Scufita Rosie, poveste cu abtibilduri, Editura Gama

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

De la grădiniţă îmi aduc aminte cu drag două exerciţii: primul era cel de proiecţie de diafilme, cel de-al doilea – poveşti după imagini. Am încercat să le aduc în prezent… Diafilmele cu puţină teamă, căci nu pot concura cu dvd-urile color, dar copiii au fost încântaţi. Păcat că nu avem foarte multe filme…

Cu poveştile după imagini e muncă multă. Dezvoltă abilităţile de comunicare, şi sunt foarte folosite şi astăzi în grădiniţe. Dar pentru o poveste în imagini ai nevoie de planşe suficient de mari. Este ceea ce am găsit în Scufiţa Roşie, poveste cu abţibilduri, de la Editura Gama. Pe lângă imaginile mari, lucrarea conţine şi două pagini cu autocolante, pentru completarea ilustraţiei. Cele 8 pagini din interior sunt grosuţe şi lucioase, expuse pereche, imagine şi text.

Caracterele de text sunt mari, pot fi citite cu uşurinţă de şcolari mici, care abia încep să buchisească. În schimb autocolantele ne-au dat mare bătaie de cap, pentru că decupajul trebuie potrivit exact, nu are margine de siguranţă. Pentru că piticii mei se certau, am împărţit paginile… fiecare câte două. Au găsit destul de uşor piesele lipsă, în schimb lipitul, cel puţin la piticul cel mic nu prea ne-a ieşit. Pentru copii mai mari în schimb nu cred să ridice probleme.

Coperta patru aduce în plus un alt exerciţiu. Figurinele complete, autocolante, pot fi încadrate în patru tablouri de dimensiunea unei cărţi poştale, apoi pot fi folosite pentru reconstituirea poveştii abia citite. Mi-ar plăcea să avem în grădiniţă lucrări asemănătoare… în schimb nu ştiu cum ar putea fi împăcaţi piticii cu autocolantele… să lipească fiecare câte unul probabil.

Lucrarea face parte din colecţia "Poveşti cu abţibilduri" şi este disponibilă în format 24x33cm. Din colecţie mai fac parte: Ursul păcălit de vulpe, Fata babei şi fata moşului, Cei trei purceluşi, Cenuşăreasa şi Capra cu trei iezi.

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Ridichea uriasa, Editura Eduard

Sunt pretenţioasă. Recunosc că la cărţile pentru copii mă uit întâi la grafică. Îmi place să vad desene viu colorate, realizate cu suflet. Urăsc ilustraţiile ieftine, de duzină, făcute „să fie”, repede, şi mai ales ieftin.
Ca o paranteză, aici intră caietele de lucru pentru preşcolari şi şcolari, marea majoritate cu ilustraţii de toată jena. Eu înţeleg că sunt ieftine, dar la tirajele pe care le au, au putea să se gândească puţin şi la copiii care un an întreg lucrează cu ele.

O surpriză extraordinar de plăcută am avut-o la raftul Editurii Eduard, cu Ridichea uriaşă.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Povestea cred că o ştie toată lumea, e în programa de grădiniţă de zeci de ani. Loredana Ştefan şi Ecaterina Nicolescu au realizat povestea în versuri. Chiar dacă rimele si ritmul nu sunt perfecte, ele sunt accesibile. Iar ilustraţiile, semnate Zgubi, sunt printre cele mai reuşite pe care le-am găsit în ultimul timp.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Cartea, în format A4, cu 16 pagini, este realizată într-un format grafic ce trebuie lăudat, cu o hârtie de calitate şi tipar excelent. Fontul foarte mare (28p.) permite o lectură uşoară. Şi nu este un eveniment singular, editura având şi alte titluri asemănătoare la raft.

Info preţ: Librarie.net, elefant.ro | Biblioteca Nazdravanilor

Povestea Pomului de Craciun

…de fapt, povestea pomului nostru de Crăciun.

Este primul an în care amândoi copiii sunt suficient de mari încât să savureze întreaga poveste de Crăciun. Aşadar, am început luna cu scrisoarea pentru Moş Crăciun. Dezbateri, fapte bune, ce dorinţe trecem pe listă, numai lucruri dificile. Repetiţii pentru serbări, apoi emoţia maximă a întâlnirii cu Moşul la grădiniţă. Pentru că spectacolul a fost la înălţime, am ales să fie singurul Moş cu care ne întâlnim anul acesta. Apoi, şi-a luat la revedere de la copii, spunându-le că mai trece pe la ei in noaptea de Crăciun. Aşa că am evitat celelalte "ajutoare"… şi le-am spus că acela este "veritabilul".

Dar Moşul pune cadourile sub brad. Am rezistat cu stoicism întrebărilor insistente… "Când facem bradul? …facem azi bradul?" Am profitat de acest lucru să stimulăm un pic participarea la concursul de bricolaj, spunându-le că moşul va fi mai mult decât încântat să vadă în brad ornamente făcute de mânuţele lor. Şi azi, într-un final, am tras maşina pe dreapta, şi am luat un brăduţ "potrivit".

"Ai luat braaaaaadddd!!! Îl împodobim azi????" Normal… parcă mai aveam de ales… Deşi sunt adepta împodobirii în seara de Ajun, să nu aştepţi prea mult cadourile, acum bucuria şi nerăbdarea lor atingea cote mult prea înalte pentru a mai putea fi ţinută în frâu.

Am scos cutiile cu globuri şi beteală. Le-au întins pe toate pe covor, alegeau cu mâinile tremurânde fiecare glob, fiecare clopoţel… "Ăsta e frumos? O să-i placă moşului?" "Şi clopoţeii unde-i punem?… Aa, jos de tot, să auzim când pune moşul cadourile…"

Am reuşit să avem o versiune împodobită decent a bradului. Eu am prins sus de tot, Andrei la mijloc şi Iris jos. Am finalizat cu agăţat bomboanele, cu regretul că anul acesta n-am mai găsiit acedele… ştiţi care, bastonaşele acelea împletite, din alb şi roşu…

Dar, ceea ce m-a amuzat cel mai mult a fost cum Iris a luat de bună povestea despre sufletul bradului. Cum el a plâns, când a plecat din pădure, şi noi trebuie să-l împodobim şi să-l facem să se simtă bine la noi acasă. Aşa că spectacolul nu s-a terminat. Cam la fiecare 10 min, Iris îşi aminteşte că brăduţul nostru se simte singur, şi se duce să-i mai cânte, sau să mai vorbească un pic cu el. Aşadar, din repertoriu, menţionez "O, brad frumos", "Moş Crăciun cu plete dalbe", "Steaua sus răsare", "Trei păstori", "Florile dalbe". Dar avem şi variantă cu coregrafie, "Fulgi de nea", dans învăţat la serbarea lui Andrei. Puteţi să vă imaginaţi ceva în genul indienilor care dansează în jurul focului, atât că este Iris… în faţa bradului. 😀

Şi totuşi, în topul preferinţelor noastre de Crăciun sunt două melodii. Prima, pe care o dansează, a doua pe care o ascultă cu mare plăcere.



Cad fulgi – cantece craciun



Mos Craciun a-ntarziat!!!