instrumente geometrie flexibile

Semestru, trimestru, cu de toate să fie!

Punerea în dezbatere publică a structurii anului școlar viitor, după cât de criticată (și pe bune) a fost cea a anului școlar curent, a inflamat iar spiritele aflate în fața, în spatele și în afara catedrei. A apărut fix când oamenii se mai liniștiseră oleacă de sărbători, dar după ce trecuseră (mai ales cei cu copii de gimnaziu și liceu) prin coșmarul unui semestru scurt. Și… la noi… nu-i da românului subiect de vorbă când e sătul!

Am citit destule (deși mi-e clar că nu suficient de multe) și mă minunez mai ceva ca atunci când am văzut proiectul pus în dezbatere. Sunt câteva puncte care mă pun pe gânduri și mă întreb, a nu știu câta oară, dacă oamenii gândesc ce spun. Dacă cei care contestă atât de tare au experimentat, cu adevărat, pe pielea lor, schimbările pe care le susțin.

Să se revină la trimestre…

Asta e de departe cea mai tare idee care circulă în online. Ne văităm că sunt prea multe evalurări, prea multe teste, prea stăm pe capul copiilor cu notele, dar „înainte era mai bine“ Am făcut mereu școala cu „trimestre“, am luat în freză direct reforma de după revoluție; în clasa a XII-a a trebuit să învăț în 4 luni să scriu cu â și sunt. Personal am ratat semestrele în preuniversitar. Însă nu am uitat coșmarul trimestrului al treilea, foarte scurt, nici două luni (căci ultimele două săptămâni cine le mai numără!?)… era sprintul final. Puteai să-ți strici media sau să-ți salvezi viața într-o clipită. Nici nu începea bine prima săptămână după vacanța de primăvară că ieșeai la vânătoare de note. Dacă erai cu tupeu, ridicai mâna, împușcai câteva întrebări capcană în lecție, un extemporal și un act de bravură, bifai o materie și nu mai erai pe lista nefericiților care dădeau lucrări peste lucrări că… n-au note. Noi eram stresați, profesorii erau stresați, clasele erau numeroase, materia… nu știu cum se făcea, dar nu-mi aduc aminte vreo disciplină la care să fi terminat de predat profesorul tot ce avea pe listă. În liceu, sigur se făcea absolut tot ce intra în materia de bac, căci atunci era de învățat, nu ca acum, cu subiectele gata făcute… Dar crimă mai mare decât trimestrul cel scurt nu cred că exita în anul școlar.

Am plecat la facultate și acolo am gustat din plin semestrele. Parcă avea sens! E drept că nu se compară, deși aveam și noi evaluări pe parcursul semestrului, seminarii cu teme de făcut, zile întregi de zăcut la bibliotecă. Când am intrat în învățământ, de data aceasta în spatele catedrei, reforma abia începuse, iar primul meu an de predare a primit „șocul“ semestrelor. Și nu mi s-a părut deloc cumplit. Totul părea echilibrat, chiar și la clasele unde aveam o oră pe săptămână era timp suficient ca măcar toată clasa să primească o notă la oral, o notă pe proiect prezentat, o notă la scris… copiii aveau mai puține teze, mai puțin stres. Convenisem un sistem de evaluări anunțate, căci voiam să învețe, nu să-i prind pe picior greșit. Stabileam la început câte note vor avea, care vor fi testele și din ce… plus temele de proiect. În primul semestru, proiectele se prezentau după vacanța de iarnă, pentru că aveau în plus trei săptămâni să le pună la punct. Și era ok așa. În semestrul al doilea, după cea de primăvară.

Mulți au contestat acum evaluarea din ianuarie, pe motiv că elevii „uită“. Și totuși, e normal să uiți. Ce uităm însă noi e că în ianuarie vezi clar cu ce-au rămas, în realitate, copiii, din ceea ce tu te-ai străduit să faci pe parcursul semestrului.

