Tuturor celor care mă citiți, de mai demult sau mai de curând, vă doresc sărbători liniștite!
Echipa Talente de Năzdrăvani
Tuturor celor care mă citiți, de mai demult sau mai de curând, vă doresc sărbători liniștite!
Echipa Talente de Năzdrăvani
Cum mai toată lumea zace prin bucătărie, eu am rămas în urmă cu prezentat una din rețetele preferate de sărbători: felicitare string-art. Chiar dacă n-am avut timpul pe care mi l-aș fi dorit pentru acest exercițiu, tot nu m-am lăsat și am pregătit câteva „speciale”.
Aveți nevoie de:
După ce-am cusut modelul, l-am decupat pe margine cu trimmerul ondulat, apoi l-am lipit pe un carton îndoit în format DL. În partea de jos a bradului am decorat cu washi-tape cu cadouri, iar direct pe carton am avut din oferta de la Lidl benzi cu mai multe decorațiuni și culori. Pentru că mi se părea totuși că îi lipsește ceva, am căutat diamantele autoadezive. Mi-aș fi dorit să am și steluță galbenă, dar aveam orice altă culoare. Am mai adăugat apoi câteva globuri… tot din aceeași serie și am finalizat.
Acum mai am nevoie de un pic de voință să mă despart de ea. A fost creată pentru a fi dăruită, doar că mă atașez de ceea ce fac și cu greu le mai las „să plece”.
Spor la lucru în continuare, căci e ora la care bucătăria este centrul casei, și pregătirile sunt în toi!
Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.
Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.
Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.
Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.
Noroc cu „munca”, așa reușesc să mă mai mobilizez puțin și să creez ceva nou. Pentru atelierul de săptămâna aceasta (cu adulți) aveam prevăzută o temă de cusut. Pe etamină sau pânză am considerat că știe toată lumea să coasă, așa că am ales string art. Modele sunt și pe net o sumedenie, însă nu la rezoluție foarte bună și, după ce am încercat unul, mi-am dat seama că nu sunt nici foarte corecte, și nici nu răspund scopului activității, așa cum îmi doream eu.
Am construit așadar singură oul, cu vreo 72 de puncte, în două variante (la finalul articolului aveți modelul printabil): una cu puncte echidistante, alta cu ele distribuite asimetric, pentru „impresia artistică”. Ca mai toate activitățile de cusut de până acum, avea aceleași dificultăți de înțelegere. Deși mă speriasem înainte de un val de întrebări, am văzut partea plină a paharului: nu trebuia să-mi fac griji că se înțeapă cineva, nu trebuia să bag eu ața în ac. Doar să fac ceea ce un profesor trebuie să facă: să repete, cu răbdare, până fiecare înțelege.
Sfaturile – ca în orice situație – nu sunt urmate 100%. Doar că de data aceasta efectul a fost imediat. Dacă ai cusut cu o ață mai groasă… rezultatul a fost pe măsură. Pentru string art regula este simplă: unești punctele, la o diferență impusă de model, sau pe care o alegi tu. Coarda realizată trebuie să o intersecteze pe precedenta. Am mai explicat aici, și m-am străduit, pe un model simplu, să arăt cum se coase.
Pe spate este bine – din economie de material – să nu iasă același model. Dar nu este o greșeală. Dacă doriți un mijloc gol mai mare, lungimea unei corzi, între două puncte, trebuie să fie mică. Dacă doriți un ou mai plin, corzile trebuie să fie mai lungi, aproape de diagonală. Modelul meu – cel cu verde, are corzi lungi, și are două rânduri de cusături. Întâi am cusut modelul cu corzi lungi, apoi am mai trecut odată, și l-am cusut din nou, cu corzi scurte. L-am cusut cu fir de mătase, și vă recomand cel mai subțire fir pe care îl aveți.
Și, pentru că am, iată câteva dintre realizări. Fiecare a ales lungimea corzii, așa că nu sunt identice.
Sau aici.
