Tablou cu om de zăpadă

Când ai în familie copii mici (grădiniță și primele clase primare), pe care i-ai învățat că mereu le duci ceva de meșterit, o vizită nu e uneori așa simplu de programat… Am scăpat relativ ușor săptămâna aceasta, căci erau în deplasare la bunici, nu în capitală, dar pregătisem ceva și pentru ele, ca să ne lase și pe noi, cei mari, să ne jucăm.

Oamenii de zăpadă au fost mereu amuzanți. Desigur, dacă vrei să stai lângă copil, să îi explici pas cu pas ce să facă, elementele predecupate nu-și au rostul. Însă dacă nu vrei o activitate complexă, cu un grad scăzut de reușită estetică (oricât de ciufulit ar ieși din foarfecă, el tot îl consideră minunat!), acestea sunt o soluție. Este varianta recomandată și când lucrezi cu grupuri numeroase de copii (mai ales mici), căci realizarea presupune o singură tehnică: lipire.

În funcție de cât de complicat doriți să fie din punct de vedere al dezvoltării musculaturii fine a mâinii, puteți îmbogăți tabloul, adăugând elemente foarte mici – ochi, nasturi și fulgi – realizați cu perforatorul de coli (fulgii mici și rotunzi). Altfel, după lipirea elementelor principale, puteți completa tabloul cu ajutorul creioanelor sau a cariocilor (ochii și nasturii). Puteți folosi creion alb sau pastă de corectat pentru a face fulgi mici. De asemenea, fularul și căciula se pot decora, după preferințe, cu dungi sau buline.

Set creativ: tablou cu om de zăpadă

Tabloul are dimensiunea A5. Dacă vi se pare interesant și util, setul include următoarele piese de hârtie:

carton negru pentru suport;
două straturi de zăpadă;
un brăduț, un norișor;
patru fulgi mici, doi fulgi mari;
trei discuri pentru omul de zăpadă;
un pătrat pentru căciulă, un fular franjurat (diverse culori);
un nas portocaliu.

Prețul unui set este 12 lei, pentru detalii lăsați un comentariu la acest articol.

Ulterior se pot colora/adăuga alte elemente. Eu am mai folosit albastru, pentru a delimita mai bine nămeții, iar la ochi am adăugat cu vârful unui creion puțină pastă albă. În funcție de experiența de lucru a copilului proiectul poate dura de la 15 la 30 de minute.

Brăduleț, brăduț drăguț

Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!

Cu și fără diacritice…

Scrisul cu diacritice este o dilemă ce bântuie internetul de ani buni. Cum să scriem? Cu sau fără? Mi se pare normal cu… Ani de zile, cât încă nu se inventaseră variantele românești pentru site-uri, am scris aici tot cu diacritice, inserate cu coduri, numai să apară corect. Când, în sfârșit, au devenit „banale”, n-au mai fost probleme. Unii încă scriu fără, pe motiv că „google nu știe românește”, nu indexează corect paginile. Mi-am asumat decizia. Știu că nu contează, într-o zi o să învețe și el limba de pe plaiurile mioritice.

Problema e că m-am obișnuit să scriu așa. Și mailurile le scriu, și mesajele. Doar pe mesagerie rapidă îmi scapă fără. Este însă amuzant când tu ești obișnuit cu ele și interlocutorul nu. Atunci iese un dialog foarte interesant. Înainte de aceasta, fac o paranteză cu cea mai bună glumă cu diacritice pe care am auzit-o. Avem de scris un eseu, cu dimensiune fixă: între 5000 și 10.000 de semne, fără spații, cu diacritice. Din sală, proteste, cum că, dacă scrii cu diacritice, se punctează mai multe semne în word… Diacritice nu înseamnă cu tz în loc de ț, ca să numere două. Sper că nu la asta se referea cine a comentat…

Revenind. Discuție pe chat cu nașa mea. Noi programam o vizită, ea ne așteaptă. Cu gasca. „Nu avem gâscă.” Cu gașca! După ce am hăhăit suficient pe tema cum preferă gâsca, eventual vie (și am fost la un pas de a alerga la Obor, căci eram foarte curioasă ce face cu dihania, la bloc, în București), am rămas cu ideea că, dacă mergem la ea, trebuie, clar, să avem gâscă. Și avem. Acum rămâne doar să o livrăm.