N-am înțeles de ce acest al treilea trimestru era cerut chiar de oameni care criticaseră masiv semestrul întâi-2019 pe motiv că a fost prea scurt, copiii bulversați… hello, uităm că în varianta trimestrelor, acesta era similar celui mai lung trimestru al anului? Că celelalte două sunt din ce în ce mai scurte?? Culminând cu al treilea? Și atunci, dacă cel lung e de fapt prea scurt pentru nevoile generației actuale, cum poți să vrei o formulă în care aceasta să fie cea mai bună variantă? E clasica variantă românească pentru nici călare, nici pe jos…

Că habar n-avem de capul nostru… e adevărat. Încercăm să fim corecți cu toată lumea, scăpând de dracu și dând de tac-su… Vorbim de cât de nepotrivite sunt întreruperile frecvente ale anului școlar, dar propunem o săptămână de vacanță, două la școală, două de vacanță, iar la școală, la evaluările naționale (II-IV-VI). Tot treabă românească, pauzele lungi și dese, cheia marilor succese! Poate că ar fi trebuit să separăm frumușel școala de biserică, să stabilim vacanța de primăvară matematic, în interesul elevului. Dacă se potrivesc sărbătorile, perfect. Dacă nu, asta e. De ce Orientul și Occidentul nu adoptă o singură sărbătoare pascală, în interesul elevilor?! Doar noi să ne sucim…? Și de ce doar ortodocșii și catolicii să aibă drepturi?! Hai s-o ținem într-o continuă petrecere, indiferent de Dumnezeul la care ne închinăm și să nu mai dăm pe la școală.

Citeam zilele trecute o analiză a coșmarului din Australia și am reținut atât: dorința omului de a nu interveni în natură, de a o respecta la maxim, a provocat, de fapt, dezastrul… incendiile controlate erau cele care, de fapt, controlau natura. Cam așa și noi. Ne dăm peste cap să fim atât de corecți și atât de perfecți că din dorința de a face numai bine o cam facem de oaie…

Ah… și uitam… să începem școala „tradițional” pe 15 septembrie și să încheiem pe 18 iunie.

Când aud de „iunie” la școală mi se face rău. Oamenii ăștia nu sunt normali… la mine în clasă e saună. Am fost după Bobotează, în „gerul de ianuarie”, bătea soarele și era înfiorător de cald. Jaluzelele de la primărie mai că nu sunt transparente, am acoperit 5 ferestre din 20 cu carton duplex, urmează alte 5, iar pentru cele de jos am variante mobile de acoperit cu plăci de carton. Și măcar nu ne mai arde soarele! Că de răcorit… puține șanse. Și dacă în ianuarie, singură în clasă, nu am putut în 3 ore să o „răcesc“  cu patru ferestre deschise larg… ce o să reușesc în iunie!? Aer condiționat nu e… mai lipsesc doi-trei părinți să spună că „e curent“, să țin ușa închisă, și pot să mor cu zile, dar bine fiartă la abur, și eu, și copiii.

Aș renunța la o săptămână din vacanța de iarnă și la una de primăvară, să luăm vacanță toți de ziua copilului. La cum se schimbă anotimpurile și clima la noi… ar fi momentul pentru o nouă tradiție.

Concluzia mea ar fi următoarea: cei ce veghează în educație să se gândească mai întâi la copii. A doua oară tot la ei. Și a treia, tot la ei. Nu la turism, nu la sărbători, nu la „politically correct“. Oricare ar fi soluția adoptată, cârcotași vor fi mereu. Dar dacă ea este viabilă și în interesul copiilor, în cele din urmă vocile se vor stinge încet. Nouă ne e frică să facem ce e bine, să ne asumăm implicațiile unei decizii, să înfruntăm mulțimea. Căci da… de multă vreme se știe, prosti, da’ mulți! Și aș adăuga, și cu drept de vot, din nefericire.

