person holding syringe

Nu vreau acum la școală nici vaccinat

Dumb Ways To Die este un joc destul de interesant (pentru un copil de 8 ani). Puteți să-l găsiți pe App Store dacă vreți să vi-l instalați. A trecut muuuultă vreme de când nu l-am jucat, la cel virtual mă refer, căci în ultimul timp simt că-l joc în realitate.

Pe scurt, în jocul virtual trebuie să ai grijă de acești dumbs (idioți), să nu moară din cauza unor situații extrem (dar extrem) de cretine și fără sens. Pe lung, în jocul real trebuie să te ferești de unii dumbs care sunt supuși unor idei cretine și fără sens. 

Să ne uităm la un număr: 1383 de români au decedat în ultima săptămână din cauza virusului, mulți alții au rămas cu sechele destul de serioase după ce au trecut prin boală. Când apărut vaccinul, am fost extrem de fericită, am zis că ne vaccinăm toți repede și gata, într-un an revenim la normal, devine covidul un fel de varicelă dispărută… DAR NU. Vaccinul nu a omorât pe nimeni, nu dă infertilitate (la trei generații, cum am mai auzit), singurul lucru pe care-l face este să-ți strice o zi-două că ai puțină febră. Asta pentru 99,99% din cazuri, depinde și dacă ești ghinionist de fel.

Revenind la Dumb Ways To Die, ideea este că, virtual, dacă făceai niște alegeri din prostie, mureau pe-acolo creaturile. Trebuie să se creeze o variantă de joc și cu un virus și să te întrebe: Will you wear the mask? Will you go to a party? Will you get vaccinated or not? ș.a.m.d., iar cu cât alegeai tot mai multe răspunsuri prostești să „die in a dumb way“, pe românește, să mori ca prostul. (Jocul nu este chiar atât de macabru, dar pe-aproape. )

Mergeți la școală! – îndemn de început de an

În primele săptămâni de școală, rata tot creștea, iar clasele tot dispăreau. Vorbeam cu prietena mea că mai închid o clasă și gata, ne bagă în online. Asta era pe la finalul primei săptămâni de școală. Pam-pam! Țeapă. Am aflat că nu se mai ține cont de prevederea aceea cu trei cazuri pe liceu, mergem în continuare la școală indiferent că rămânem singura clasă prezentă fizic (să nu mai vorbim de rată). 

Și asta nu e tot! Nu am avut dirigintă în prima zi, deoarece este în concediu medical (îmi lipsește destul de mult), așa că nimeni nu ne-a zis noile reguli până mai târziu. Cei vaccinați pot merge la școală, chiar dacă a fost un caz confirmat în clasă. Mi se pare complet aiurea. Este, într-adevăr, mai puțin probabil să-l fi luat pe coviduț dacă ești și vaccinat și porți și mască, dar măcar ar trebui să ne testăm rapid (obligatoriu) dacă tot vor să ne cheme la abator/școală*. 

Până vinerea trecută eram doar revoltată de faptul că cei vaccinați sunt priviți ca niște supermen și wonderwomen care sunt imuni la virus și nu-l pot transmite.

Ce s-a întâmplat vinerea trecută:

Apare un mesaj pe grupul clasei de la diriga că stăm toți online în acea zi, deoarece o colegă așteaptă rezultatul de la testul PCR, iar cine a stat cu ea este recomandat să se testeze urgent. 

Panică generală: era colega care stătea în spatele meu. Și eu și colega mea de bancă (da, nu suntem distanțați) ne gândeam ce să facem, să intrăm în izolare??? Dar uite că de luni ne-a chemat la școală, că suntem vaccinate… 

Am început să analizăm și cam când putea să ne transmită virusul, ținând cont că săptămâna a decurs în felul următor: 

  • Luni, colegul din spate se simte rău, se duce la cabinet și este trimis acasă.
  • Marți, colegul tot vine la școală, eu și M. ne mutăm pe alt rând, că prea strănuta acest coleg al nostru.
  • Miercuri, colegul este în online deoarece se simte rău, iar colega lui de bancă, care a venit la școală, tușește și ea.
  • Joi, amândoi sunt în online.
  • Vineri, panică. Ea e pozitivă, de el nu știm nimic. Toată clasa e online.

După această schemă, am zis să o luăm cu pași mici.

Ne facem test rapid vedem ce și cum, apoi decidem cu izolarea. Cu un test negativ te mai calmezi un pic, apoi realizezi că ai stat cu geamul deschis și că ai purtat mască KN95, pe care n-ai dat-o jos, și că s-ar putea să fie doar paranoia din tine. După ce reușim să ne liniștim, vedem pe un grup cu cei din clasă că o colegă care a stat cu cea care era în așteptarea rezultatului PCR (fără mască, bineînțeles), merge așa, cu nonșalanță, să-și ia o cafeluță. 

Dacă ar fi purtat măști mereu toți cei care au și stat de vorbă cu colega confirmată, nu ne-am fi agitat atât de tare. Ținând cont că această colegă face parte din jumătatea fumătoare a clasei, care merge în pauze în spatele liceului la o țigară (făcută și poștă uneori), cum să nu faci crize? Iar cei care au stat cu ea nu aveau nicio treabă, merg la cafea, ce naiba!

Drept urmare, cum rata tot crește și vor să ne cheme la școală, cei vaccinați (sau măcar o parte dintre noi) ne-am decis să stăm acasă cât mai mult, deoarece ne este destul de frică să nu-l luăm acum, după ce am stat cam doi ani cu restricții. Căci nu e vorba doar de mers la școală, ci și de transportul public… că doar nu ne teleportăm acolo!

