flamingo quilling

Quilling – forme geometrice simple

Încă câteva zile și am încheiat un an școlar, cel mai „altfel“ din toate câte mi-a fost dat să trăiesc. Combinat și cu clasa pregătitoare, mi s-a părut o aventură fantastică. Organizarea activității a devenit mult mai coerentă când am pregătit totul legat de litera pe care o învățam în respectiva săptămână, îmbinat cu tema de la explorarea mediului. Astfel parcă lucrurile au căpătat alt sens, chiar și pentru copii.

Ultimele litere învățate  – Q, W, Y, ciudatele alfabetului, așa m-am obișnuit să le spun – au fost însoțite la arte și abilități de una din tehnicile mele preferate: quilling. Problema cu această tehnică este să decizi ceea ce vrei să lucrezi. E greu începutul, dar apoi, dacă îți dorești cu adevărat, poți realiza lucruri extraordinare. Am căutat mai întâi un filmuleț demonstrativ pentru formele de bază și l-am găsit destul de greu, eram în punctul de a mă lăsa păgubașă, când l-am descoperit. Explică foarte bine cum se realizează toate formele simple și tot atunci mi-a încolțit și ideea pentru temă. De regulă, primul lucru pe care îl cer la quilling sunt flori, pentru a trece de primul impas: acela în care strâng foarte tare hârtia. Dar acum… dacă tot am vorbit de formele geometrice și ne-am jucat cu ele, de ce să nu le confecționăm și din hârtie?

Mi se pare foarte potrivit și, după această perioadă online în care crearea materialelor necesare în lecție a fost marea provocare, să mai găsești și ceva bine făcut, e o gură de oxigen. Pentru începători, acul de quilling este unealta de bază. Șablonul cu cercuri de diferite mărimi se găsește la orice librărie, nu e mai mult de câțiva lei, nu e nevoie să cumpărați așa-zise seturi de quilling la suprapreț. Penseta este și nu este obligatorie, pentru începători mai puțin, eu mi-am cumpărat, dar am folosit-o rar.

Nu e cine știe ce SF să faci quilling la școală. Din experiența mea, după câteva explicații, ai cel puțin jumătate din copii care se descurcă sau se ambiționează să se descurce. Reiei explicațiile cu ceilalți, lași filmul să meargă cât timp treci pe la fiecare să îi arăți. Apoi cei care știu și fac repede elementele pot fi solicitați să îi ajute și pe ceilalți și curând lucrurile încep să meargă. Am văzut în anii trecuți că au adoptat destul de repede tehnica, au confecționat felicitări, mărțișoare, și multe din „cadourile“ pe care mi le-au făcut sunt realizate din hârtie răsucită.

Piticii de anul acesta sunt mici. Ori nu au avut încă timp, căci temele de abilități sunt lăsate, pe nedrept, ultimele, ori s-au speriat… Ac de quilling au toți, eu l-am pus pe lista de rechizite, iar curajoșii au trimis deja. Mai jos sunt primele sosite, cinci băieți și o fată care, la 7 ani, s-au descurcat minunat.

quilling forme simple

Nu știu cum s-au aliniat lucrurile, dar și luni, la Atelier, tot quilling am făcut. De data aceasta, având doar doi copii, lucrurile au stat diferit. Plus că aici, în „lumea mea“, am tot ce îmi trebuie, cărți, unelte, iar demonstrația o fac eu. Modelul a fost ales de copii, în ciuda a tot ce le-am arătat că se mai poate face. Ondulatorul de fâșii rămâne la mare cinste, încă îmi amintesc când l-am dus prima dată la grădiniță și au ondulat continuu toată ora. Au răsfoit numerele din Idei creative, cel dedicat Quillingului și cel formelor pentru copii, dar au ales tot din Twirled Paper, cartea mea preferată în domeniu, de la care am și uneltele folosite de copii de atâția ani încoace.