Halal concursuri școlare…

Știu că pornesc aceste rânduri cu generalizări, poate nedrepte. Că voi considera o categorie mare, de cadre didactice, din care nu se poate alege așa ușor grâul de neghină. Îmi cer anticipat scuze celor care nu se încadrează în generalizările de mai jos, știu că sunt, și am tot respectul pentru munca lor. Dar sunt și practici care nu-și au locul, sunt sub demnitatea unul cadru didactic model, așa cum îl văd și îl consider eu. Și azi mă refer la concursurile școlare, de ce tip vreți, dar de creativitate mai ales, cu duiumul în această perioadă pre-pascală. Că, de ce nu, dă bine să participi!

Noi suntem în goană nebună după adeverințe. Suntem ahtiați să avem „dosare”, să „dăm bine în hârtii”, pentru că, nu-i așa, munca la catedră se măsoară cantitativ. Și trec peste colecțiile de diplome în alb, care circulă pe net – să nu-mi spuneți că nu, că mi-a picat în mână o arhivă de-asta! – cu care se falsifică participări, asta e deja minciună și furt, două valori ce nu vor produce nicio schimbare în societate; și ajung la participările false la concursuri.

Umila mea părere este că sunt concursuri pentru „nume de copii”, nu pentru copii. Avem o obsesie bolnavă pentru perfecțiune, să fie cel-mai-cel produsul înscris. Întrebarea mea e una singură:

Ce învață, stimabilă doamnă, copilul acela căruia îi colorați / pictați / decupați dumneavoastră pentru concurs?

De ce e copilul acela la școală/grădiniță? Să mi-l învățați dumneavoastră să fure și să trișeze? Așa mi-l pregătiți pentru viață? Bună, rea, „frumoasă”, „nereușită”, e lucrarea lui. Juriul va decide, dacă nu merită, nu câștigă. Dacă nu se străduiește suficient, nu trece mai departe. Poate că nu depun profesorii un jurământ al lui Hipocrate,  dar bun-simț nu mai există?

Cum vă permiteți să lucrați dumneavoastră fișa copilului, pentru că e numele lui pe ea, doar ca să aruncați praf în ochii părinților, și să-i îmbătați cu false reușite și performanțe ale copilului? Ca apoi să ne mirăm cum a picat bac-ul…

Din fericire nu e vorba aici de copilul meu. Ceea ce fac de ani de zile pe acest site se vede. Știe că nu trebuie să trișezi, că nu valorează nimic o diplomă obținută fără muncă. Că la concursuri uneori câștigi, alteori pierzi, dar e o fotografie din viața lui, care nu-l caracterizează în întregime. Da, suferi, dar te întărești și mergi mai departe.

Este vorba de alți copii, ai altor părinți, care probabil habar n-au… Pentru că, împreună cu colegele mele, am ajutat niște copilași să participe la un concurs „de Paști”. Piticul repartizat mie s-a descurcat. Eu – pe o foaie, el pe alta, imitându-mă. N-a ieșit nici Da Vinci, nici Picasso. Dar pentru un copil mic, frustrat că ceilalți se joacă în fața lui, pe covor, și el trebuie să lucreze în plus, pentru că „vrea doamna la concurs”, s-a descurcat. În schimb, colegele mele au primit dispoziție „să coloreze ele, așa, cum face copilul, ca să iasă lucrarea”!

Mă bucur că uneori mă stăpânesc mai bine decât sper, și că știu să-mi țin gura. Dar sentimentul de dezgust pe care l-am trăit este cu mult peste ceea ce pot descrie aici.

Și dacă îmi poate explica cineva, logic, că n-am de ce să simt gust amar, poate voi înțelege. Și să nu-mi spuneți că așa e sistemul. Sistemul suntem noi, și noi îl putem schimba. Doar să vrem!

martisoare cusute paiete

Copiii pot. Doar să ai răbdare să le explici, și curaj să-ți asumi reușita lor.

