De la grădiniţă îmi aduc aminte cu drag două exerciţii: primul era cel de proiecţie de diafilme, cel de-al doilea – poveşti după imagini. Am încercat să le aduc în prezent… Diafilmele cu puţină teamă, căci nu pot concura cu dvd-urile color, dar copiii au fost încântaţi. Păcat că nu avem foarte multe filme…
Cu poveştile după imagini e muncă multă. Dezvoltă abilităţile de comunicare, şi sunt foarte folosite şi astăzi în grădiniţe. Dar pentru o poveste în imagini ai nevoie de planşe suficient de mari. Este ceea ce am găsit în Scufiţa Roşie, poveste cu abţibilduri, de la Editura Gama. Pe lângă imaginile mari, lucrarea conţine şi două pagini cu autocolante, pentru completarea ilustraţiei. Cele 8 pagini din interior sunt grosuţe şi lucioase, expuse pereche, imagine şi text.
Caracterele de text sunt mari, pot fi citite cu uşurinţă de şcolari mici, care abia încep să buchisească. În schimb autocolantele ne-au dat mare bătaie de cap, pentru că decupajul trebuie potrivit exact, nu are margine de siguranţă. Pentru că piticii mei se certau, am împărţit paginile… fiecare câte două. Au găsit destul de uşor piesele lipsă, în schimb lipitul, cel puţin la piticul cel mic nu prea ne-a ieşit. Pentru copii mai mari în schimb nu cred să ridice probleme.
Coperta patru aduce în plus un alt exerciţiu. Figurinele complete, autocolante, pot fi încadrate în patru tablouri de dimensiunea unei cărţi poştale, apoi pot fi folosite pentru reconstituirea poveştii abia citite. Mi-ar plăcea să avem în grădiniţă lucrări asemănătoare… în schimb nu ştiu cum ar putea fi împăcaţi piticii cu autocolantele… să lipească fiecare câte unul probabil.
Lucrarea face parte din colecţia "Poveşti cu abţibilduri" şi este disponibilă în format 24x33cm. Din colecţie mai fac parte: Ursul păcălit de vulpe, Fata babei şi fata moşului, Cei trei purceluşi, Cenuşăreasa şi Capra cu trei iezi.