Sper că cele două păsări flamingo au în comun cu realitatea ceva mai mult decât culoarea, însă creațiile le aparțin în totalitate, căci nu mă amestec atunci când copilul lucrează. Au avut nevoie de explicații suplimentare la picioare, căci se îndoia aceeași bandă de hârtie pentru degete, însă, în rest, au urmat modelul. Deși cartea este în engleză, nu au avut nevoie de nicio traducere, absolut totul s-a decis vizual, iar copiii au reușit să respecte foarte bine proporțiile (în engleză le spunea direct cât de lungă să fie hârtia, cât se folosește la îndoitură etc.) Dacă tot învățăm împreună, măcar să o facem pe linie de autonomie și să încurajăm luarea de decizii și rezolvarea de probleme.

Pandemia mi-a cam stricat mie planurile, Atelierul nu poate prinde atâta viață cât mi-aș dori eu, însă m-am simțit minunat să îl văd măcar un pic așa cum mi-aș dori să fie.

quilling flamingo

oameni zapada quilling

Primii pași spre quilling

În urmă cu 10 ani, când am realizat primele activități cu copii mici bazate pe tehnica quilling, nici măcar nu existau în România uneltele. Atât pentru atelierele pe care le făceam atunci (și pe care aștept cu nerăbdare să le reiau, de data aceasta în alt spațiu, zic eu, mult mai potrivit), dar și la centrul unde lucram, am comandat din America ace de quilling identice cu cel pe care îl descoperisem eu în cartea Twirled Paper.

De ceva ani e la modă quillingul, toată lumea face, toate lumea vinde unelte sau accesorii, peste tot găsești hârtie pentru lucru. Totuși, poate e atașamentul pentru „primul meu ac de quilling”, dar consider că designul celor de la Klutz e deosebit, căci se potrivește mult mai bine mâinii decât altele încercate în timp.

Să răsucești hârtia nu e complicat. O poți răsuci în mână, cum au făcut mulți copii cu care am lucrat. Pur și simplu nu aveau dexteritatea necesară pentru a exersa mișcări complicate ale mâinilor necesare atunci când folosești acul. O poți răsuci pe o scobitoare, pe un creion, poți folosi acul special, ba chiar mai cu spor când realizezi că ai nevoie de finețuri. Să găsești modelul și materialele pe care să le poți folosi la o grupă mare, dar eterogenă de copii, aici este provocarea.

Am trecut la începutul anului pe lista de rechizite hârtie de quilling, fără să mă gândesc să specific exact lungime și lățime. Mi-am spus că între 3 și 5 milimetri nu prea contează, oricum copiii sunt mici și până ajungem să stăpânim tehnica e cale lungă. Nu m-am așteptat să fie cea de 1 cm, în variante lungi (70cm) și, din păcate, și cam grosuță pentru a se modela fără a se simți îndoitura. Dar, cum se spune, calul de dar nu se caută la dinți, întâi terminăm rezerva și apoi mai vedem. Partea bună e că, de fapt, am primit o provocare… am confecționat litere, lănțișoare, rame, am măsurat, am îndoit, că uneori îmi vine să râd când iau din dulap câte un pachet și fețișoarele lor mici se schimbă întrebătoare până una prinde și glas: azi ce mai facem din benzile astea?

Cam așa a fost reacția și în dimineața în care m-au văzut că scoteam din 6 pachete doar benzile albe (era vineții, dar nu se vedea). Au venit lângă mine și au început să-și dea cu părerea, lucru care mă amuză teribil, căci au o mulțime de idei, unele chiar simpatice. De exemplu, una a fost că facem fulgi, ceea ce n-ar fi o idee rea. Când am scos și portocaliu și negru, misterul s-a risipit. Mai rămânea problema cum vor arăta, dacă nu sunt prea multe… La primul bulgăre au spus că e simplu. Hartie rasucita, quilling, om de zapadaN-a fost chiar așa, unele benzi erau cam nărăvașe, să le aduci la dimensiune nu s-a dovedit ușor. Ceea ce spuneam mai sus, că sunt cam rigide din cauza grosimii s-a văzut imediat, căci în loc să se formeze o spirală în mijloc, forța a împins întreaga bandă pe circumferință, nu ca în vechiul meu model de acum un deceniu.

Cu mici excepții, proiectul a fost gata în jumătate de oră, doar vreo cinci copii au mai tras de el prima pauză și alți doi în celelalte două ale zilei. Dacă bulgării nu i-au impresionat, ei bine, modelarea pălăriei a scos vreo doi de wow. Le-am spus că se pot face multe și vom învăța încet. Aș fi adăugat că aceasta se va întâmpla pe măsură ce vor începe și ei să fie mai răbdători, să își accepte greșelile, să nu mai plângă, dar n-am mai pus paie pe foc, încă erau destul de aproape de tentativa de pliere a fulgilor de nea, pe care nu îi uitaseră.