Modelul pentru print poate fi descărcat de aici. Se printează pe o coală A4. Coala se taie, se alege modelul dorit. Se alege suportul pentru felicitare, un carton suficient de tare, se îndoaie. Se suprapune peste pagina 1 modelul printat, se fixează cu 2-3 agrafe, pentru a nu se mișca, și se perforează toate punctele. E bine să folosiți un ac subțire, pentru a nu realiza puncte inestetice. Acest model printat nu va face parte din felicitare!
Spor la lucru!
Fără prea multe cuvinte, vă mulțumesc tuturor celor care îmi sunteți alături, îmi urmăriți articolele, îmi lăsați un semn că v-a plăcut sau nu, și mă susțineți să continui!
Crăciun fericit tuturor!
Dacă tot ne-am apucat de împodobit bradul, am activat un plan pe care mi-l făcusem zilele trecute, când am descoperit această pagină cu o mulțime de modele string-art. Dacă aș avea timp, le-aș lua la rând, dar nu am…
Modelele de globuri nu mi-au ieșit cum am vrut, în primul rând din cauza firului, mult prea gros. Pe cel roșu l-am cusut simultan cu două fire, o împunsătură cu roșu, una cu galben, deși în poză nu se vede împletitura la care am muncit atât! Cel verde am vrut să-l fac după indicații, însă firul prea gros transforma modelul în ceva… greu de acceptat, așa că am renunțat și am improvizat.
Modelul a fost tăiat apoi pe format DL, căci aveam carton pentru această dimensiune. Am folosit cu grijă un perforator de margine, eram la limită să tai cusătura, și a urmat pregătirea finală, căci simple, așa cum au ieșit de la cusut, nu puteau să rămână.
Setul de decorațiuni de la DACO include, pe lângă multe pietricele verzi, la care nu le găsisem până acum un sens, și steluțe, dar și fulgi de nea colorați, verzi și roșii. Setul anterior cu fulgi din plastic conține albi, argintii și albaștri, dar aceștia noi parcă au fost pregătiți pentru acest model. Îmi pare rău că nu am cum să surprind în poză jocul de lumini pe care mătasea și fulgii îl dau.
Tot acum am găsit o utilizare și pentru „pișcători”, căci nu stătea a doua felicitare cu niciun chip pe ramură. Apoi am combinat cu panglicile, și iată ce-a ieșit:
Ca în fiecare an de când a devenit conștientă de prezența Moșului, Iris îl așteaptă. Dacă atunci când era mai mititică Moșul se și oprea pe la noi, acum, când e mai mare, el aplică rețeta magică de oprire a timpului și cadourile apar miraculos sub brad, în ciuda eforturilor considerabile de a-l pândi.
Anul trecut a fost o tragedie cumplită că nu l-a văzut, a lăsat cadourile așa, în mijlocul petrecerii… Și, în loc să se bucure de ce-a primit, ca ceilalți copii, Iris bocea „de-i sărea cămeșa”, că mai avea ea ceva să-i spună, și uite, a ratat ocazia. Acum am împodobit bradul târziu, pentru că sub un brad gol nu lasă cadouri. S-a așezat confortabil fix lângă brad, și așteaptă. Să vă ferească sfântul să-i stați în cale unui scorpion. Pentru el nu contează decât ceea ce el și-a fixat pe listă, restul sunt pierderi colaterale. Iar Iris dă dovadă de o perseverență înspăimântătoare.
Cam așa a fost și cu felicitarea. Voiam mult să fac acest model cu string art, însă n-am avut timp de el. Când, pe la 5, a început să scoată uneltele și materialele să-i facă moșului felicitare, n-am ratat ocazia, și i-am zis că roșiaticul apreciază cu siguranță dacă îi coase ceva. A tăiat singură cartonul A6, cu ghilotina, însă a avut o eroare de câțiva milimetri… suficienți însă ca modelul să nu poată fi pus drept, pentru că și eu am perforat până în margine. Și voiam să folosim felicitările din setul de la Daco, așa că am sucit cartonul suport (asta la final, când a terminat de cusut), l-am lipit și tăiat după margini – așadar poziția înclinată este o improvizație, nicidecum un plan.
