Minunata calatorie a lui Nils Holgerson prin Suedia – Selma Lagerlof

Nils Holgerson, Selma Lagerlof

Nils Holgerson… doamne, un ştrengar şi jumătate! Eu l-am cunoscut demult, când eram mai mică. Îmi nimerise în mână, nu ştiu de pe unde, o cărticică gen Lectures en francais facile, cu rezumatul. Apoi a rulat la TV, chiar nu mai am idee prin ce epoca, desenul animat. Pe episoade, enervant de multe! Dar tot a rămas o poveste de care mi-am amintit cu drag. Acum vreo 15 ani am făcut rost, pe un cd, de desenul animat. Mare dezamăgire, când copiii au crescut un pic, să văd că nu le place… Toamna trecută, la târgul de carte, am cumpărat volumul integral. Mi-am spus că am copii prea mari pentru variantele scurte ale poveştii, plus că şi eu voiam s-o citesc, pentru prima dată, în variantă completă.

Am început testele cu Andrei, i-am pus cartea pe lista de lecturi. Dacă e după el, citeste doar SF-uri. Prima parte, până la plecarea în călătorie, a mai mers cum a mai mers, dar apoi parcă zburau în timp real. Dacă Nils se ducea la culcare, musai şi Andrei. Lectura a început să se lungească… doar când mai apăreau capitole cu jupân Smirre, vulpoiul, se mai agita un pic. Cât am fost internaţi la Bagdasar, eu am profitat de timpul mort şi am făcut în trei zile toată călătoria de un an. Andrei nu. Normal, l-a durut capul muuult timp după externare, ce poveşti, ce Nils…

Bietul Nils. Zbura între coperte cu gâştele sălbatice prin Suedia, călătorea în bagajul lui Andrei de la est la vest prin România. Nici la bunici lectura n-a avut prea mult spor. Dar noroc că s-a mai întâlnit cu o familie de urşi… ba a mai salvat niste copii… şi după lupte seculare a reuşit bietul Nils să ajungă acasă! Greu, foarte greu a mers lectura, deşi cartea este minunată! O atenţie mai deosebită a primit şi capitolul despre insula Gotland, unde, când a poposit Nils, Andrei a ţinut să-mi atragă atenţia că a ajuns la Silvia acasă.

Discutam vara aceasta cu câţiva părinţi de copii mai mici, preşcolari, despre „cum e la şcoală”, şi a venit şi vorba de lecturi. Cum, tot asta citesc? Nu a updatat nimeni lista de lecturi suplimentare pentru copii? Păi… nu prea. Chiar dacă gusturile copiilor pentru lectură s-au schimbat, au apărut o mulţime de lucrări ce le sunt adresate (unele chiar foarte faine – cel puţin seria lui Roald Dahl), dar care, din nefericire, nu apar pe listele de lecturi care circulă…

Aşadar, profitând de acest articol despre Nils Holgerson, vă provoc să realizăm, pe baza experienţelor proprii cu şcolarii mici, o listă nouă de lecturi. Mă voi strădui să centralizez sugestiile, este suficient doar să adăugaţi într-un comentariu titlul, autorul şi clasa/clasele pentru care o recomandaţi.

Nils Holgerson, Selma Lagerlof

Pe Nils, în varianta completă, prezentată aici, îl întâlniţi la editura Corint junior, dar în librării sunt disponibile o mulţime de variante. Le puteţi găsi aici: elefant, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, AdevarulShop, BookDepository (transport gratuit), BookCity

Festivalul International de Arta a Circului: Suedia, Circul Scott

O ieşire complet neprogramată, dar aşa a fost să fie: aseară am mers la circ. La doi paşi de noi, în Titan, îşi susţine spectacolele circul Scott, din Suedia, unul dintre cei trei finalişti în Festivalul Internaţional de Artă a Circului desfăşurat zilele acestea la Bucureşti. Nu pot să ma laud că am mers întotdeauna la toate spectacolele din cadrul competiţiilor, dar am încercat pe cât posibil să mergem măcar la unul. Şi, în fiecare an, avem amintiri frumoase.

Anul acesta le-am completat. La sosire, sala era pustie. Totuşi, pe parcurs, s-au mai strâns câteva perechi de palme pentru aplauze. Spectacolul în schimb a fost la înălţime. A îmbinat frumos momentele vesele cu clowni sau magie cu dresuri reuşite. Primul număr, cu cai "de prinţ" – căci erau toţi 8 albi ca neaua… ne-a impresionat ca de obicei. Dans în perechi, şi, bineînţeles, clasicul salut pe picioarele din spate. După cai, o dresură de elefanţi, de fapt, trei elefantiţe africane, două dintre ele încă având fildeşii intacţi. Frumoase şi aş spune chiar graţioase, în ciuda enormei greutăţi pe care o aveau. M-a amuzat un copil din spate, care era atent la unul dintre animale, ocupat să se uşureze… Wow, mami, ia uite cât de mare e kk de elefant!!! Normal, am căutat şi noi cu privirea măreaţa operă de artă, să nu rămânem neinformaţi la acest capitol, căci în Bucureşti nu poţi vedea la orice oră un astfel de eveniment.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Trec peste momentele cu clowni, n-au fost niciodată preferaţii mei, dar, dacă copiii au râs, înseamnă că s-au descurcat onorabil. Chiar şi numerele cu public le-au ieşit ok.

Festivalul International de Arta a Circului BucurestiFestivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Foarte reuşit a fost numărul cu leul de mare, Richard. A intrat în arenă în rol de copilot al dresorului, la bordul unei maşinuţe de şerif. Ne-a impresionat cu exerciţiile de echilibristică, dar şi cu talentul lui la citit şi cântat. Deosebit de expresiv, a colaborat extraordinar cu dresorul pe parcursul dialogului, uimindu-ne în fiecare clipă. Exerciţiul cu mingea a fost punctul de încheiere al dresurii, presărată de altfel cu numeroase momente comice.

După pauză au urmat două numere speciale cu acrobaţi. Primul, într-un balansoar rotativ, ne-a lăsat fără aer de câteva ori. Mişcările, deosebit de rapide, nu le-am putut surprinde cu camera. Al doilea număr, acrobaţii pe sârmă, a avut momentele lui de suspans. Fără centură de siguranţă, sus, la vreo 10m înălţime, ne-a arătat pentru câteva momente că putem sfida gravitaţia. Trebuie să adaug că regia de lumini a adus un plus de originalitate numărului, proiectat ingenios pe pânza ce servise până atunci drept ecran pentru momentele publicitare.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Trebuie să menţionez şi surpriza finală pe care Circul Scott a pregătit-o copiilor. Spectacolul s-a intitulat "În căutarea cheilor cufărului", patru chei pe care le-am descoperit rând pe rând pe parcursul spectacolului. A fost găsită şi ultima cheie, şi copiii au fost invitaţi să afle ce ascundea cufărul. A urmat un moment de derută între copii, căci se strânseseră lângă arenă, dar toţi circarii ieşiseră. Afară în schimb am aflat despre ce a fost vorba. Dintr-un cufăr imens, toţi copiii primeau acadele.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

În concluzie, nu rataţi spectacolul! Mai multe detalii găsiţi în pagina festivalui, http://www.circulglobus.ro/spectacol.php?spectid=1020