Un alt lucru pe care mă străduiesc să îl fac e să nu finalizez demonstrația cu detaliile pe care, cu un efort de imaginație, le pot rezolva și singuri. De exemplu, omul meu de zăpadă a avut cei trei bulgări mari, pălăria, nasul și un nasture. Cu ochi mobili s-a servit fiecare din cutia în care i-am adunat pe toți, iar pentru mături-mâini și-a luat fiecare ce culoare a considerat mai potrivită. Iar dacă nu pui restricții, ai și surprize de oameni umblători, capete încoronate. Până la urmă, contează atât de mult să iasă identic cu modelul? Obiectivul meu era să realizeze cele patru elemente din hârtie răsucită și să le asambleze astfel încât să sugereze un om de zăpadă. În rest ei trebuie să se simtă bine, că reguli au oricum destule de respectat. Din exces de zel, cine a terminat primul s-a apucat să-l finalizeze și pe al meu, ca să nu stea așa, gol-goluț, între ceilalți.

Tragedia a avut loc la final când au văzut că îi lipesc pe un panou de carton. Cum adică, nu îi iau acasă?? Vor sta toată iarna la școală. Am blocat geamurile cu panouri, ca să pot folosi proiectorul, și ca să nu mai stea așa, albe și triste… pun pe ele creațiile noastre. Cum pe pereți n-am voie să pun nimic, trebuie să rezolv cumva.

oameni zapada quilling

tablou ghiocei quilling

Tablou cu ghiocei – quilling

Când era Iris la grădiniță, s-a întâmplat nenorocirea ca, din senin, unul dintre băieței să rămână fără mamă, undeva în ianuarie. Așa că domnișoara educatoare nici nu a vrut să audă de ceva serbare/activitate de 8 Martie, în condițiile în care singurul loc unde se mai simțea bine copilul era la… grădiniță, cu copiii. Tatăl, înțelegător, a zis că poate să nu-l aducă la serbare. Dar cu repetițiile ce făcea?! Așa că anul acesta, când am văzut că am și eu un caz asemănător, chiar dacă nu de dată recentă, am decis să visez frumos la proiectele de 8 Martie, dar să nu fac din asta un scop în sine. Copilul meu nu are nici bunică, nici mătușă, pe nimeni feminin în familie căruia să-i dăruiască ceva. Așa că 8 Martie a trecut lin.

Normal că gașca mea de albinuțe lucrătoare a venit cu „plângerea” că de ce nu facem și noi ceva. Le-am rugat să-și imagineze cum ar fi dacă am face și ele n-ar avea cui s-o dea. Și a fost ultima discuție necesară, în care le-am și explicat că tabloul cu ghiocei îl pot da ele cadou, dar nu putem scrie pe el la școală. Au înțeles, chiar dacă par mici la doar 9 ani.

Revenind la proiect, le-am cerut copiilor să aducă o cutie rotundă de carton, ca cea de la brânză topită. Se pare că provocarea a fost prea mare, căci doar jumătate au avut în ziua respectivă cutia cu pricina. Și pentru că au avut-o întreagă, i-am rugat să „doneze” cealaltă jumătate și copiilor care nu și-au adus. Și nu, nu era vorba de bani, căci știu ce probleme sociale am în clasă și ei au avut cutie. Doar neimplicare, căci să ai două săptămâni la dispoziție să faci rost de ea mi se pare suficient. Dacă nu vrei s-o cumperi, că nu mănânci de fel, pui pe facebook, sigur ai un prieten care consumă și te poate ajuta. I-am notat frumușel pe agendă și am trecut mai departe.

