleiului la trei ani;

• piese originale de la vechile locomotive cu abur.

Toate aceste exponate sunt adevarate marturii ale perioadei de inceput a cailor ferate. Fiecare are o semnificatie anume, distingandu-se prin mesajul istoric pe care il reprezinta.
Muzeul CFR ocupa un loc aparte in peisajul cultural al Capitalei. Aici fiecare lucrator al Cailor Ferate se regaseste sufleteste, rememorand cu piosenie trecutul si munca inaintasilor.
Fiecare dintre noi, vizitand un muzeu, poate deveni, dupa cum scria marele Octavian Goga, un "drumet statornic al lumii vesnic neschimbate". 
Muzeul CFR isi asteapta cu drag oaspetii.

Muzeograf Camil Gheorghe Pavel

Text preluat de pe: http://www.cfr.ro/jf/romana/2000_6/muzeu.htm