Copilăria mea, la nivel de lectură, era una foarte liniștită. Citeam ce aveam în casă, ori pe la unchiul meu, ce găseam în biblioteca școlii sau cea orășenească. Asta era viața în orășelele mici de provincie. Seriile „O mie și una de nopți”, apoi Jules Verne, au fost devorate în cantitatea găsită disponibilă. Nu am avut probleme să nu găsesc „episodul următor”, și acum, la a doua copilărie, pe care o trăiesc împreună cu copiii mei, mă ucid de-a dreptul volumele care apar și nu au încă continuare, ori nu a fost tradusă încă. Când am de-a face cu cea de-a doua variantă, mă rog doar să nu fie în germană, că nu știu o boabă…
Cele două volume din „Berlin” – Focurile din Tegel și Zorii din Alexanderplatz au ajuns la mine la recomandarea unei prietene. „Uite, am ceva pentru copiii tăi, că sunt mari. Cu siguranță o să le placă!” Și a avut dreptate, doar că nu a inclus în listă și copilul din mine, care n-a dormit două nopți în sesiune ca să termine și volumele, pe lângă toate celelalte. Întâi de toate, vă avertizez că al treilea volum apare în toamnă, în italiană, și n-am idee cât de prompți vor fi cei de la Corint Junior cu traducerea, însă știu sigur că nu o s-o aștept, la cum mă roade curiozitatea. Andrei e în aceeași stare, dar cum italiană nu știe, va trebui să mai aibă răbdare…
Pe lângă discuțiile cu ai mei pe marginea volumelor, am avut o surpriză fantastică cu grupa de școlari cu care lucrez vinerea. Am mai povestit că ora noastră de lucru manual, la cererea lor a devenit șezătoare, și spunem povești sau vedem ce-am mai citit. Nu știu cum a picat întrebarea, ce-am citit ultima dată, și era „Berlin”. Una dintre fetițe citise și ea, și le povesteam celorlalte în tandem… dar repede am ajuns la întrebarea referitoare la zidul Berlinului. De ce apăruse? Și aici mi-au ridicat mingea la fileu, dar în același timp mi-am dat seama cât de dificil este să le explic unor copii care nu erau nici măcar clasa a IVa. Am făcut apel la cunoștințele lor de orice tip despre istoria secolului XX, despre ce a însemnat comunismul și împărțirea Europei, și a fost cumplit. Le este foarte greu să înțeleagă, în anul 2016, când ai acces cu un click oriunde, ce a însemnat tragedia roșie care a înghețat pentru 40 de ani un continent.
Dar am trecut peste, și am ajuns la carte. Pe scurt, o maladie lovește omenirea, și virusul ucide pe oricine are vârsta de 18 ani împliniți. Cu puțin noroc, puteai supraviețui până la 19. Se trezesc astfel în Berlin găști de copii, rămase fără părinți, și fără speranță de viață. Nici nu apuci bine să guști viața, că vei muri. Ești însă nevoit să fii „matur” la 10 ani, cu responsabilități clare de supraviețuire. Te izbești de provocări pentru care nimeni nu te-a pregătit, și pentru care trebuie să folosești ceea ce la școală ai considerat inutil. Este un Berlin devenit junglă, fără electricitate, în care instinctele primează. Să știi să vânezi, să faci focul, să gătești, să economisești pentru iarnă, să faci planuri pentru ziua de poimâine. Să-i ajuți pe cei mai mici ca tine…
Este o carte menită să pună pe gânduri copiii care contestă autoritatea adulților, pregătiți oricând să se revolte. Îi pune în situația de a se vedea singuri. Ce ai ști să faci? Ai ști cum să prinzi o găină? Cum să construiești un laț pentru iepuri? Să folosești o pușcă? Să aprinzi un foc fără chibrituri sau brichetă? Este o carte menită să pună pe gânduri părinții, și modul în care decid că pot ușura viața copilului, făcând totul în locul lui. Nu curăță cartofi, că se taie. Nu decide, nu se implică în viața de zi cu zi.
Sunt esențiale momentele în care copiii realizează că ceea ce le lipsește lor se găsește în cărți, care le sunt în continuare accesibile. Acum depinde doar de ei să învețe, și să învețe ceea ce le este util – despre animale, plante, medicină, supraviețuire. Câți dintre copiii de azi au mai citit Robinson Crusoe? Sau Împăratul muștelor? Și așa descoperă copiii că ai nevoie să mergi la școală, să citești, să cunoști…
Vă recomand volumele, și în același timp și site-ul dedicat acestora, berlin-libro.it . Nu este tradus nici măcar în engleză, deși informațiile de aici preced cumva volumele, și lămuresc parte din întrebările pe care le ai odată scufundat în acțiune. I-am contactat pe autori, pe pagina de facebook, și au răspuns cu speranța că editorul român, odată cu traducerea volumelor, va face și traducerea „ziarelor” de pe site. Am descoperit aici traducerile în limba română, și sper să vă provoace suficient cât să le transformați în lectură de vacanță.
Cărțile sunt programate să apară astfel: Cartea a treia: 2016, toamna, Cartea a patra: 2017, primăvara, Cartea a cincea: 2017, toamna, Cartea a șasea: 2018, primăvara, Cartea a șaptea: 2018, toamna.
Volumele le găsiți la Corint Junior, sau în librăriile online Libris (livrare gratuită la orice comandă), elefant (livrare gratuită în pick-up point), librarie.net, Cărturești, eMag, și aș fi foarte curioasă, dacă le citiți, ce impresie v-au făcut, și mai ales cum s-ar vedea copiii puși în această situație. Ai mei speră că nu va fi cazul, dar Iris a decis să o înscriu la cercetași din toamnă…
