Baba Iarna intra-n sat (Otilia Cazimir)

Baba Iarna intra-n sat, de Otilia Cazimir

A trimis înainte câteva zile cu adevărat geroase pentru (încă) o lună de toamnă. Ba chiar şi câţiva fulgi răzleţi. Şi, ne place sau nu, Baba Iarnă a intrat de-adevăratelea la noi în oraş. Aşa mi-am amintit de una din cărticelele luate astă vară, Baba Iarnă intră-n sat, de Otilia Cazimir. Sunt sigură că multe poezii le ştiţi deja, fără să i le atribuiţi neapărat autoarei.

Cuprinsul lucrării este împărţit în două categorii, poeziile fiind pentru cei mai mititei, sau pentru cei mai măricei. Găsim astfel în volum:

  • Ninge!
  • Baba Dochia
  • Scrisoare
  • La drum
  • Uite, vine Moş Crăciun!
  • Mâţişorii
  • A-nflorit o păpădie
  • De pe-o "Bună-dimineaţă"
  • Pentru tine, primăvară
  • Tânţarul şi avionul
  • Gospodina
  • Puişorul cafeniu
  • Un cămin de păsărele
  • Un mieluţ cu zurgălău
  • Greu la deal Şi greu la vale!
  • Hultanul
  • Cântecul piţigoiului
  • Călăreţul
  • Pentru-o fată mitică: Ca să adoarmă; Vine Ene pe la gene; Pentru ce să-ţi fie frică?
  • Şase cântece pe motive populare ruse: Trei răţuşte; Moş-Andruşca; Motănaş-motănel; Vulpea cizmăriţă; Alb-iepuraş; Cântec de leagăn
  • Ghici! Ghici! Ghici!: Cum o cheamă?; Zi-i pe nume!; Cine nu-l cunoaşte?; Cine-i oare?; Ce să fie?

Baba Iarna intra-n sat, de Otilia Cazimir

Pentru cei măricei,

  • Raţa sfădăuşă
  • Cucurigu! Cotcodac!
  • La arat
  • Cârtiţa şi tractorul
  • Ciocârlanul
  • Lăstunul
  • O poveste c-un dulău
  • Două fete din vecini: În poiană; Popasul; Cumătra vulpe; Unde-s mulţi, puterea creşte
  • Un pisoi de porţelan stă de vorbă c-un motan
  • La iepusi
  • Promoroaca
  • Doi voinici
  • Baba Iarnă intră-n sat
  • Jucării: Bunica; datoria fetelor; Gospodina; Fetiţa alintată
  • Harnică!
  • Ariciul Împărat

Baba Iarna intra-n sat, de Otilia Cazimir

Lucrarea are 60 pagini, format A5 mărit, ilustrate cu desene frumoase, cum întâlneşti din ce în ce mai rar în lucrările pentru copii. Ar fi arătat ţi mai bine pe o hârtie lucioasă, nu normală, de tipar.

12.846315383911 13.128786087036 eMAG Cautare
elefant.ro
Librarie.net
elefant.ro
eMAG.ro
libris.ro
Librarie.net
eMAG.ro
libris.ro
Librarie.net

Biblioteca Năzdrăvanilor

Lectură de toamnă

Săptămâna aceasta am avut o probă mai dificilă decât părea la prima vedere. Să aşterni o poezie pe hârtie nu e lucru uşor, nici să scrii versurile, nici să-ţi imaginezi ceea ce a vrut poetul să spună. De fapt, cred că aici e cheia în a înţelege o poezie. Eu şi Pastelurile ne-am cunoscut, ne-am salutat, şi nu ştiu de ce, dar dragoste la prima vedere nu a fost. Mi-o amintesc însă pe doamna profesoară de limba română, cum ne citea poeziile lui Alecsandri. Ei, da, atunci parcă poeziile căpătau viaţă. Când ne-a citit Iarna, simţeam parcă cum alunecă pensula şi imaginea prinde contur, din cuvinte… Este ceea ce au făcut şi Nădrăvanii săptămâna trecută, au lăsat cuvintele să le îndrume creioanele.

Eram aproape sigură că Topârceanu va bate recordurile de audienţă, însă mă bucur că nu a fost aşa. Am avut ceva emoţii şi cu greierii, să nu avem la finalul expoziţiei un insectar… Dar să nu mai lungesc vorba, iată creaţiile:

Poezie de toamna

Noi cu coşul în pădure, / Ciupercuţe căutăm,/ Şi cu toamna, pe cărare,/ Ne-ntâlnim, ne salutăm.