Șervețele pentru tehnica șervețelului se găsesc, însă mi-a picat în mână setul începătorului de la Daco, care, ia ghiciți, cu ce m-a lovit fix când aveam nevoie…? Avea inclus în pachet șervețel cu gâște!! Celelalte seturi aveau floricele și orice alte minuni, dar eu aveam nevoie de cel cu gâște.

Am luat de la Ikea un ghiveci alb, metalic, perfect pentru exersat această tehnică și am trecut la treabă. Pentru cei care chiar sunt începători, găsiți în set recipiente și cu lac pentru lipit șervețelul, și pentru finisaj – folosit după uscare, pentru mai multă uniformitate și strălucire. Există și lac pentru crăpare, însă cu tehnica suplimentară eu nu am baftă… nici de data aceasta nu am reușit să am ceva suficient de „crăpat” ca să mă laud cu ele. Deocamdată îmi place să rezolv cadourile într-un mod în care, pentru fiecare centimetru, să adaug un pic de suflet. Ceva făcut de mâna mea. La care se adaugă, normal, felicitare pe măsură.

Seturi educaționale de la DACO

În vară, după ce am vizitat școala, am aflat că este „liberă” clasa de pregătitoare și poate o clasă a III-a. Mi-am zis că, fiind la început, mai mult ca sigur voi primi clasa de început de serie, așa că am început timid să mă gândesc ce aș putea folosi util în activitate. Cum ei se simt mai mult la grădiniță decât la școală, iar programul lor e special, am ales de la DACO pachetul cu seturi educaționale. Mi-am zis că sunt un început bun pentru a utila centrele, sau pentru momentele de relaxare ale copiilor.

Seturile sunt realizate din spumă cu densitate mare. Ar fi poate utile seturi de acest gen din lemn, dar în același preț nu aș reuși să iau decât unul, nu 7…

Să le iau pe rând:

Descoperă formele:

Le conține pe toate cele șase pe care un copil ar trebui să le cunoască la finalul clasei pregătitoare. Formele se detașează, și sunt și decorate pe placul lor. Doar pentru potrivire, poate fi folosit și de copiii de grădiniță. Doar să țineți cont că la grupa mică se învață cercul și pătratul, apoi triunghiul, dreptunghiul, rombul și ovalul, ultimele la CP.

Animalele:

Planșa este bilingvă. Potrivirea se face ori după denumirea scrisă alături, ori după formă și mediul „de viață”. E cam mult spus, căci nu avem decât o pajiște și o cușcă pentru cățel. Aici mi se pare forțată apariția ursului pe bicicletă, umanizat, între animale domestice. După cele de mai sus, aș merge cu ea mai mult spre grădiniță decât spre școală.

Cât e ceasul?

Ceasul de spumă mi-a plăcut mult. Recunosc că i-am făcut plan de la început să îi montez un mecanism de ceas care zace pierdut prin casă, și să-l folosesc ca ceas al clasei. Încă nu am finalizat proiectul, clasa pe care am preluat-o are ceas, și… mai aștept. Ca joc de potrivire, pot fi scoase cifrele și montate la loc, la fel și steluța de pe mijloc. Pentru învățarea ceasului, pot fi utilizate limbile, prinse cu o capsă ce le permite să fie mobile.

Calculează și Învață alfabetul!

Cele două seturi mi-au plăcut mai mult pentru decor. Apoi m-am gândit să le transform în seturi de ștampile, doar că trebuie să găsesc niște capace pe care să le lipesc. De menționat că setul cu alfabet nu are diacritice, dar există o mică piesă ce poate fi folosită pentru a pune căciulițe și virgulițe. Pentru „â și î” voi decupa eu probabil una. Chiar îmi imaginam în câte moduri voi folosi stampilele cu litere… pentru joacă pe coli mari, ori să-și scrie numele.

Formează un elefant!

