Cum s-a născut poporul român (ediție revăzută si adăugită) de Neagu Djuvara, Radu Oltean, 2017

Ce știm despre noi, poporul român

Experiența acestui an, care se apropie încet și sigur de final, mi-a întărit mai mult ca niciodată convingerea că trebuie să le spunem copiilor „altfel” istoria dacă vrem să o prețuiască. E 1 Decembrie și e trist momentul în care întrebi pe stradă de ce a fost aleasă această zi ca zi națională, iar răspunsurile mai mult nu sunt…

Așadar, am profitat de șansa pe care o am, ca profesor, de a decide suportul pentru problemele de limbă română studiate la clasă și am schimbat textul, ca să înțelegem „de ce avem vacanță” (și da, recunosc, am sărit peste ziua de 30, inutilă, după părerea mea).

Am adaptat așadar vechea poveste a lui Almaș, Am fost și eu la Alba-Iulia, căci aveam nevoie de un text mai scurt, potrivit vârstei. Am scos tot limbajul popular, decizie în cele din urmă foarte bună, din moment ce singurul exemplu lăsat, „Patria Mumă”, a intrat imediat pe lista de cuvinte neînțelese. Am avut astfel punctul de plecare pentru o altfel de discuție despre ziua de 1 Decembrie. Am adăugat și puțină muzică și am ascultat „Pe-al nostru steag e scris Unire”, am vorbit și despre Primul Război Mondial, despre geografia spațiului locuit de români, despre ce s-a întâmplat acum aproape 100 de ani… Am simțit că a fost o lecție grea, dar utilă, și am văzut cât de adevărate erau afirmațiile din încheiere: „Azi prea puţini mai ştiu însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918. Alţii o ştiu, dar nu o mai simt.”

Cum s-a născut poporul român (ediție revăzută si adăugită) de Neagu Djuvara, Radu Oltean, 2017

Ediție revăzută si adăugită, 2017. Disponibilă la Librăria Humanitas, Libris (transport gratuit), Cărturești, eMag.

Așadar azi, de 1 Decembrie, vă recomand o carte de istorie. Chiar dacă nu veți găsi în ea istoria recentă a poporului nostru, veți găsi începuturile și un alt mod de a spune istoria: Cum s-a născut poporul român, ediția 2017 la editura Humanitas, revizuită și adăugită, a lui Neagu Djuvara și Radu Olteanu. Chiar dacă numărul de pagini este doar puțin mai mare decât al ediției precedente, am comparat și cred că textul a mai avut de câștigat în dauna câtorva ilustrații care au fost scoase. Dacă sunteți obișnuiți cu ediții de legende și povestiri istorice, cartea aceasta este însă o lecție de istorie pe înțelesul copiilor. Pe alocuri, lecția necesită lămuriri suplimentare, iar lectura este presărată cu explicații mai ales pentru cuvintele complet noi, un fel de „dicționar istoric” care nu ar trebui să lipsească  din nicio prezentare. Textul nu este deloc unul ușor, și sunt sigură că orice copil, mai ales de ciclu primar, va avea nevoie de suport din partea unui adult pentru înțelegerea acestuia. Destul de dificile sunt și paralelele care se fac cu istoria universală, însă un copil de clasa a V-a, care a trecut deja prin această parte a istoriei antice și medievale va face față cu succes provocării de a înțelege rădăcinile istoriei noastre, ca parte a istoriei Europei.

