Mi-a luat ceva timp, şi nici acum nu sunt sigură că vreau să scriu acest articol. Am amânat cumva momentul, e ca şi cum aş accepta că nu ne putem controla viaţa. Acum câteva zile, Mali ar fi împlinit un an. Mali, hamsterul nostru, pentru cei care nu o ştiu. Ar fi împlinit, căci, din păcate, ne-a părăsit vara acesta. Am luat nefericita hotărâre de a pleca în concediu fără ea, şi am lăsat-o la ţară, în grija bunicilor. Bunicii… au avut probabil grijă atât cât au putut. Nu ştiu dacă a fost neglijenţa, sau soarta, sau orice altceva a fost în acea zi, când au găsit cuşca răvăşită.

N-am aflat imediat. Eram în concediu, şi probabil au crezut că ne protejează cumva, dar nu ne-au spus că Mali nu mai e. Au încercat din câte ştiu s-o înlocuiască, de parcă nu aş fi recunoscut ochişorii ca două mărgele negre… şi, într-un final, ne-au spus că nu au putut să ducă la bun sfârşit doar o simplă rugăminte. Atunci mi-am dat seama cât de mult ne ataşasem de ea, şi mai ales cât de mult ne lipseşte…

N-am apucat nici măcar să povestesc cum am trecut prin experienţa puilor, apoi i-am pierdut din păcate unul câte unul. Am suferit enorm după ultimul, pe care hotărâsem să-l păstrăm. Dar am trecut peste, era prima serie de pui, ea nu avea experienţă, aproape că ne hotărâsem să mai încercăm odată. Trebuia întâi s-o punem pe Mali pe picioare, era numai piele şi os după cei 8 pui care o epuizaseră.

Dar… n-am mai apucat. Încă plângem, şi eu, şi copiii, de câte ori ne amintim de ea. Deocamdată am ascuns cuşca. şi am hotărât să adoptăm un alt hamster. De fapt… doi. Aşadar, căutăm pui de hamster sirian, maxim 6 săptămâni, crescuţi acasă, nu la petshop. Preferăm crem sau alb, nu gri. Daţi de veste vă rugăm dacă ştiţi pe cineva.