Acasă fusese rândul meu să pregătesc „modelul profesorului”. Normal că nici eu nu aveam cutie. Am intrat în Lidl, n-am văzut nicăieri, deja mă vedeam luând magazinuțele la rând. Însă, surpriză, aveau brânză Camembert, e drept că nu în cutie de carton, ci chiar mai faină, cu margine de lemn, și aproape cam la același preț. Am plecat cu ea acasă…

Zăpadă și norișori am făcut cu perforatorul de 7,6cm (nor), unul pus într-un sens, unul în celălalt. Apoi am continuat tabloul, cu ajutorul Irisucăi, căci în seara aceea aveam un chef de extraordinar quilling , oricât de relaxant ar fi. Nu a fost „mama-mpunge și eu trag”, a fost muncă de echipă, repede-repede, să le terminăm. Rezultat satisfăcător. A doua zi la școală, când m-am apucat de pregătit materialele… surpriză. Hârtie azurie nu aveam, doar un albastru foarte închis, așa că am schimbat, căci verde aveam din belșug, și în loc de zăpadă s-au ales direct cu petic verde crud, iar norul zace pe cer. Fâșiile le-am făcut cu distrugătorul de hârtie, dar au avut și de-acasă.

Lecția a început cu o prezentare a plantei, de parcă făceam integrat cu științe. Deși observarea ghiocelului se face de la grupa mică de grădiniță și am explicat și eu, tot am avut clopoței care stăteau zgâiți spre soare. Dar, în linii mari, au ieșit binișor. Am stabilit ce forme trebuie să aibă fiecare element și am trecut la lucru, nu înainte să îmi spună că modelul meu îi descurajează, așa n-o să le iasă niciodată. Le-am spus că e o provocare. Se poate și mult mai frumos de atât, doar că trebuie să muncească!

În clasă au făcut 1-2 ghiocei, după puteri, și le-am zis că e păcat să rămână așa, să îl continue acasă, mai ales că odată cu numărul ghioceilor creștea și calificativul. Condiția a fost însă ca nimeni altcineva să nu muncească la tablou. Și s-au străduit, au muncit, au venit cu ele. Mi-a plăcut acel „ceva” adăugat de fiecare, sau soluțiile practice pentru ușurarea muncii, cum ar fi desenatul codiței. Obligatoriu în proiect era clopoțelul și atât. Restul am lăsat la alegere, să văd cât își doresc ei să completeze, dacă doar bifează proiectul sau pun și ceva suflet.

tablou ghiocei quilling

Însă două proiecte sunt de apreciat, cu plus și cu minus. Primul, în imaginea de sus, în stânga jos. Un copil pe care cu greu l-am convins că se poate descurca și el la arte (l-am prins „convingând” colegii să-i facă și lui), și care, deși nu a fost atent la instrucțiuni, a făcut „ceva”. A doua zi a venit cu tabloul în forma de mai sus, spunând de parcă ar fi alergat la maraton că e peste puterile lui. Am apreciat sinceritatea și faptul că a muncit singur.

Al doilea – imaginea din dreapta sus, mai jos. Ghiocelul de jos – făcut în clasă. Acasă, în mai puțin de 24h, a avut loc un miracol, mi-a spus că „a exersat” și au rezultat celelalte două minuni, în condițiile în care nu mai lucrase niciodată, formele folosite sunt altele decât cele indicate, iar cârcei nu le-am arătat. Miracolul se poate chema mamă sau soră mai mare, dar dacă copilul și-a dat cuvântul că a făcut singur, trebuie să-l cred!

tablou ghiocei quilling

Concluzia… e tare greu cu mulți, în timp limitat, dacă ei nu vor. Dar nu îi punem să lucreze acasă, căci e pierdere de vreme, mai bine avem pretenții să facă matematică. Nu vor ajunge toți matematicieni, dar oriunde vor lucra vor avea nevoie de răbdare, migală, concentrare în sarcină, creativitate, găsire de soluții… ca să nu mai zic că exersând cu mâinile ajungi poate să scrii mai frumos și mai ordonat!

Știu, artele sunt o „prostie”…

Școala altfel pentru copiii altfel

Anul trecut, când ministerul așa-zisei educații românești a decis că poți fixa săptămâna altfel și în alt moment al anului școlar, am zisă că e de bine. Apoi, când am văzut regulile, mi-am dat seama că se împart alegerile între cei care riscă pe frig și cei care aleg căldura… Că libertatea este, de fapt, relativă și îngrădită.