Programul Școlar Colgate – sau un pic de educație sănătoasă

N-aș vrea să pornesc o dezbatere pe tema „de ce se duc copiii la școală” și „ce-ar trebui să învețe acolo”, căci, dacă dați drumul la tv în această perioadă veți auzi tot felul de variante. Însă știu că de-acolo, de la școală, ar trebui să vină cu ceva util, ce să-i folosească în viața de zi cu zi, să-i fie mai bine decât ieri.

Programul școlar Colgate – despre care nu vorbesc pentru prima dată – se adresează elevilor din clasele I-IV de pretutindeni din România, mai ales din mediul rural (conform statisticilor, pe care le puteți vedea mai jos, este zona cu deficit mai mare la capitolul igienă dentară față de mediul urban.) Anul acesta – 2015, al 23-lea de la debut – 116.000 de copii au beneficiat de programul educațional susținut de compania Colgate, încă de la apariția pe piața românească, 5.600.000 de copii fiind implicați de-a lungul timpului.

De ce? Pentru că educația pentru deprinderea unei rutine de îngrijire orală este esențială pentru un copil, influențând totodată și obiceiurile sale ca viitor adult și ulterior părinte. Colgate le oferă astfel copiilor lecții interactive privind regulile de igienă orală și produse pentru îngrijirea dentară.

La fel ca în fiecare an, copiii au fost invitați să participe la lecții de igienă orală susținute de profesioniști în medicina dentară. Pentru eficiența asimilării și corectitudinea informațiilor, materialele educaționale Colgate au fost dezvoltate de o echipă interdisciplinară de specialiști în psihologie, pedagogie și stomatologie preventivă, fiind adaptate local de medici dentiști cu experiență pedodontică. Totodată, pentru ca lecția să fie adaptată capacității de înțelegere a copilului, a fost creat personajul Dr. Măseluță, mascota Programului Școlar Colgate, „vocea” care transmite toate mesajele educaționale.

Fiecare lecție de igienă orală abordează perspectiva învățării ca joc, elevii având ocazia de a învăța într-un mod plăcut pașii pe care trebuie să-i respecte în fiecare zi pentru a avea dinți sănătoși, prin intermediul unui film educațional cu Dr. Măseluță și echipa sa de Supereroi ai dinților sănătoși, exersând totodată tehnica corectă de periaj dentar cu ajutorul unui model demonstrativ, sub îndrumarea profesionistului. La finalul lecției, copiii primesc produsele de bază pentru îngrijirea dinților (o periuță de dinți și o mini-pastă de dinți), un pliant cu sfaturi pentru părinți și un pliant pentru însemnarea periajului zilnic.

Programul Scolar Colgate (1)

Pe scurt, din sfaturile pentru părinți: Cariile pot fi prevenite prin respectarea unor reguli simple de igienă orală: periajul dinţilor de cel puţin două ori pe zi, timp de două minute, cu o pastă de dinți cu fluor și tehnologia pentru prevenirea cariei, schimbarea periuţei de dinţi la fiecare trei luni de zile, control preventiv periodic la medicul stomatolog şi adoptarea unei diete echilibrate care să nu favorizeze apariția cariei dentare.

Cel mai recent aliat de la Colgate în prevenirea cariei dentare este pasta de dinți Colgate Maximum Cavity Protection, prima şi singura pastă de dinţi cu Agent de Neutralizare a Acizilor din ZaharuriTM, pentru întreaga familie, care luptă direct împotriva acizilor din placa bacteriană, rezultați din zaharuri – cauza numărul 1 a apariției cariilor. Studiile clinice ce susțin această tehnologie au fost efectuate timp de 8 ani și au cuprins aproape 18.000 de persoane. Formula cu Agent de Neutralizare a Acizilor din Zahararuri™ și fluor reduce leziunile carioase incipiente de pe suprafața dinţilor cu 52%, un procentaj mult mai mare, dovedit clinic în comparaţie cu cel al unei paste obișnuite, ce conține doar fluor, 32%. De asemenea, s-a constatat reducerea cu 20% a incidenţei cariilor după 2 ani de utilizare.

