Printre ultimele proiecte la arte și abilități din clasa a patra a fost și confecționarea unei rame foto pentru portretele de final de an. Și cum mediile erau aproape încheiate, am mizat pe dorința lor de joacă. În afară de cele de mai jos au mai fost vreo două-trei, dar nu s-au agitat foarte tare. Poate, peste ani, își vor aminti totuși cu plăcere.
Văzându-i la lucru în prima oră a proiectului că nu se agită prea tare, îmi trecuse prin minte să intervin, să rezolv problema. Însă lipsa de timp și haosul de final de an nu m-au ajutat, deși mă apucasem și eu de o variantă de ramă.
Dintre cele de mai jos, foarte interesantă a fost a patra soluție. Toca era un cilindru real, care se putea pune pe cap pentru fotografie, nu ca celelalte, care se potriveau cu ajutorul fotografului.
Pozele de mai sus și le-au făcut singuri, iar mie mi le-au încărcat pe Classroom, când le-au avut gata. Ei s-au organizat, eu am văzut doar finalul. La petrecerea din ultima zi de școală, ramele au fost la dispoziția tuturor celor care voiau să rămână cu o amintire.
Rama mea, proiect deturnat
Până zilele trecute, atelierul meu a fost un dezastru total. Pe lângă cutiile și sacoșele cu de toate, aduse de la școală, că nu știu ce se mai întâmplă cu clasele și am luat tot acasă, era o debandadă totală căci scosesem din debara și cutiile cu materialele pentru pregătitoare, să inventariez, să văd ce am, ce s-a pierdut. Fix rama foto începută în iunie lipsea de-acolo, cu toate elementele ei risipite pe masă și pe jos.
Așa că trebuia terminată și deturnată către clasa pregătitoare, pentru fotografii de început de an. Rama în sine am confecționat-o din ambalajul de la o măsuță cumpărată din Ikea. Avea ca despărțitoare între piese niște cartoane de 2cm grosime, late de 10 cm, care s-au potrivit de minute între ele. Am folosit și cartonul mare, pe care am lipit piesele și am decupat interiorul.
Ca finisaj, nu arăta cine știe ce, așa că am îmbrăcat-o în șnur de hârtie, dezrăsucit, sau mai bine zis, desfăcut. Tot aveam pachetul de ceva timp și nu îi găseam un sens în viață, dar, dintre toate, am optat pentru albastru, celelalte culori mi s-au părut prea turbate pentru rama mea foto.
Planul meu de a bobina pe ramă a funcționat aproape perfect.
Aspectul și pe față, și pe spate, este foarte frumos și ordonat. Totul exceptând colțurile… unde, normal, perpendicularele nu mai funcționau, așa că le-am lăsat albe, urmând să găsesc o soluție.
Aici cumva m-am oprit și am luat o lungă pauză. Să pictez cartonul nu părea o soluție, să îl acopăr… da, dar cu ce?! Așa că am așteptat o idee. A venit vacanța aproape până a picat ideea cu bulinele, întâi ca să finalizez un proiect în colaborare cu Iris, apoi l-am adaptat pentru rama mea, printre figurile cu rechizite decupate pe care deja le pregătisem între timp, în disperare de cauză.
Bulinele mici sunt făcute cu trei perforatoare decorative (diametre de 2,5 cm, 3,8 cm și 5 cm), cel mare, de 7 cm, e pus bine pe undeva, așa că am folosit cutterul-compas pentru cercurile mai mari ce urmau să acopere colțurile rămase albe.
Până m-am hotărât cum să așez elementele (le-am plastifiat, ca să stea întinse, mai ales pensulele și creioanele), a mai durat o lună.
Nu știu dacă e cea mai bună variantă. Pentru clasa a patra, părea suficient de mare, acum mă gândesc că, cu puțin efort, încap întregi mărunțeii de la clasa pregătitoare. Mai e un pic până la toamnă, e deja august, nu? Și o să mă lămuresc!