Poezie de toamna
Toamna cea de roade plina / A copt fructele-n gradina / Mere rumene frumoase,/ Pere galbene zemoase /
Struguri aurii in vii / Prune mari si brumarii / In camara le vom pune / Ca la iarna tare-s bune.

Poezie de toamna Toamna, de Demostene Botez: Toţi acei ce-ntreaga vară / Au lucrat din zori în seară, / Toamna au roade bogate / Au şi fructe, şi bucate, / Mere, Pere, În panere. / Prune Bune Şi alune, / Şi gutui amărui, / Cu puf galben Ca de pui. / Şi tot felul de legume, / De nu le mai ştii pe nume.

Poezie de toamna „In livada si in vie”: In livada si in vie / Toamna ce mai bogatie / Nucii-si leagana pe damburi / Fructele cu dulcii samburi / Cum si prunii pe carare / Vinetele pietre rare / Se itesc din vita groasa / Strugurii de tamaioasa

Poezie de toamna Dragă toamnă, un’ te duci / Doar în fustă şi papuci? / – Eu mă duc să scutur nuci, / Să dau soarelui poruncă / Sus in deal şi jos în luncă, / Să-ndulceasca viile, / Să coacă gutuile.

Poezie de toamna – Cri-cri-cri, Toamnă gri, / Nu credeam c-o să mai vii / Înainte de Crăciun,/ Că puteam şi eu s-adun / O grăunţă ât de mică, / Ca să nu cer împrumut / La vecina mea furnică, / Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, / Şi-apoi umple lumea toată/ Că m-am dus şi i-am cerut…

Poezie de toamna

Poezie de toamna – Cri-cri-cri, Toamnă gri, / Tare-s mic şi necăjit… În colţ, muşuroiul, pe uşă scrie (cu cerneală simpatică, până învaţă şi Iris) „Interzis greieri cersetori”.

Poezie de toamna Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele /
Parasita-au a lor cuiburi si au fugit de zile rele / Carduri de cocoare, insirandu-se lung zbor / Pribegit-au urmarite de-al nostru jalnic dor

Poezie de toamna Toamna ne-mbie cu struguri aurii, / Haideti si noi in deal copii! / Fete mandre si flacai, / Toti culeg de zor, / Si prelung se-aud in voi’ / Chiotele lor.

Poezie de toamna Sfarsit de toamna, V. Alecsandri : Cardurile de cocoare, insirandu-se-n lung zbor / Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor

Poezie de toamnaToamna de George Cosbuc: In noaptea cu luna, / cum vajaie codrul /
si geme si urla!

Poezie de toamna Toamna, O. Goga: De viforniţa păgână/ Se-ndoiesc nucii, bătrânii, / Plânge-un pui de ciocârlie/ Sus pe cumpăna fântânii.

Poezie de toamna Sfarsit de toamna, V Alecsandri: Vesela campie acu-i trista, vestejita,
/Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita..

Poezie de toamna „Sfarsit de toamna” de Vasile Alecsandri: … Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor, / Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor./ Vesela verde campie acu-i trista, vestezita / Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita…”

Poezie de toamna Toamna in musuroi, de Marin Sorescu: Sunt furnici / Mai mari, mai mici, cantand: / Toamna hrana adunam / Iarna s-o intampinam.

Poezie de toamna Sfarsit de toamna, V Alecsandri: Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele / Parasit-au a lor cuiburi si-au fugit de zile rele

Poezie de toamna Rapsodii de toamnă, de G.Topîrceanu: A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor,/ Si-a furat de prin ponoare / Puful păpădiilor(…

Poezie de toamna Rapsodii de toamnă, de G.Topîrceanu: Trei petunii subţirele / Farmec dând regretelor, / Stau de vorbă între ele: / Ce ne facem, fetelor?

Poezie de toamna ” Toamna tesatoare” de Vasile Alecsandri: „Toamna mândră, harnică / Şi de bunuri darnică/ A-mpărţit a ei comori:/
Frunza-i dat-au vântului…”

Poezie de toamna Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele / Parasita-au a lor cuiburi si au fugit de zile rele / Carduri de cocoare, insirandu-se lung zbor / Pribegit-au urmarite de-al nostru jalnic dor

Poezie de toamna Sfârşit de toamnă, de V. Alecsandri: Vesela verde câmpie acu-i tristă,vestezită, / Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; / Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc, / Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc

Poezie de toamna Rapsodii de toamna de G.Toparceanu: Iat-o!… Sus in deal, la strunga,/ Asternand pamantului / Haina ei cu trena lunga/ S-a ivit pe culme Toamna,/ Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna/ Cucurbitaceelor… / Lung isi flutura spre vale, / Ca-ntr-un nimb de glorie, / Peste solduri triumfale / Haina iluzorie.