Programul Școlar Colgate este parte integrantă a iniţiativei globale Colgate© Bright Smiles, Bright Futures™, cea mai complexă și de succes inițiativă educațională în rândul copiilor datorită parteneriatelor durabile cu instituții, școli și comunități din întreaga lume, și a rezultatelor obținute: peste jumătate de miliard de copii, din 80 de țări, au beneficiat de educație privind igiena orală și produse de îngrijire adecvate de la inițierea programului în 1991, la nivel global.

Colgate-Palmolive România se implică activ şi investeşte anual într-o serie de programe educaţionale adresate publicului larg, în care sunt implicate mediile universitare şi profesionale medicale, toate având ca scop îmbunătăţirea parametrilor sănătăţii orale pentru populaţia din România.
Infografic-Programul-Scolar-Colgate

Dacă Colgate și Doctorul Măseluță nu v-au vizitat încă la școală, puteți lăsa la acest articol un mesaj care să conțină numele școlii, localitatea, persoana de contact și un număr de telefon. Datele de contact nu vor fi publicate pe site, dar voi încerca să vă pun în legătură cu reprezentanții Colgate, să vedem cum le putem face o surpriză celor mici.

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura All

vALLuntarSunt puţine campaniile care chiar îmi plac. Cea iniţiată de Editura All, vALLuntar, este una dintre ele. Pentru cei care mă urmăresc de ceva vreme nu este o noutate faptul că încerc să acord atenţie cărţilor pentru copii, cel puţin celor care îmi trec prin mână sau poposesc pe rafturile bibliotecii.

Campania iniţiată de grupul editorial All îşi propune încurajarea lecturii şi a voluntariatului. Deşi multe dintre cărţile editurii îmi făceau cu ochiul, am ales în cele din urmă tot o carte pentru copii: Vino să cunoşti Uniunea Europeană, Instituto Geografico DeAgostini. De ce am ales-o? În primul rând pentru Andrei, care a făcut o adevărată pasiune pentru atlase şi geografie în general. A doua, pentru că încă din facultate m-au impresionat lucrările realizate sub coordonarea Institutului DeAgostini, şi am luat acest lucru ca un certificat de calitate al lucrării. În plus, era o lucrare destinată elevilor.

Cartea mi-a făcut o impresie deosebit de plăcută la prima atingere. Copertă groasă, cartonată, iar la interior file lucioase, tipărite exemplar. 56 de pagini pentru o expediţie în ceea ce înseamnă Uniunea europeană. M-am simţit un pic ca şi cum aş fi avut în braţe lista cursurilor de la "Integrare europeană", dar mult mai plăcute, însoţite de hărţi şi explicaţii. Să nu înţelegeţi greşit, informaţia nu este expusă la un nivel savant, ci doar accesibil publicului mic prin intermediul unui atlas tematic.

Cei mici reuşesc să afle ce înseamnă "Europa", altceva decât continentul geografic, este o entitate cu o istorie comună care locuieşte de două mii de ani acest spaţiu. Aflăm cum a luat naştere Uniunea, începând cu nucleul de cinci state, şi integrarea treptată a celorlalte. Mai interesant de dezbătut a fost capitolul despre ce înseamnă a fi cetăţean european, Andreiul meu, ca orice român din generaţia tânără, visând doar cum să plece mai repede într-unul din marile oraşe vestice… mai ales acum, ca "poate". Ei, între a avea dreptul şi a pleca e o diferenţă… pe care ei încă sunt prea mici să o înţeleagă.