Însă ceea ce nu-mi place este când scopul acestei activități este deturnat. Facem excursie de 3 zile la Sinaia, la super-hotel, super-condiții, și o justificăm cu „învățare”. Really, câți n-au văzut Peleșul? Câți n-au înțeles încă faptul că un muzeu nu se vede în grup masiv, că nu reții nimic, doar bifezi o listă?? Că educativ înseamnă și că nu faci poze cu blitz în muzeu…? … O excursie tematică bine organizată e altceva.

Însă… ce faci cu copiii care nu pot merge, din X motive, într-o astfel de excursie? Teoretic, îi alipești la o altă clasă din școală, cu care ei n-au (mai) nimic în comun. Sau măcar… cauți și pentru ei o soluție.

Anul acesta nu aveam de gând să mă implic în Școala Altfel, pentru că… sunt de-a dreptul copleșită de toate obligațiile pe care le am, și nu am nici cea mai vagă idee cum o s-o scot eu, într-o lună, la capăt. Însă la Iris sunt 4 copii care nu postează pe whatsapp poze de la munte, cu trei zile neacoperite de un program (decât de teme, că doar au „timp liber”), și s-a rugat de mine să vin și să fac ceva cu ei. Ok, am zis că n-o fi foc, două ore, 4 copii, lejer pentru un atelier, la care am folosit materialele rămase de anul trecut de la Andrei, gata tăiate. Am pus repede în geantă toate uneltele necesare, câteva materiale în plus, că nu se știe niciodată, și-am purces la drum.

Jur că au fost cei mai cuminți copii ever!! Atât de tăcuți, vorbeau în șoaptă, se ajutau reciproc, ceva de nerecunoscut pentru etichetele care stau spânzurate în cele mai sumbre culori deasupra clasei! Dar se pare că e norocul meu, că „cine” putea să-mi întoarcă activitatea cu susul în jos nu a fost. După două ore, trebuia să mă opresc, să ajung la școală, însă… m-au rugat să le mai las uneltele. Nu făcuseră până acum nici țesut cu fâșii, nici quilling, nici filigran, așadar la final nu era gata decât o singură felicitare. Sper să le primesc și pe celelalte, căci au stat peste program.

Morala de azi:

Dragi profesori,

Indiferent cât vă doriți o excursie, dacă nu găsiți soluții/finanțare să plecați cu toți copiii, fiți creativi și căutați alte idei pentru programul din Școala Altfel. Și dacă decideți totuși să plecați ca prepelița cu puii capabili, pregătiți ceva și pentru ceilalți… nu-i faceți să se simtă abandonați. Ei asistă la toate pregătirile voastre, văd „lecțiile de zbor”… Și… chiar nu e vina lor!

rama foto carton quilling

Ramă foto din carton, decorată cu flori

Zilele trecute povesteam despre cele două rame din carton pe care le-am construit. Cea de mai jos a fost modelul principal pe care l-am folosit la o activitate cu adulți, și, pentru că grupul era destul de numeros, am preferat să creez un filmuleț care să ilustreze modul de lucru.

Cum sunt ceva mai avansată la capitolul unelte, și m-am „lenevit” în ceea ce privește utilizarea unei foarfeci, dacă nu este neapărată nevoie, am ales să decupez modelul printat cu cutterul. Înainte de alte comentarii, iată imaginile:

Un model nu foarte complicat, care se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe cea punctată. Ca greșeală – dar nu am vrut să filmez din nou doar pentru atât, am adăugat lipici pe toată banda de jos care se îndoia, și trebuia doar în părțile laterale, nu și acolo unde se suprapunea piciorul.

Îndoiturile, chiar dacă par multe, îi dau rezistență, și după întărirea suportului din spate, chiar stă fără probleme în picioare. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit în târg… și activitatea a mers extrem de greu, cu multe rateuri, și puține reușite. Însă rămân la metodă, partea demonstrativă în activitățile de lucru manual o fac video, orice ar însemna acest efort. Nici nu se compară cu a demonstra o singură dată, unei săli întregi, cum se confecționează obiectul. Așa pot rula filmul, pot opri să explic la ce anume să acorde atenție, și apoi poate rula de câte ori este nevoie (toată ora) pentru cei care mai au nevoie de îndrumare. Deși clasicul e bine? nu dispare la nicio vârstă, numărul de apeluri directe scade vertiginos.