Modelul pentru cusut l-am creat pe loc. Aveam, de la o felicitare precedentă, frunza de hârtie decupată, i-am perforat vârfurile, și asta a fost. Însă cele trei ore în care Iris a cusut au fost o „plăcere”. I-am explicat că tehnica implică răbdare, ordine și disciplină, dar ți-ai găsit… la a treia frunză aproape că ar fi plâns de ciudă, însă „pentru Moșu” niciun efort nu e prea mare!
A terminat de decorat folosind pom-pom roșu și steluțe din setul de decorațiuni, a adăugat și o brățară care să se asorteze cu costumul… Iar acum îl așteaptă!
Uneori când te apucă „febra” e greu să te oprești… După felicitările cu brăduți, care încet-încet și-au găsit destinatari, ieri am mai dat gata o serie cu coronițe de Crăciun. Trăiască bling-bling-urile de la Daco, căci nu știu cum altfel aș fi rezolvat repede și cu efect problema.
Dacă tot am fost în piață la Obor după „porcării”, am trecut, firește, și prin magazin, unde nu m-am putut abține să nu mă opresc la mercerie… Voiam fir mătăsos, și am zis eu că-mi rezolv problema cu niște papiote la 3,5 lei, că nu are sens să iau mosorele de 19 lei, x 4 culori. Socoteală proastă, căci firul, deși mi se părea mai gros decât ce voiam eu, s-a dovedit a fi chiar prea gros, lucru extrem de enervant atunci când ai deja ceva în minte… Așa că am despicat firul, în trei, și nu în patru, și am obținut grosimea potrivită. Mai era o problemă cu el, de la răsucire era ușor „creț”, însă compensa cu grosimea. Așadar, dacă vi se pare că firul, pe felicitările de mai sus, strălucește cu un efect ciudat, să știți de ce.
Modelul din mijloc este găsit pe net, pe celelalte două le-am văzut și le-am construit singură. Cel din stânga – două cercuri concentrice, raza celui din mijloc – mai mică cu 1cm, și din 10 în 10 grade realizată câte-0 perforație. Folosiți compas și raportor, nu aveți cum să greșiți. Cel din dreapta este aproximativ la fel: două cercuri concentrice, cu diferența de rază 2cm, se trasează patru diametre, la unghi de 45 de grade între ele, și se obțin opt trapeze. Acestora li se trasează, cu un florar, o diagonală curbă (dacă e prea complicat, merge și dreaptă), și se perforează din 2 în 2mm. (Dacă ați amețit, aveți aici modelul, se printează pe carton, se perforează, sunt două modele de felicitări.) Pentru modelul din stânga, am cusut din fiecare perforație exterioară 13 corzi, 5 pe cercul interior, în imediata vecinătate, 8 pe cel exterior, câte 4 de-o parte și de cealaltă, începând de la 4 puncte distanță.
Decorațiunile sunt realizate cu diverse perforatoare de margine, dar distracția a reprezentat-o perforatorul magnetic de la Daco, PFM037, care se poate plasa oriunde în pagină, la orice distanță de margine. Norul de stele din mijlocul coroniței este realizat astfel – se vede suportul felicitării- , și cum era prea „drăguț”, nu m-am abținut să nu mai fac câteva.
Voi cum stați cu pregătirile de Crăciun?
Dacă tot am intrat în febra cusutului, nu se putea să nu continui cu câteva felicitări cu brăduți, mai ales că accesoriile necesare sunt foarte puține și știu că vor face mare plăcere destinatarilor, acum, când Crăciunul bate la ușă. Prima etapă a fost cea a căutării modelelor, și am găsit aici o mulțime de idei aplicabile de Crăciun, doar să ai răbdare să le pui în practică, și, de ce nu, și ceva materiale în dotare.