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura AllCe a învăţat destul de repede au fost instituţiile europene şi oraşele unde îşi au sediul. Nu asociate însă :D. Tot e bine, măcar le ştie. Şi are suficient timp să aprofundeze. Şi cum totdeauna ai ce învăţa, capitolul despre moneda unică m-a surprins. De exemplu, ştiaţi că pe bancnote sunt desenate ferestre şi portaluri, simboluri ale deschiderii şi cooperării între statele europene? Iar pe spate, poduri, simboluri ale legăturii realizate?

O hartă simpatică prezintă geografia fizică a Europei, principalele lanţuri muntoase, podişuri, câmpii, fluvii şi lacuri. Harta este însoţită de o rubrică "ştiaţi că", din care aflăm, de exemplu, că cel mai lung lanţ muntos -1300 km, este cel al Carpaţilor.

Dacă ne oprim la paginile despre limbă, religie, oraşe, ne vom întreba cum poate exista unitate cu o atât de mare diversitate. Secretul stă în comunicare şi toleranţă. Acestea fac posibilă existenţa unei pieţe unice, a unui sistem integrat de transport, dar şi un sistem integrat de învăţământ, o piaţă de muncă liberă. Lucrarea ar putea fi recomandată din aceste motive multor adulţi, mai ales cei 30+, care nu au studiat la şcoală acestă istorie recentă a Europei.

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura All

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura All

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura All

A doua parte a lucrării este de fapt un set cu cărţi de joc, ce poate fi decupat din cele 8 file cartonate. Pentru fiecare stat membru al Uniunii avem 3 jetoane, unul cu amplasarea geografică, al doilea cu moneda folosită şi al treilea cu drapelul naţional. Cu ajutorul lor pot fi improvizate mai multe jocuri, cu 2 sau mai mulţi jucători.

Avem încă de aprofundat câteva capitole, mai ales că trebuie să le citim împreună, să fiu sigură că le şi înţelege. Deocamdată mă depăşeşte clar la aeroporturi, autostrăzi şi porturi…

Vino sa cunosti Uniunea Europeana, Editura All

Acest articol a fost scris în cadrul campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All. În cadrul campaniei, pentru fiecare articol scris, echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Validarea comentariilor:
Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice. Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu. Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

Ţinând cont de cele de mai sus, vă invit să postaţi un comentariu la acest articol. Consideraţi că este un lucru util să încurajăm copii de mici să cunoască Uniunea europeană şi valorile care stau la baza ei, folosind lucrări adecvate vârstei, cum este cea prezentată mai sus?


Lucrare recomandată de Editura All.

In librarii: Libris.ro, Elefant.ro, librarie.net, Libraria Emag

Matematica pentru concursurile scolare, Editura Paralela 45

Matematica pentru concursurile scolare, Editura Paralela 45

Dintre toate materialele primite anul acesta, Matematica pentru concursurile şcolare i-a plăcut lui Andrei cel mai mult. Dacă coperta nu ne-a atras foarte mult atenţia, când l-a deschis a fost vrăjit. Desenele sunt foarte simpatice, realizate de Emanuel Pavel. Nu ştiam că a lucrat si la acest material, dar surpriza a fost foarte plăcută. Caietul nu seamănă deloc cu o culegere „de şcoală”, este realizat după modelul concursurilor şcolare, cu exerciţii în imagini. Este amuzant şi distractiv, cu jocuri logice şi nu numai, punând accentul pe imaginaţie, atenţie şi intuiţie.

Dacă sunteţi în căutarea unei modalităţi distractive de a exersa la matematică, materialul propus de Anina Bădescu este o soluţie. 48 de pagini color, A4, cu 110 probleme propuse, pot umple timpul dedicat studiului suplimentar. Andrei spunea încântat că parcă e o revistă cu jocuri. Pe lângă explozia de gâze şi insecte de toate mărimile, păsări din cele mai variate, „gazde” ne sunt Aricel, Vulpişoara, iepuraşul Ţup Ţup, Riţa Veveriţa şi Martinel.

