Tag Archives: Teatrul

Tom-Sawyer Excelsior

Vacanța de vară cu teatrul Excelsior

V-am mai povestit despre spectacolele teatrului Excelsior cu ceva vreme în urmă, când am fost la MOMO (detalii aici). Revin asupra evenimentelor care se desfășoară aici cu trei momente, din această lună, și care, dacă nu se pot pune în totalitate în aplicare acum, cel puțin pot contura ușor programul de toamnă.

ratusca_cea_urata_excelsior

La începutul lunii am fost invitată cu Iris la Rățușca cea urâtă. Spectacolul este recomandat copiilor între 4 și 10 ani, dar cred că poate fi accesibil cu ușurință până la 12 ani. Poate vi se pare că povestea este arhi-cunoscută, și că punerea în scenă nu ar aduce nimic nou… însă spectacolul va depăși orice așteptări aveți în acest sens. Ion Bechet (Rățoiul) reușește să le deschidă celor mici o nouă perspectivă asupra a ceea ce simte și-și dorește un suflet respins de ceilalți, marginalizat și umilit, și în pielea personajului se pot regăsi mulți dintre copii. Nu este deloc ușoară lupta ce se duce între ceea ce este corect și ceea ce „dreptatea” altora impune, o oglindă a vieții noastre de azi. De aceea am spus că recomandarea poate merge până la 12 ani. Nu vă orientați după titlu, care ar putea sugera că este și pentru copii mai mici. Limbajul, numărul de personaje ce trebuie urmărite, durata piesei, nu o recomandă copiilor foarte mici, cu atât mai puțin bebelușilor! (Puteți să mă considerați răutăcioasă, însă teatrul este o instituție, nu un loc de joacă. A merge cu bebelușul în sală, a deranja un rând întreg să tot intri și ieși când începe să plângă, respectiv să adoarmă, mi se pare lipsă de bun simț. Ceilalți – deranjații – au plătit acolo un bilet pentru a viziona un spectacol, nu pentru a fi „înțelegători”. Vă recomand să țineți cont de faptul că libertatea fiecăruia se întinde până acolo unde întâlnește libertatea altuia.Tom-Sawyer Excelsior

Al doilea moment – un spectacol pentru copii mai mari, Thomas Sawyer.  (Recomandată 10-18 ani.) Exasperată de neputința mea de a-i deschide lui Andrei gustul pentru lecturi „de odinioară”, m-am bucurat când am văzut piesa în programul stagiunii. Știu deja că ambii mei pitici agreează trupa de la Excelsior, în primul rând pentru că sunt foarte tineri, apoi pentru că pun foarte multă pasiune și entuziasm în ceea ce fac. Nu le-am spus decât că mergem la teatru… Când a auzit și la ce anume, mai că s-ar fi întors din drum. Dar la final mi-a spus că i-a plăcut mai mult decât Momo… ceea ce spune enorm, căci acolo a fost încântat. I-am povestit că piesa nu reușește decât în mică măsură să preia savoarea poveștii, și acum a rămas să o citească. Ce mi-a plăcut mie la piesă? Spectacolul în sine, muzica, și mai ales ceea ce-au reușit să pună în scenă cu ajutorul tuburilor (apar și în poză). Mergeți neapărat! Iarăși, țineți cont de vârstă. Limbajul este pentru copii mai mari, la fel ca și dialogurile. Dacă nu respectați recomandarea, s-ar putea să aveți de explicat mai mult decât vă doriți 🙂 … Lângă mine, în sală, a fost o fetiță de cca 4-5 ani, care nu a făcut decât să întrebe: de ce sare? de ce strigă? ce vrea să facă?, încât am profitat că existau câteva locuri libere mai în spate și am preferat să ne mutăm.

vacanta-excelsiorAl treilea moment este acțiunea pe care teatrul Excelsior a demarat-o în această vară pentru copiii din București, sau cei aflați în vizită: Vacanța de vară cu Excelsior, un program de teatru și activități în aer liber, cu intrare liberă. Am încercat să găsesc un program mai cuprinzător, pentru toată vara, însă nu am reușit. Până weekendul acesta, evenimentele se desfășurau în piațeta din fața teatrului, însă începând cu weekendul următor, activitățile se mută în parcul Carol, pe aleea principală, între orele 18:00-22.30. Detaliile le puteți verifica direct pe pagina de facebook a teatrului, unde apar postate evenimentele create în acest sens. Am prins unul din momentele din piața de lângă teatru, înainte de a intra la Thomas Sawyer, și m-am bucurat să văd că publicul mic era destul de numeros pentru ore atât de matinale în vacanță. Sper ca și parcul Carol să fie la fel de accesibil ca centrul Capitalei.