Poezie de toamna– Cri-cri-cri, Toamnă gri, / Nu credeam c-o să mai vii / Înainte de Crăciun,/ Că puteam şi eu s-adun / O grăunţă cât de mică, / Ca să nu cer împrumut / La vecina mea furnică, / Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, / Şi-apoi umple lumea toată/ Că m-am dus şi i-am cerut…

Poezie de toamnaSfârşit de toamnă, de V. Alecsandri : Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, / Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; / Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor, / Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Poezie de toamnaToamna la gradinita – Lucia Muntean: Frunza galben-ofilita /
Se desprinde de pe ram! / Ploaia rece si grabita / Bate: pic, pic, pic la gem./ Pasarile calatoare/
Stoluri, stoluri se aduna / Si spre tarile cu soare/ Pleaca toate, impreuna. / Picaturi nenumarate/
Cad pe drum si-n poienita / Umbrelute colorate/ Se grabesc la gradinita

Poezie de toamna

Şi pentru că Năzdrăvanii au alături părinţii, am zis să vedem şi creaţiile acestora. Aşteptăm să-şi facă curaj şi să le trimită. Avem părinţi cu chef de joacă, încă mă gândesc dacă să-i lăsăm pe copii să acorde puncte :D.

Poezie de toamna Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele / Parasita-au a lor cuiburi si au fugit de zile rele / Carduri de cocoare, insirandu-se lung zbor / Pribegit-au urmarite de-al nostru jalnic dor.

Săptămâna viitoare spunem cu adevărat Adio, Toamnă! Ultima probă dedicată acestul anotimp este una de modelaj.

Acest concurs beneficiază de cinci premii oferite de Editura Paralela 45, fiecare constând dintr-o lucrare din colecţia Poveşti şi legende europene şi o lucrare din colecţia Hai să învăţăm.

Povesti si legende europene Povesti si legende europene Povesti si legende europenePovesti si legende europene Povesti si legende europene

Premiile vor fi acordate în urma unei trageri la sorţi în data de 10 decembrie, la care vor participa, cu o singură şansă, copiii ce îndeplinesc următoarele condiţii:

  • participă la toate cele trei probe ale concursului
  • acordă puncte la toate cele trei probe ale concursului

După anunţarea câştigătorilor, aceştia au la dispoziţie trei zile pentru a revendica premiul şi a comunica adresa la care acesta să fie expediat. Un premiu nerevendicat va fi redistribuit, tot prin tragere la sorti.

 

Poezie de iarna

Poezia. A fost întotdeauna coşmarul meu la literatură. Nu am înţeles şi nici nu înţeleg încă de ce anume trebuie să o diseci de sus în jos, de la stânga la dreapta, să vezi "ce a vrut să spună autorul". Nu mi-a plăcut niciodată măcelul acesta, drept urmare, şi în generală, şi în liceu, cum aparea o lecţie "în versuri" oftam…

Mi-au plăcut poeziile. Foarte mult. Le citeam şi recitam cu mare plăcere şi intonaţie. Dar nu am putut niciodată să filozofez pe marginea lor. Pentru că am preferat să le simt, să le zidesc la mine în suflet. Nu ştiu dacă aş putea recita acum, cap-coadă, vreuna. Dar mi se întâmplă adeseori să privesc pe fereastră şi să gândesc în versuri. Nu sunt ale mele, n-am din nefericire acest talent, de a ţese sentimente în versuri. Dacă ar fi să mă gândesc acum, cred că este cel mai mare omagiu pe care îl putem aduce autorilor, să trăim alături de ei.

L-aş menţiona pe Eminescu. Ar trebui să fii un pic nebun să nu-ţi placă Eminescu. Citeşte în adolescenţă poeziile lui de iubire, şi nu doresc nimănui să le citească cu o inimă proaspăt frântă. Şi totuşi, l-am înţeles altfel când i-am cutreierat pădurea, când i-am privit lacul de la Ipoteşti. N-aş putea să descriu sentimentul care m-a copleşit, admiraţie şi respect, pentru acea imagine. Sunt poate unul dintre fericiţii cu o memorie fotografică excelentă. Şi la loc de cinste în albumul meu din suflet sunt acei paşi… pe potecă, urcând încet către lac. Apoi Lacul. O emoţie care rar te poate cuprinde.