M-am „jucat” mai demult cu un astfel de puzzle. Întâi îl făceai privind, apoi trebuia să-l faci cu ochii închiși sau legat la ochi. Este un exercițiu minunat de exersare a simțurilor, a transformării percepțiilor în reprezentări și, de ce nu, a vitezei de rezolvare. Partea cu ochii închiși mă gândesc să o păstrez pe listă anul acesta. S-ar putea să le placă și copiilor mei, mai mari.

Tangram

Dintre toate, tangram este preferatul meu. În clasele primare sunt o mulțime de aplicații cu jocul acesta și, dacă încercați drumul invers, să aveți doar umbra rezultată și să identificați piesele, s-ar putea să nu mai fie deloc așa ușor! Aveam unul din lemn, al meu personal, însă alesesem pentru clasă această variantă din spumă. Îl voi folosi cu siguranță și anul acesta, căci posibilitățile sunt nesfârșite. Vreau chiar să-i încurajez să aibă toți piesele și să-i provoc, mai ales când sunt agitați, cu forme greu de ghicit. E un joc pe care fiecare ar trebui să îl aibă acasă. Pune la încercare răbdarea, imaginația și capacitatea de a combina forme.

Puteți să le achiziționați împreună sau separat, în funcție de interes. Vă recomand să strecurați acest gen de activități în cadourile pentru copiii prietenilor, și să evitați pe cât posibil păpuși și mașinuțe, cu siguranță suficiente de la anumite vârste. În ultimul timp am făcut cadouri numai din categoria art&craft. De exemplu, am luat mai multe seturi de piese din spumă, imprimate, autocolante, și am combinat, astfel încât sărbătoritul a avut și toate tipurile de animăluțe, monstruleți, mijloace de transport și orice am mai găsit la îndemână. E drept că au sfârșit pe dulapuri, sertare, caiete, și oriunde era loc să lipești ceva… dar nu a fost unul (copil, nu adult!) să nu aprecieze cadoul.

Set creativ mozaic cu cățel

Set creativ mozaic – cățel – Daco

1 iunie a strecurat în mâinile copiilor și câteva „jucărele”, a se citi seturi creative de lucru. Prima mea reacție la analiza rapidă a setului mozaic cu cățel a fost aceea că e pentru copii mai mici, și să facem o bucurie piticilor din familie. Însă nu m-am înțeles cu Iris, care, deși e anti-sclipici declarată, parcă au apucat-o toate cele când a văzut cățelul…

Dovadă că n-am apucat să fac poză setului înainte de lucru, așa că o să vă rog să faceți un efort de imaginație și în locul pătrățelelor deja lipite să vă imaginați niște pătrățele mai mici, cu contur negru, și cu o cifră în mijloc – codul de culoare. E drept că nu e specificat un cod pe materiale, însă este ușor de identificat după decorul deja imprimat al cartonului. A oscilat un pic la pietricele, mai ales că au diferite forme, îi veniseră ei alte idei de folosire a lor, dar când a văzut că mai rămâne una din fiecare pentru alte jocuri, le-a lipit.

Nu i-a luat foarte mult timp, deși este o activitate extrem de migăloasă. O recomand mai ales copiilor de grădiniță, și cei din clasele mici ale ciclului primar, care au nevoie de astfel de exerciții cu mai multe obiective. În primul rând, pentru coordonarea oculo-motorie, nu este chiar atât de simplu precum pare „lipirea la punct fix”, fără să depășești marginile. Apoi, nici lucrul cu obiecte atât de mici (pătrățele de jumătate de centimetru) nu e simplu, este o probă de încercare pentru mușchii mici ai mâinii, care au nevoie de antrenament. Nu în ultimul rând, este un exercițiu de exersare a răbdării, proiectul necesitând timp și concentrare pentru realizare.

Reciclate în „cutia cu de toate”, așteaptă să le dăm un sens.

Un pic de ajutor primesc prin faptul că elementele sunt auto-adezive, ceea ce le ușurează munca. Să mai adauge și lipici ar fi ridicat gradul de dificultate, și ar fi pus la grea încercare răbdarea, și așa relativ puțină la aceste vârste.