Și-n plus, avem și profesori destul de în vârstă, care nu știu să interacționeze cu clasa în hibrid. Gândiți-vă: care este șansa să fii scos la tablă din cei 9 copii prezenți în 40 de minute? 

Nu suntem nici măcar 30% vaccinați în toată țara, dar facem proteste că, vezi doamne, ni se iau drepturile! Momentan stăm online și așteptam a new way to die survive.

person holding syringe

Photo by cottonbro on Pexels.com

Cum pregătim caietele pentru școală?

Este perioada de foc, săptămânile în care goana după rechizite și „pregătirea de școală“ ating cote maxime, mai ales dacă școlarul este mic. Dacă de clasă m-am ocupat, a venit rândul materialelor elevilor. Am pregătit, cel puțin pentru clasa mea, un scurt filmuleț ajutător pentru pregătirea caietelor de școală. Da, și ele se pregătesc!

Cine pregătește caietele?

Exceptând școlarii care nu știu încă să scrie, fiecare elev e dator să își pregătească singur caietele proaspăt achiziționate. Pune copertă, etichetă, scrie frumos numele pe prima pagină a caietului. Pentru cei care vor să protejeze planeta și să utilizeze mai puțin plastic, există opțiunea coperților din hârtie. Acum ceva timp am avut chiar un concurs pe această temă și am pregătit atunci un filmuleț ajutător pentru confecționarea unei coperți.

Apoi, nu consider că părintele care scrie etichetele caietului este de vreun ajutor real. Sincer, nu am reușit până acum să identific motivele.
– Scrie urât copilul. Așa, și? Scrie cum poate el. La următorul caiet se va strădui și va scrie mai frumos, nu?
– Nu se încadrează în spațiu. Ok, nu e ușor. Dar poți exersa, pe foi separate, cum să îi încapă numele pe cinci pătrățele.
Am mai constatat că uneori e mai simplu să le scrii tu și să nu-ți bați capul să ai răbdare cu copilul… Mda, acest caz nu îl comentez.

Cum scriem pe un caiet?

Am început din clasa întâi să folosim caietele. Totuși, când se terminau, trecerea la un nou caiet nu era atât de simplă. Am învățat demult câteva reguli, nici n-aș ști să spun de la cine… de la doamna sau de la părinți, și ei profesori.

  • Pe prima pagină a caietului scriem numele, clasa, scopul utilizării caietului. Această „etichetă“ poate fi centrată, în mijloc, sau în partea stângă jos. Principalele probleme sunt cu încadrarea numelui într-un spațiu restrâns, mai ales școlarii mici având probleme în a-și modifica scrisul conform dimensiunii indicate.
  • O greșeală pe care o tot întâlnesc de ceva vreme: folosirea celei de-a doua pagini a caietului. Sper să reușesc anul acesta să scap de această problemă.
  • Caietul începe efectiv cu pagina 3.
  • Opțional, pot fi numerotate paginile. Prefer în stânga jos, în spațiul liber de lângă linie, unde nu poate încurca conținutul. De ce vreau să numeroteze? Păi… poate reușesc să dezvăț unii părinți de obiceiul smulgerii foilor din caiet.
  • Modelul meu este cu litere de tipar. Opțiunea este a fiecăruia, nu este o regulă.

Ceea ce vedeți în videoclip este opțiunea mea pentru aranjarea în pagină. Cât timp avem un spațiu înainte și după titlu, un alineat, este suficient. Copiii însă sunt încă mici și nu știu nici să centreze din ochi, nici să așeze fără repede clare (atâtea pătrățele, atâtea rânduri…). Dacă la școală este stabilită o regulă, folosiți-o până devine rutină.

Cum procedez eu?

Aveam două opțiuni: să trimit filmulețul părinților și să cer pregătirea caietelor conform imaginilor sau să pregătesc împreună cu copiii, în prima zi de școală, caietele. Am ales-o pe a doua.

Le-am cerut în mailul informativ de ieri (care cuprinde și lista de rechizite) să aibă la ei un caiet tip II și unul cu pătrățele, neatinse, așa cum au fost cumpărate. Mi-am propus ca în prima zi, dacă tot am scăpat de coșmarul festivităților, să facem ceva util: să învățăm să scriem etichete. Voi rula pe proiector filmulețul de mai sus și voi pune pauză de câte ori e nevoie. M-am gândit mult dacă să înregistrez și explicații, însă fiecare părinte sau profesor care decide să îl folosească poate adăuga propriile comentarii pentru a spori interacțiunea cu copiii. Apoi, „pauza“ este absolut necesară pentru ca piticii să aibă timp să scrie…  nu?

Sper să aibă coperți transparente, să completăm și spațiul de pe copertă lăsat pentru etichetă. Pentru „exterior“ le voi pregăti etichete personalizate, cu fotografie. Au fost foarte utile în clasa pregătitoare, atunci când ei erau responsabili cu împărțirea caietelor și se recunoșteau după poză. Realizez că este foarte posibil să nu avem voie nici în acest an să strângem caietele teanc și utilitatea acestui model de etichete să fie zero. Însă sper în continuare.

Acestea fiind spuse, vă doresc succes în noul an școlar! Îmi doresc să avem cât mai multe ocazii să ne bucurăm că suntem împreună, sănătoși, să trecem peste obstacole fără prea multe sacrificii!