Bacovia. În nici un caz să nu-l deschizi într-o zi însorită. Nu vei simţi nimic din cenuşiul sensibil pe care vrea să-l picure în viaţa noastră. Cui îi place ploaia?! Cui îi place toamna?! Lui. El a reuşit să vadă frumuseţea cenuşie a naturii. De câte ori nu m-am trezit dimineaţa, panicată, cu ce mă îmbrac, cu ce mă încalţ, unde sunt pelerinele copiilor, să iau maşina până la grădiniţă, şi să mă enervez în trafic, sau să mă ud la picioare. Cu disperare mă uitat iar pe fereastră, poate "a stat". Plouă, plouă! Şi în secunda următoare am auzit, de undeva, nu ştiu de unde, … vreme de beţie, să asculţi pustiul, ce melancolie! Mulţumesc, Bacovia! Zâmbesc şi plec, să caut frumuseţea fiecărei picături pe cerul cenuşiu… de plumb.

Nichita Stănescu… l-am asociat mereu cu dragostea la prima vedere. "Leoaica" fără milă, care ne devorează şi în acelaşi timp ne mistuieşte, pentru a reînvia ca un phoenix. Pentru că arzi şi durerea te pătrunde, atunci când deschizi ochii şi vezi o pernă goală, şi renaşti ca prin magie, când fiinţa iubită te atinge. Cred că a fost primul volum de poezii pe care nu l-am putut lăsa din mână. Nu vă închipuiţi 500 de pagini, sunt mult mai puţine. Dar a fost atât de intens, încât, la sfârşit, m-am simţit goală. L-am recitit. Şi de fiecare dată sentimentul este profund şi dureros. Ştie să trezească din adânc sentimentele care ţi-au umplut viaţa. Care te-au făcut să zâmbeşti, să plângi sau să râzi. Trec aproape zilnic pe lângă un liceu care îi poartă numele. Mulţumesc, m-ai învăţat să apreciez întotdeauna ceea ce simt!

Dacă ar fi să aleg două "fenomene" (sună atât de ştiinţific că-şi pierd farmecul!), hai să le spun două momente în care aş opri timpul, ar fi o furtună de vară şi o ninsoare cu fulgi mari.

Furtuna de vară, neagră şi malefică, puternică şi scurtă în acelaşi timp, cu fulgere despletite ce brăzdează cerul, te înspăimântă şi te fac să înţelegi cât de mic eşti pe acest pământ. Dar nu de asta îmi place. Seamănă atât de mult cu rezumatul unei vieţi… când vantul te poartă acolo unde nici nu gândeşti, şi nu poţi controla. Flashurile de lumină sunt evenimentele frumoase din viaţă, scurte, intense, şi pe care nu le poţi uita. Dacă cotodianul ţi se pare monoton, numără fulgerele, caută momentele cu încărcătură maximă de "electricitate", acelea care te fac să simţi că ai pentru ce să trăieşti.

Dar nu aici voiam să ajung. Ieri poezia mi-a bătut din nou la geam. M-am simţit din nou copil când am deschis fereastra şi primii fulgi mi s-au lipit de piele. Am savurat adânc mirosul de iarnă, de zăpadă, i-am lăsat să mi se topească în palmă, să-mi salute obrajii. Ce dor mi-a fost de voi, fulgi de speranţă! Fulgi care să-mi aducă energia pentru următorul an. Albul arzător, câmpia fără urme, atât de rece şi totuşi atât de fierbinte.Te uită cum ninge Decembre […] Şi ningă… zăpada ne-ngroape. Sunt de fel pesimistă. Mulţi îmi spun că-s prea calculată ca să pot simţi, că-mi pierd energia cu lucrurile mărunte, şi pierd tabloul de ansamblu. Cei ce se adăpostesc când ninge nu au cea mai mică idee ce pierd. Dacă vrei s-asculţi iarna, lasă-te pe spate. Nu fi prevăzător, pur şi simplu trânteşte-te în zăpadă. Priveşte fulgii ameţind deasupra ta, o existenţă de-o clipă plină de-o frumuseţe ireală. Priveşte-i cum te îndeamnă să trăieşti, să nu pierzi nimic. Nu mi-a fost niciodată frig, prăbuşită în zăpadă. Am simţit atâta căldură în îmbrăţişarea de gheaţă. Dacă viaţa însă te-a îngenunchiat, aminteşte-ţi ce simţeai când erai copil. Bucuria florilor de gheaţă din fereastră, a imensului alb din faţa ta. Dacă nu poţi, priveşte-ţi copilul dormind. Apoi şopteşte-i tandru la ureche… "A nins azi-noapte!" Poate cineva explica de ce sar copii din pat? De ce-şi lipesc cu atâta nesaţ năsucul de fereastra îngheţată? Pentru că ei încă pot vedea magia pe care noi am uitat-o undeva… într-un fulg de nea.

Întinde palma. Lasă-l să revină. Caută poezia din viaţă, ea ne face să simţim că trăim!