Vineri, 3 iulie
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Sâmbătă, 4 iulie
17.30 – 18.30 / Miți și Piți (Compania de Teatru GestualArt)
18.30 – 18.40 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.40 – 19.10 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
19.10 – 19.50/ Spectacol: Peripetiile clownilor Ku şi Tu (Trupa HODORONKTRONK)
19.50 – 20.00/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.00 – 20.10 / Music – Ştefania Spanache
20.10 – 20.15/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.15 – 20.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării (Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino) 20.35 – 20.40/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
20.40 – 21.00/ Moment muzical: De ce ne plac poveştile. Invitată solista Natalia Guberna
21.00 – 21.05 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.05– Film: Aventurile lui Babuşcă. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Horia Zugrăvescu, Mihai Mereuţă, Amza Pellea, Gabriel Nacu, etc.

Duminică, 5 iulie
18.00 – 18.15 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.15 – 18.35 / Spectacol: Magazinul cu jucării, Clubul de Teatru pentru Copii Mezzetino
18.35 – 18.45 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
18.45 – 18.55 / Music – Ştefania Spanache
18.55 – 19.40/ Spectacol: Ridichea uriaşă (Trupa HODORONKTRONK)
19.40 – 19.50/ Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
19.50 – 20.20 / Music – Recitalul micilor artiști ai Școlii de muzică Crina Mardare
20.20 – 20.50 / Spectacol: Magicianul Antonio și bagheta sa minunată
20.50 – 21.00 / Întâlnire cu Vrăjitoarea Mlinda
21.00 – Film: Zuzuc. Un film de Gheorghe Naghi.Cu: Colea Răutu, Ovidiu Moldovan, Horatiu Malaele, Cristina Deleanu, etc.

Vacanță plăcută!

PS: Încă o regulă de bun-simț: dacă se anunță că fotografiatul/filmatul sunt interzise, abțineți-vă! E de prost gust s-o faceți, mai ales și cu blitzul, și pe toată durata spectacolului… Poze (cum este și cazul celor din articol) puteți găsi destule pe site-ul teatrului, sau pe pagina lor de facebook, și la un nivel calitativ pe care nu-l veți atinge niciodată cu un telefon!

100, 1.000, 1.000.000 de povesti

Aseară am ajuns cu Irisuca la teatru. Invitaţia a fost o surpriză din partea Laurei, căci o câştigase la un concurs organizat de Prwave şi nu mai putea ajunge. Şi aşa eram cam necăjită că nu am reuşit să mergem la nicio piesă în cadrul festivalului 100, 1.000, 1.000.000 de poveşti, şi am ajus fix la festivitatea de premiere şi la piesa de închidere.

Premiul cel mare al festivalului l-a primit piesa "Oameni şi fluturi", a companiei de teatru Passe Partout DP din Bucureşti. Au mai fost premiate, dacă îmi amintesc bine, "Povestea spicului de grâu" – Teatrul Ion Creangă, la categoria 0-3 ani, şi un premiu special al juriului pentru "Prinţul fericit" – Sally Anne Dance Company, Tel Aviv, Israel.

Noi am asistat la "Cărăbuşii". Piesa este recomadată peste 6 ani, si este destul de abstractă pentru vârste mai mici. Nouă ne-a plăcut, căci este muzicală, iar Irisucăi în mod special i-au plăcut secvenţele de dans. Este povestea unui copil care descoperă, într-un vis, vraja muzicii, iniţiat, în lumea ei fascinantă, de câteva personaje fantastice, după un conflict iniţial cu un tată strict şi care nu este de acord cu improvizaţia. Chiar Iris mă întreba de ce e aşa rău, cânta foarte frumos fetiţa, iar el o pune la exerciţii. Iosif Herţea a imaginat o partitură sonoră inedită şi provocatoare, realizată cu instrumente neconvenţionale şi exotice, instrumente de percuţie sau sunete obţinute prin cele mai bizare improvizaţii. Actorii experimentează şi descoperă diverse sonorităţi, ţes o poveste muzicală în paşi de dans, coordonaţi de regizorul Cornel Todea şi maestrul coregraf Păstorel Ionescu.

Am descoperit prima pasiune a fie-mii pentru un actor :). La un moment dat îmi şopteşte… mami, mami, uite-l pe prinţ!!! Era vorba de Oliviu Cristian Bughiu, de data aceasta în rol de soldat. Iris l-a îndrăgit din "Războiul bucatelor", şi ne-am bucurat să îl revedem.


Imaginile sunt preluate de pe www.teatrulioncreanga.ro.

Sambata: Razboiul bucatelor si Maratonul copiilor

Sâmbătă a fost pentru noi o zi plină şi frumoasă. Nu ne-au ieşit chiar toate planurile aşa cum ne-am dorit, dar… în cele din urmă am împărţit atribuţiile. Stabilisem acum ceva vreme că mergem cu copiii la cros, dar mamicadetoatalauda ne-a trimis la teatru. Iris a ales să mergem la „Războiul bucatelor”, la teatrul Ion Creangă, Andrei a ales la cros. Şi aşa dimineaţa am pregătit echipele… şi am plecat.