Am imprimat modelele alese pe hârtie normală, și le-am transferat apoi pe carton, mai simplu sau nu, după cum se încadra și după cum aveam la îndemână. Am cusut cu ață de bumbac, papiotă, deși, dacă nu era merceria atât de departe, mă bătea un gând să mă duc după mătase! Sfaturi legate de tehnica string art, mai ales pentru începători, sunt disponibile în lucrarea apărută la editura Casa.
Pentru a evita să se vadă spatele modelului, unde cusătura nu este aproape deloc estetică, cartonul pe care am cusut a fost tăiat cu trimmerul ondulat, apoi am adăugat bandă dublu-adezivă subțire și l-am lipit pe un suport. Brăduții mici au intrat pe suport îngust, dar pentru cel mare am confecționat unul dintr-o coală mare A3, de carton. Au urmat toate dimensiunile de pietricele pe care le-am avut la îndemână, dar și câteva accesorii pe care le-am cumpărat în toamnă și cărora încă nu le găsisem un rost (Daco AD213, formele pătrate „glazurate”), ușor în relief.
Decorul final a fost completat cu benzile decorative autocolante, cu specific de Crăciun, cu care n-am ratat să-mi completez colecția în această iarnă, de la Lidl. Rezultatul îl puteți vedea mai jos.
Dacă vă plac, confecționați și voi, pentru Crăciun, felicitări pentru cei dragi.
Spor la lucru!
De când am primit acum ceva vreme numărul String Art din colecția Idei creative a editurii Casa, tehnica a devenit treptat una din preferatele mele. Am încercat-o și cu copiii, însă modelele mai complicate presupun un efort mare de concentrare, vedere în spațiu, foarte mult abstract. Cu modelul la îndemână, având liniile trasate, munca devine ceva mai ușoară, însă este migăloasă, ceea ce nu le este pe plac.
Însă pentru mine este relaxantă. Mi-aș fi dorit să am timpul necesar să-mi compun modelele, însă reinventarea roții nu este unul din atributele mele. Am preferat așadar, de dragul artei, să rămân deocamdată executant, și am folosit un model la îndemână.
Ce am învățat între timp… cartonul este deosebit de important. Cu cât e mai gros, cu atât minunea rezultată stă mai bine. În magazinele de craft, la hârtii speciale, veți găsi cu siguranță ceea ce căutați. În librării nu am găsit, și nici engross nu am depistat încă o sursă de carton pentru această tehnică.
Modelele găsite pe net le redimensionez și le folosesc așa cum am eu nevoie de ele – pentru felicitările mici mai ales. Chiar dacă sunt poze care mărite se deteriorează calitativ, oricum folosesc coala printată doar pentru a transfera apoi modelul pe carton, prin perforare. Pe cartonul de lucru nu este nici măcar o linie trasată. Pentru cusut folosesc ace de mărgele, foarte subțiri și finuțe, pentru că nu lărgesc găurile. La fel, și pe acestea le realizez cu un ac subțire. Am cusut și cu mătase, un fir delicat, care, la o cantitate mare a cusăturilor, oferă un rezultat mult mai plăcut. Însă nu am mătase în toate culorile, și prefer să cos cu ață de papiotă. Nu lucește, dar este ok ca rezultat. Nu recomand ața mai groasă, căci se încarcă excesiv tabloul.
Vreau să încerc – curând, sper – string art pe lemn, cu ținte. Însă plimbările prin piața Obor nu mi-au adus încă în cale ținte suficient de fine pentru ceea ce vreau eu să fac, și oricum vânzătorii se uită foarte ciudat la mine, când, la șuruburi și piulițe, eu caut ținte de dimensiuni microscopice 🙂 .
Pentru copiii de ciclul primar, care nu sunt la prima tentativă de cusut, tehnica aceasta este un minunat exercițiu de răbdare. Încercați!