Acasă am convenit cu Iris să și decorăm rama. După o tentativă de a o lăsa singură, ceva bocit că are teme multe, ne-am apucat să lucrăm împreună. Ceea ce vedeți e lucrat cam jumate-jumate, dacă vă prindeți care, căci pricepute suntem amândouă. 🙂

rama foto carton quilling

Dar… pe principiul mama-mpunge și eu trag, m-a „lăsat” să franjurez eu toate hârtiile, recunoscându-mi talentul deosebit la lucruri de migală, iar ea a răsucit florile. I-am arătat apoi cum să confecționeze frunzele acestea dublu-îndoite, model pe care și eu l-am încercat de curând, apoi a dat în patima cârlionților și cu greu am oprit-o să nu pună la toate frunzele.

Floricelele sunt realizate din benzi de hârtie de 1cm lățime, 30cm lungime, iar la interior sunt una, două sau chiar trei fâșii de 5mm lățile, lipite între ele, pentru a crește diametrul.

Aș spune că rama se poate realiza ușor la clasa a III-a sau a IV-a, căci nu necesită decât atenție la îndoit (și, dacă biguiți cu un ac/pix care nu scrie, e chiar simplu), dar după experiența de săptămâna trecută, spun doar că pentru începători e puțin mai dificil, trebuie urmărit filmul pas cu pas. Dar nu e imposibil!

Spor la lucru!

PS: modelul poate fi descărcat de aici.

 

rama 3d trandafiri quilling

Ramă foto cu trepte de nivel

A denumi un articol este de multe ori o provocare pentru departamente întregi de marketing… a pune un titlu acestui articol a fost cam același lucru, doar că pentru un singur om. Și, dacă aveți o idee mai bună după ce citiți despre ce este vorba, aștept păreri, căci nu am nici cea mai vagă idee ce i s-ar potrivi mai bine.

Nu știu ce faceți voi cu mărțișoarele și ambalajele lor, însă la mine se triază. Unele au „ceva” special, altele pot fi reciclate sau utile în cutia-cu-de-toate, cert e că anul acesta mi-a atras atenția ambalajul unuia, care părea cutiuță, dar nu era. Așadar am recreat ideea, la o scară mai mare, pentru o ramă foto.

Când confecționezi o ramă foto din carton, impresia de 3D este dată de faptul că stă în picioare, include o fotografie. De data aceasta reușisem să creez și impresia de volum pentru ramă, creând o „adâncitură” suficientă. Pentru modelul meu – complet atipic ca dimensiune – aveam în minte o decorațiune quilling, care astfel ar fi fost „protejată”. Chiar ar putea avea, dacă este disponibil, geam din acetofan.

Cum este confecționată:

  • se printează pe carton cele două pagini de aici. Prima este cea care se va vedea efectiv, așa că alegeți cu grijă culoarea. A doua este cea care se va vedea din spate. Atenție la print, imprimantele tind să lase o margine de câțiva milimetri. Nu folosiți opțiunea „Fit to page/Potrivește în pagină”, ci cea „Dimensiune reală”. Chiar dacă pare să dispară ceva din model, puteți prelungi apoi liniile. Modelul necesită decupaj și potrivire perfectă, nu modificați dimensiunile.
  • există zone ce trebuie decupate, tăiate, sau îndoite. Prima pagină printată se decupează complet pe linia continuă, și se va îndoi pe cele punctate/întrerupte. Dacă printați pe carton cu fețe diferit colorate, și doriți ca una anume să se vadă în exterior, vă recomand să printați pe fața pe care o doriți „ascunsă”. În acest caz, linia cu puncte mai rare (cea dinspre interior) se va îndoi tip „munte”. Adică, uitându-vă la linia în cauză, după îndoitură, aceasta să fie pe „culmea muntelui” rezultat. A doua linie, cea întreruptă (spre exterior) se va îndoi tip „vale” – invers față de prima. Sugestie: pentru a obține o îndoitură estetică, vă recomand să retrasați liniile folosind o riglă și un fix care nu scrie/andrea/unealtă de biguit, apăsând suficient pentru a genera un șanț de îndoire în carton, și în același timp fără să-l perforați.
  • a doua pagină se decupează în centru, și se detașează dreptunghiul. Se taie muchiile piciorului. Se îndoaie apoi toate liniile punctate „tip vale”.
  • Produsul rezultat după îndoirea primei pagini se fixează în dreptunghiul decupat, și se adaugă lipici. Dacă ați decupat corect, colțurile se vor potrivi perfect, părând „îmbinate”, însă puteți corecta această zonă cu decorul ulterior.
  • se lipesc cele două laterale ale spatelui, și se întărește piciorul folosind dreptunghiul decupat anterior.