Copiilor le plac aceste seturi. Am mai lucrat cu ei cu spumă autocolantă pretăiată diverse proiecte, mai complicate decât acesta, care puneau la încercare și experiența lor în stabilirea ordinii obiectelor în perspectivă. De exemplu, aveam un avion, care pe aripi era decorat cu buline mari, și pe bulină, steluțe. Dacă te uiți la modelul imprimat, și „vezi steluța” prima, apoi lipești bulina… surpriză, dispare steluța. Trebuie să te gândești care este „prima” lipită de fapt. Noroc că se dezlipesc relativ ușor, și au putut corecta. O greșeală le-a fost suficientă, și, ceea ce a fost și mai bine, a funcționat învățarea prin colaborare. Primii care au greșit le-au spus imediat și celorlalți ce să „nu facă”…

Acestea fiind spuse, să aveți inspirație azi la cumpărat cadouri! Cele mai frumoase jucării sunt cele pe care și le fac singuri!

Set de ceai din hartie: cescute si ceainic

Un „obicei” al copiilor, în cursul activităţilor de lucru manual, este acela de a irosi materialul, fie că vorbim despre hârtie, fetru, hârtie gumată sau altele, pe care putem copia modele ori din care trebuie să tăiem doar o bucăţică. Aproape întotdeauna, dacă avem nevoie de un cerc, el se taie fix din mijlocul paginii… Încerc să-i corectez, şi să le explic că, pe lângă aspectul financiar – care poate pentru unii nu este important – rămâne şi cel ecologic. De ce să aruncăm ceva ce putem folosi?! Dar a lucra ordonat este un lucru pe care nu prea se mai pune deloc accent. Chiar le spuneam fetelor ieri: să-şi imagineze că sunt croitori, şi au o bucata foarte scumpa de material. Ea ajunge pentru trei fuste, dacă lucrezi cu grija. Dar daca tai fix din mijloc, vei face numai una. Cu cat vei vinde fusta, ca să scoţi pierderile?! Nu e mai uşor să faci trei fuste, şi atunci preţul e mai accesibil, ba poţi avea şi profit fără să simtă cumpărătorul un preţ prea piperat.

Am strâns de-a lungul timpului o sumedenie de coli A4 „folosite” în urma activităţilor cu perforatoare decorative. Sunt perforare pe margini, dar în mijloc avem un spaţiu, cam cât o foaie A5, care poate fi utilizat pentru alte proiecte. Aşadar m-am gândit cum… Am ales în acest sens un proiect cu ceşcuţe din hârtie. Ca mai toate modelele de pe net, ele se printează, se decupează şi se asamblează, şi este principiul pe care şi eu pregătesc modelele pe site. Însă aceasta variantă nu se potrivea cu primul meu obiectiv, acela de a recicla materialul, căci nu puteam introduce în imprimantă foi franjurate şi cu dimensiuni atipice.

Le-am mai învăţat pe fete să copieze şabloanele folosind hârtia de calc. Le-am povestit şi despre indigo, dar trebuie să cumpăr ca să le arăt cum funcţionează. Vinerea trecută le-am pregătit altă variantă. Am copiat modelul ceşcuţelor pe folie de acetofan, reciclată de la cutiile de jucării, l-am decupat, şi le-am dus elementele din plastic. Le-au retrasat pe hârtie în funcţie de preferinţe şi au ales culorile. Ca să nu rămânem doar la reciclat, le-am dus şi câteva coli din setul imprimat „În grădină”. O observaţie pe care mi-au făcut-o, în timp ce decupam ceşcuţele, a fost aceea că nu am pregătit şi un ceainic. Am promis că voi crea modelul şi îl voi afişa, şi m-am ţinut de cuvânt. Modelul este aici, şi, orientativ aveţi în imaginea alăturată o variantă de a decora.

La final fiecare a plecat acasă cu mai multe sau mai puţine ceşcuţe, după cum îndemânarea şi exerciţiul i-a ajutat sau nu. Şi, sper eu, cu ceva mai multă consideraţie pentru materialele cu care lucrăm.