Spectacolul era în centru, la sala Rapsodia. Înainte de spectacol copiii au avut parte de o surpriză. Un alai de personaje, din toate piesele puse în scenă de teatrul Ion Creangă, au ieşit pe Lipscani, invitând toţi copiii să vadă piesa. A apărut o maimuţă, ce nu-l avea deloc pe „vino-ncoa'”, şi căluţul…  Iris, după ce s-a asigurat că e un om înăuntru, a trecut la joacă. M-am amuzat copios de discuţia pe care Irisuca a avut-o cu Ioana Ginghină, despre… diademe de prinţese. Se tot chinuia să o descrie pe a ei, aflată acasă din păcate. Nu că n-ar purta-o non stop dacă ar avea voie!

Razboiul bucatelor, Teatrul Ion Creanga

Piesa a fost ok. Mi-au plăcut costumele, originale. Îmi pare tare, tare rău că nu am poze, găsiţi câteva aici, pe pagina dedicată spectacolului. Aproape că aş fi spus că piesa este perfectă pentru copii, dacă nu s-ar fi strecurat şi vreo doi „la dracu” prin dialoguri. Oricum, faţă de ce mi-au mai auzit urechile, puteţi merge liniştiţi la spectacol. Este destul de aproape de povestea „Sarea în bucate”, exceptând faptul că prinţesa nu ajunge slujnică, ci paj deghizat. Pauza ne-a prins bine, căci fetele şi-au încărcat un pic bateriile cu răbdare, să vedem şi finalul piesei.

După piesă, am refăcut echipele… şi am aflat ce s-a întâmplat la cros.

Andrei a alergat. Ca orice sportiv, a ajuns la finish. Îi mai trebuie câteva lecţii de actorie, să ne şi convingă… Avem şi finalul real, undeva în prima jumătate, în urma fetelor… motiv de supărare cruntă. Asta e, poate data viitoare. În schimb de data aceasta a fost mult mai interesant şi amuzant pentru copii, faţă de evenimentul din primăvară. Din cât am înţeles, a fost un concurs pe echipe de la lego, apoi toţi copiii au avut voie să se joace. Mascote din plin, de la Raiffainsen sau Scooby, cadouri promoţionale, ba a venit acasă şi cu un autograf de la Gabi Szabo. Îmi pare rău ca nu am fost şi eu acolo, dar… asta e. Data viitoare. Cu siguranţă nu vom rata!

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

 

La Teatrul Ion Creanga: Cenusareasa

Nevoit să accepte o schimbare provizorie a sălii de spectacole, Teatrul Ion Creangă a transformat vechea sală a Cinematografului Gloria, uitată într-un colţ de Bucureşti, în sală de spectacole. Am plecat împreună cu grădiniţa la teatru, puţin cu inima strânsă; de obicei experienţele de acest gen sunt pline de surprize, şi nu toate plăcute.

Aşteptările nu erau foarte înalte, aveam o vagă idee cam cum arată sala. Dar, surpriza a fost să găsim o sală curată, cu scaunele în dispuse în amfiteatru, copiii aveau fiecare locul lui, nu erau înghesuiţi pe o băncuţă. Şi ei au fost surprinşi, că pot sta singurei.

Poate că ceea ce am simţit că lipseşte este gongul şi cortina. Am privit cu neîncredere decorul improvizat, dar, sincer, nu i-am simţit lipsa după începerea spectacolului. Cenusareasa. Actorii au ştiut, cu talent, să atragă atenţia asupra lor şi a costumelor, şi să ignorăm restul detaliilor. Oarecari nelămuriri a stârnit vârsta celor două surori… dar le-am explicat apoi copiilor că, pe lângă faptul că erau rele, erau şi urâte şi nu voia nimeni să se însoare cu ele. Aşa că nu mai erau tinere… Ca Cenuşăreasa. Oricum, felicitări ambelor actriţe, şi în special surorii mijlocii.

A fost foarte apreciat şi îndrăgit Chiţ-Chiţ, după piesă deja copiii îi făceau declaraţii de dragoste… Eu îl iubesc pe Chiţ Chiţ! A fost acel "ceva" ce a dat savoare piesei.

Dar… prinţesele noastre din sală, căci fiecare fetiţă este o mică prinţesă, au privit, cu gura căscată, la propriu, momentul în care a aparut rochia Cenuşăresei, şi, mai apoi, Prinţul. Erau terminate când i-au văzut dansând, şi altceva n-am mai auzit toată ziua, decât că era aşa frumos…. Adevărul este că perechea de actori părea coborâtă din poveste, iar copiii au trăit momentul, chiar dacă au fost la un moment dat dezamăgiţi că toate vrăjile zânei, mai ales cea cu dovleacul, nu au fost vizibile, ci doar imaginare. Pe drum au intrebat şi de ce s-au grăbit, n-au mai stat la nunta din final…

Costume, lumini, şi actori, au reuşit pentru o oră să ne transpună într-o lume mai bună. Unde, sper să citez bine din scenariu, cei buni să fie răsplătiţi, şi nu doar cei proşti, dar şmecheri, să-şi vadă îndeplinite dorinţele.