rama 3d trandafiri quilling

De aici produsul se decorează după inspirația fiecăruia. Ar fi trebuit să lipesc în interior un alt decor, pe fundal, astfel încât rama să rămână diferită. Ar mai fi fost o idee să folosesc cartoane diferite pentru cele două pagini, și dreptunghiul detașat din prima să devină fundal adăugat în a doua (piciorul se putea întări și cu alt carton). După trandafirii realizați din hârtie de quilling lată de 1cm, frunzele decupate cu perforatorul, am folosit dantelă autoadezivă (are pe spate deja fixată bandă adezivă transparentă) și jumătăți de perle.

Dacă doriți să folosiți acest model pentru o fotografie standard, lăsați un comentariu cu dimensiunile acesteia ca să realizez șablonul.

 

quilling border buddy

Șablon 3D pentru quilling – Daco

Sunt momente în care stocul de materiale pentru grădiniță e aproape 0, și reaprovizionarea înseamnă parcurgerea listei de produse, de cele mai multe ori de la DacoMag. Anul acesta mi-a atras atenția dintre noutăți un set 3D pentru quilling, la care m-am uitat pe toate părțile, neavând la prima vedere – online – nici cea mai vagă idee cum se folosește… Dar cum din uneltele de quilling nu-mi lipsesc prea multe, l-am adăugat, pe ideea că îi dau eu de cap cumva.

quilling border buddy

L-am primit și l-am studiat. Are patru modele – oval, pătrat, triunghi și cerc – , și seamănă cu un turn în douăsprezece trepte. Setul include și un mâner de fixare a modelelor, pentru utilizare mai ușoară a acestora. Încă n-am ajuns cu ele la grădiniță, să vedem ce anume doresc copiii să facă cu ele, însă am încercat să le găsesc utilizări practice. În primul rând, sunt mult mai groase decât clasicul ac de quilling, și pot fi ținute mai bine în mână de copii. Însă rezultatele cu cele două sunt complet diferite. Dacă cu acul produci o formă plină, modelabilă, cu acesta produci un contur fix, pe o anumită formă și dimensiune. Le găsesc utile pentru obținerea formelor identice, mai solide, care pot fi apoi „umplute” cu fâșii răsucite în tehnica clasică, cu care nu puteau fi obținute chiar atât de ușor contururi compacte, și mai ales de mari dimensiuni.

Le-am căutat și online, a durat ceva până le-am dibuit numele englezesc, dar o căutare cu „border buddy” vă lămurește cum pot fi folosite. Am însă nevoie de fâșii de mai mari dimensiuni, și știu că se găsesc cu lungimea de 1m, pentru a profita la maxim de posibilitățile oferite. Până atunci ne-am jucat, ca să vedem cum se folosesc. Colajele cu forme geometrice ar trebui să devină destul de interesante folosind această tehnică.

quilling border buddy

Setul este disponibil aici.

 

Un pic de quilling la 5 anișori

Ieri mi-am făcut curaj, și am proiectat pentru grădiniță o activitate de quilling. N-am făcut planuri mărețe, cu cine știe ce realizări fantastice la nivel artistic, obiectivele erau simple: să folosească corect acul de quilling, adică să răsucească bețișorul, nu hârtia în jurul lui, și dacă reușim o floricică cu frunze cu tot, sunt de-a dreptul încântată.