Atelierul de creatie

Set creativ: zane din spuma

Am încercat în timp să îmi dezvăţ copiii de obiceiul de a sări la uşă când descui cu întrebarea „ce mi-ai adus”. Ei bine, ieri am avut un drum de făcut, la depozit, pentru că am rămas la şcoală fără acuarele, iar acum, în prag de „şcoală altfel”, aveam musai nevoie de refill. Cum din depozit nu pot ieşi decât cu un efort supra-omenesc de a nu mă uita în jur, de data aceasta am lăsat să se lipească de mine doar două seturi creative, unul cu zâne, unul cu flori. Intru în casă… şi Iris comentează mai mult retoric: ne-ai luat tempera… şi chiar n-ai mai luat tu nimic-nimic??

Ţopăia fericită când a văzut seturile, s-a dus la birou şi în vreo 30 minute a venit să-mi arate opera. Noroc că am fost pe fază cu aparatul, să le fotografiez şi înainte de montaj. Nu a apucat să termine buchetul, însă azi am folosit piesele din set pentru a completa decorul pentru zâne.

„Mami, cea cu rochiţă galbenă este mai dificilă decât cealaltă. Dar se fac destul de uşor dacă eşti atent.”

Mie personal îmi plac seturile de genul acesta, mai ales pentru copii mai mici. Contează îndemânarea, dexteritatea, capacitatea de a urmări un model. În plus, sunt extrem de uşoare şi ar putea fi transportate cu uşurinţă de un mic Iepuraş de Paşti. Bonus veţi avea o oră de linişte după ce ciocniţi ouăle. Setul este disponibil aici.

Seturi de spuma pentru lucru manual cu tematica de Craciun

Moş Nicolae a fost inspirat anul acesta, le-a adus copiilor şi câteva seturi de lucru manual, din spumă, care i-au ţinut ocupaţi – totuşi nu chiar aşa mult cum am sperat…

Primul set, cu moşul şi renul, creează două gentuţe pentru bomboane, ce se pot prinde în brad. Nu sunt foarte încăpătoare, dar sunt simpatice. Toate piesele sunt predecupate, cu autocolant, iar cele două figurine se cos una de cealaltă cu ac de plastic (ne-am fi descurcat noi şi cu cel clasic, dar copiii mai mici probabil că nu.)

mos-ren-daco

Al doilea set, pentru hang door, nu este autoadeziv, toate piesele se lipesc. Este un pic mai greu, dar se descurcă. Copiii le folosesc la uşă, moşul înseamnă acces permis, bradul – interzis. Toate sunt deocamdată pregătite pentru brad… 🙂

mos-brad-daco

Le (mai) găsiţi în magazinul Daco sau la parteneri.

Atelierul de creatie

Silver Girl – set cu margele

Pentru că toată lumea e acum în goană după cadouri, am zis că nu pot rata să prezint unul dintre cele mai inspirate cadouri de la ziua Irisucăi, dovadă că autorul surprizei cunoştea şi sărbătorita, dar şi produsele pentru copii.

Setul cu mărgele Silver Girl de la Lena nu era la prima vedere cu nimic diferit faţă de un set normal, în schimb Iris a remarcat imediat diferenţele. Erau incluse o mulţime de pandantive, şi primul ei gând a fost să-şi facă o brăţară "pentru mare", cu pandantive marine. Închizătorile incluse nu sunt de jucărie, cum am văzut prin alte seturi, sunt cât se poate de serioase. Surpriza a venit când am constatat că setul include şi elementele pentru confecţionarea a trei perechi de cercei, moment în care Iris a explodat de fericire, şi nu vreţi să vedeţi ce idei i-au trecut prin căpşor, de concura triburile africane la obiecte atârnate de cele două aparate auditive.

Să nu vă închipuiţi că este o jucărie de fete, băieţii o pot folosi cu succes. Pot confecţiona cadouri pentru mămici şi bunici, căci şi ei trebuie să-şi dezvolte atenţia, răbdarea şi îndemânarea. Cred că acesta e avantajul să ai şi fată şi băiat. Au acces amândoi la jucăriile catalogate de toţi ceilalţi ca fiind pentru "celălalt sex", când de fapt unisex ar fi cea mai bună etichetă. Brăţările din imagine sunt confecţionate una de Iris, cealaltă de Andrei. Nu s-au oprit aici, au mai urmat două coliere şi cercei. Mai avem mărgele, sper pentru a ocupa vreo două seri lungi de iarnă.