Stilul plăcut, de poveste, cu momentele de recaptare a atenției prin adresare directă, precum și simplificarea discursului prin eliminarea multelor repere cronologice care încarcă de regulă textele de istorie adresate elevilor (păstrate doar în afara textului, ca axă cronologică laterală), fac din acest volum o recomandare pentru elevi, neapărat de citit până la clasa a VIII-a. Neagu Djuvara susține prin Cum s-a născut poporul român faptul că istoria nu înseamnă date, așa cum o percep copiii (motiv pentru care o și resping), ci că istoria rămâne, în cele din urmă, „cea mai frumoasă poveste” (A. Cioroianu). Valorifică sâmburele de adevăr al legendelor și ne încurajează să ne cunoaștem trecutul pentru a ne înțelege mai bine viitorul. Contribuie la succesul acestei „lecții” și ilustrațiile, toate desene, reprezentări destul de detaliate ale unor piese arheologice celebre sau reconstituiri ale aspectelor cotidiene de altădată. Câteva dintre acestea îmi vor fi extrem de utile anul viitor pentru a susține temele din programa de clasa a IV-a, căci manualele sunt copleșite de cronologie, nu de imagini create special pentru a facilita înțelegerea unui conținut.

Așadar, azi, e despre istorie, despre noi, despre români. Ne-am născut pe acest pământ, am rezistat unor provocări pe care puține popoare le-au avut, să fim așadar mândri de ceea suntem!

Acum 99 de ani s-a strigat la Alba-Iulia „Trăiască România Mare!”. Anul viitor vom avea o mulțime de manifestări legate de sărbătorile centenarului Unirii. 

La mulți ani, România! Tot ce-ți pot dori eu acum e să ai parte de conducători înțelepți, căci grele vremuri ai îndurat când la conducerea ta au fost oameni neputincioși.

Sunt mandru de tara mea!

Ha ha, din categoria "concursuri de grădiniţă", iaca avem unul a cărui temă ne-a dat pe spate… Pitic deştept, la care avem tradiţie de participare. Cum anul trecut am avut locul 3 pe grădiniţă, anul ăsta am zis să încercăm să ne prezentăm onorabil şi la celelalte probe. Cea de fotografie, şi cea de desen. La desen vom reveni cu un alt subiect, deocamdată variantele de fotografie.

Aşadar, tema concursului este "Sunt mândru că sunt român". Mi se pare normal, mai încearcă să le insufle ceva patriotism, numai că nu le merge. Cum văd copiii ceva tări occidentale, cum nu mai vor să se întoarcă. Mi-a fost tare greu să găsesc ceva idei pentru poze, şi muuult mai greu să-i explic copilului ce trebuie să facă. Pentru că nu l-am învăţat să fie mândru de ţara lui. L-am învăţat că fiecare ne naştem într-un popor, şi alegem dacă trăim cu acel popor sau cu altul. Nu ştii niciodată ce aduce viaţa, dacă emigrezi… n-aş vrea să plece cu inima îndoită. Sau să nu plece. Sunt de părere că patria este acolo unde şi ţie îţi este bine.

Mai jos am pus variantele "creative". Am incercat să scot o expresie, şi i-am spus copilului să-şi imagineze că ţine în braţe jucăria pe care i-a cerut-o lui Moş Crăciun. Aşa că, dacă vi se pare că ţine steagul cu prea multă pasiune, îşi imagina că este un Porche GTR1 Race Vision. Mi-e milă de bietul Moş Crăciun, unde găseste o maşină, fără să ştie cum arată…

Harta i-a plăcut. Hărţile sunt pasiunea lui, a inceput cu punctele cardinale, cu legendele, şi adoră să vadă cum poţi ajunge dintr-o localitate într-alta pe trasee diferite.

În încheiere, menţionez că steagul l-a cumpărat Andrei. Dacă ar fi după el, am avea un perete întreg plin cu steagurile ţărilor. Ca paranteză, harta de trafic cu steguleţe din dreapta este tot pasiunea lui, şi mulţumim cu această ocazie vizitatorilor din toată lumea, care îi îmbogăţesc lui Andrei colecţia de steguleţe. Şi Lilianei, în mod special, că şi-a stresat prietenii din Orientul Îndepărtat şi ne-a adus acele steguleţe rare!

Pentru că suntem tare nehotărâţi, vă invităm la vot. Care fotografie din cele de mai jos o preferaţi?

1. Andrei
2. Andrei
3. Andrei
4. Andrei
5. Andrei