Așteptările au fost și calde, și reci. Al doilea obiectiv a fost realizat de toți copiii, chiar peste ceea ce mi-am propus, după cum se vede în „grădinile cu flori”. În schimb, utilizarea acului de quilling a dat bătăi de cap. În primul rând, mișcarea de rotire a bețișorului este mai complicată decât aceea de a roti hârtia în jurul bețișorului. Și, oricât mă dedublez eu și încerc să corectez fiecare mișcare greșită, pentru S. acest obiectiv nu a fost realizat. Protesta nemulțumită, argumentând că „rezultatul” era corect – rezulta o bulină răsucită. Da, dar pe mine nu mă interesa rezultatul, ci procesul de lucru… E. în schimb și-a însușit imediat mișcarea corect, așa cum se vede și din imaginile de mai jos.

Suportul a fost realizat din folie magnetică, pe care am lipit spumă eva. Îmi plac magneții, cel puțin așa știu că creațiile copiilor sfârșesc acasă pe frigider, și nu aruncate pe te-miri-unde. Pentru un aspect pozitiv al lucrării, am folosit buline și frunze, tot din spumă eva, exersând, din nou, șirurile logice. Regula a fost alternanța celor două elemente, și menținerea frunzelor în aceeași poziție față de ultima bulină adăugată în șir.

Destul de dificilă a fost și menținerea unor intervale aproximativ egale între elemente, pentru a nu le înghesui. La acest capitol mai avem de lucru, însă detaliile contează pentru impresia de ansamblu. Nu au reușit singurei, aici i-am ajutat pentru a le plasa corect.

quilling_gradinita

Timp de lucru: 50′.

Felicitare cu Mos Craciun – quilling (*23)

Din seria minunilor pe care nu crezi să le mai vezi este şi această felicitare cu Moş Crăciun. Maratonul pe care mi l-am propus împreună cu Iris a avut mereu tentative de a-l implica şi pe Andrei. Am reuşit cu chiu, cu vai, un globuleţ. În schimb mă bucur că la „tehnologică” doamna mai are si idei bune, şi pot să trec pe listă o creaţia numai a lui! Miercurea trecută, undeva seara, l-a apucat pe Andrei panica… Am temă la tehnologică!! Pe mine şi mai şi, ultima data voia să facă arcul de triumf, de parcă la mine creşte lutul la pachet, şi am mereu rezerve… Trebuie să fac o felicitare cu Moş Crăciun, cu quilling. No, nu părea greu. Am căutat pe net ceva modele de copiii mai mari, refuzate instant. Nu-ţi dai seama cât ar trebui să muncesc la ăsta?? Am găsit unul acceptabil, şi-a trecut la treabă.

Cartonul auriu este reciclat de la o cutie de tort. Moşul – lipit în mijloc. Normal, părea gol. Aşa că i-am zis să mai facă ceva. A făcut copilul, a reciclat din cutia de quilling câteva elemente rămase de anul trecut… şi gata felicitarea. Aşteptăm joia aceasta să vedem ce zice şi doamna, căci joia trecută n-au apucat să se şi laude cu creaţiile.

quilling-mos_craciun

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Decoratiune cu peisaj de iarna in pahar de plastic (*5)

Am avut de curând o temă săptămânală care le cerea copiilor să realizeze o decoraţiune folosind un pahar de plastic. Iris a pregătit două, dar numai una a fost gata atunci în timp util pentru temă. A doua i-a luat mai mult timp. Se vrea a fi un glob magic de Crăciun, numai că nu i se întâmplă nimic dacă îl răsturnăm.

Am tăiat un cerc, mai mare cu un centimetru decât cel desenat cu gura paharului, şi l-am îndoit peste acesta, confecţionând suportul. Pe suport am lipit benzi de hârtie îndoite ca scăunelele, pentru a obţine „curbe de nivel”. Voiam musai multă zăpadă, şi ca să nu troienim totul, brăduţii şi căsuţele stau cocoţaţi pe suporţi.
Decoratiune de iarna din pahar de plastic

Quillingul a fost tehnica principală, iar brăduţul este un model inspirat din numărul 38 al Ideilor creative, în care mai sunt cuprinse şi alte idei faine de sărbători. Decorurile au fost pictate cu acuarelă albă, pentru că vata nu stătea cu niciun chip aşezată frumos. Am adăugat apoi omul de zăpadă şi câteva tufe, rămăşiţe nereuşite de cetină, dar pe care Iris nu s-a îndurat să le arunce, dacă tot le făcuse. Pe interiorul paharului am pus fulgi de nea.

Decoratiune de iarna din pahar de plastic

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.