Matematica pentru concursurile scolare, Editura Paralela 45

După ce am răsfoit materialul, şi am şi verificat rezolvările, nu pot decât să mă bucur că se poate încă să creezi, la noi în ţară, un material dedicat copiilor, cu o grafică deosebită. Nu l-am văzut pe cel de clasa I, dar sper din tot sufletul că îi este frate bun celui de clasa a IIa.

Matematica pentru concursurile şcolare. Clasa a II-a
Libraria Paralela 45
elefant.roeMag.ro
Matematica pentru concursurile şcolare. Clasa I
Libraria Paralela 45
eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Bobocel cu ghiozdanel

Prima zi de scoala

Înserarea s-a aşternut repede peste prima zi de şcoală. Prima mea zi de şcoală din viaţa de mamă. Şi pe scenariul caracteristic… trezit dimineaţa, făcut inventarul celor pregătite de cu seară, pregătit buchetul de flori (nu gladiole, am o fobie cu florile astea, când le târam după mine că erau prea lungi). Apoi am trezit copiii, au trecut la masă, la spălat, şi îmbrăcat. Şi apoi, aşteptarea. Hai, mami, mai stai mult?

Am ajuns la şcoală.

Emoţii… copii… flori… ghiozdănele noi. Cei mari erau bucuroşi de revedere, cei mici priveau sfioşi. Din fericire, pe Alex o ştim. Şi Andrei a intrat pe poartă cu ea de mânuţă. Din păcate, nu am avut parte de festivitate… nici pod de flori… ca la români, 15 septembrie întotdeauna ne prinde nepregătiţi. Curtea era plină de materiale de construcţii, înăuntru nu sunt montate uşile… tablele… trec peste senzaţia de Gherla de la început şi urcăm două etaje spre clasă. Ajungem, suntem a-ntâia B. E bine, avem continuitate. La grădi tot la B am fost. Clasa zugrăvită proaspăt, cu decoraţiuni pe ferestre. Mobilier nou. singuri în bancă, ca la americani, mami! Pe bancă aşteptau liniştite manualele şi insigna de elev.

Andrei şi Alex ezita, s-ar aşeza în ultimele bănci. Suntem cam ultimii ajunşi în casă, îi împingem în penultima bancă. Stau înţepeniţi, şi nu ratez momentul, fac câteva poze. Primim lista de rechizite, şi plecăm, noi, părinţii, urmând să revenim peste două ore.

La 11. Copiii ies, dar smulgem cu cleştele relatările. Printre altele, au aflat ce e acela catalog. Ne spunea pe nume, şi trebuia să spunem prezent. Alex e prima la catalog… eu sunt numarul 12. Sunt 23. Am văzut unde sunt toaletele, dar eu n-am avut nevoie. Ca o paranteză, aseară, la probe, nasturele de la pantaloni a ridicat foarte mari probleme… şi rugăminţile au fost să nu-i dau pe-aia, că nu se poate închide singur… Uf…

Ce-aţi făcut în clasă? Am desenat. Două maşini. Au ieşit frumos. Nu mă miră. Alex a desenat fructe şi legume de toamnă. Mda, Andrei e cu maşinile. Cică a încercat să facă un jeep. Mami, şi a zis doamna să scriem tot numele, nu ca la grădi, Andrei H.

In rest, toata ziua a ignorat total manualele. Nu a dat o pagină… Dar am fost cu ele la librărie şi le-am cumpărat coperţi. Transparente, că aşa mi-au plăcut şi mie întotdeauna…

Aşteptăm cu nerăbdare a doua zi. Luăm la noi doar abecedarul şi matematica. Şi creioanele de colorat, căci săptămâna aceasta se vor juca.

Şi i-am făcut şi orar. Normal, cu Năzdrăvani… pe care îl oferim cadou şi celorlalţi şcolărei! (click pe el pentru mărire)

Orar de Nadravan

PS: şi am reuşit să nu plâng azi. De fapt eram cam ameţită, parcă nu credeam că "se întâmplă"!