După piticii din scorţişoară pe care i-am realizat luna trecută, azi i-am confectionat un frăţior, să nu se plictisească singur în brad.
Materiale necesare:
bilă de lemn, pictată
căciuliţă pentru pitic – luată de-a gata
o bilă de lemn mare – din categoria „reciclate”, rămăsese în cutia cu de toate de la cartea cu gândăcei.
mărgele (mulţumesc mamei, care îmi strânge tot ce găseşte!)
fetru pentru fular.
Am folosit o sârmă pentru a înşira mărgelele. Puteţi folosi orice mărgele, de aceeaşi dimensiune. Bila pentru cap trebuie să fie perforată, ca o mărgică, să o puteţi înşira alături ce celelalte. Pentru a nu dezechilibra piticul, înşiraţi o mână, un picior, iar o mână, următorul picior, trecând la fiecare etapă firul prin corp. La final treceţi ambele fire prin cap, şi le înnodaţi folosind încă o mărgică (nu se vede din cauza fesului.)
Azi la târgul de carte am moderat atelierul organizat de Editura Casa, pornind de la ultima apariţie de sezon din colecţia Idei creative: Pitici si îngerasi de Crăciun. Cu ajutorul magazinului Profiart, care ne-a pus la dispoziţie materialele folosite, am pregătit împreună cu părinţii şi copiii un pitic, ca decoraţiune pentru pomul de iarnă.
Faţă de alte ateliere ale mele, am schimbat un pic metoda de lucru. Am lăsat participanţii să lucreze în echipă cu părinţii, mai ales că siliconul fierbinte nu este tocmai materialul cu care să las copiii să lucreze singuri. Apoi, fără să explic eu cum se confecţionează piticul, fiecare echipă a citit din carte instrucţiunile de confecţionare, şi apoi a trecut la lucru. Bile de lemn – pictate de mine în prealabil, mi-a fost teamă să complic activitatea şi cu acuarele -, beţe de scorţişoară, stofă în carouri, şnur de hârtie, nasturi, sârmă pluşată, au fost „ingredientele” pentru pitic. Piticul a plecat acasă ambalat într-o cutiuţă pregătită de copii, şi aşezaţi între fulgi de nea realizaţi cu perforatoarele decorative.
Ce mi-a plăcut mie: ca niciodată, punctualitatea participanţilor. Toată lumea a fost prezentă, am început la fix să lucrăm, ne-am încadrat în timp aşa cum am planificat. Părinţii au devenit copii, au acceptat provocarea. Trebuie să recunosc, piticul era mai mult pentru ei, copiii au avut ocazia să vadă astfel cum se lucrează cu diferite unelte, cum se lipesc materialele diferite. Mi-au plăcut enorm şi piticii realizaţi, erau superbi! Aş fi vrut să-i pot fotografia pe toţi la un loc, dar copiii i-au ambalat şi i-au dus să le prezinte noua căsuţă…
Ce ar mai fi de îmbunătăţit: noţiunea organizatorilor târgului despre „spaţiu pentru copii”. Bookfest, Gaudeamus, se pare că toţi, în momentul în care le specifici câte scaune şi câte mese ai nevoie, brusc nu le au. Aşa că ne-am descurcat cum am putut. Apoi, evenimentele sunt programate unul după celălalt, fix pe fix, fără 15 minute organizatorice, să plece unul, să vină celălalt… După noi urma o lansare de la Carminis… nu conta că mai aveam aproape 20 de minute din eveniment, doamnele în cauză ne-au invadat, s-au instalat… Dar, de la eveniment la eveniment îmi perfecţionez tehnica, îmi iau prelungitoare de-acasă, şi mă pregătesc pentru orice tip de surpriză…:)
Mai jos sunt câteva fotografii de la eveniment, care sper să povestească mai bine ca mine cum s-a desfăşurat atelierul.
*La cerere, activitățile se pot desfășura și la domiciliu. Detalii la telefon 0722 955 103
Mai rezistaţi o săptămână? Atât mai avem până la Crăciun. Aproape că nu îmi vine să cred că mai e atât de puţin, iar au rămas o sumedenie de lucruri de făcut, idei care nu au apucat să prindă viaţă. Acum tocmai am terminat doi pitici, sau mai bine zis spiriduşi, căci aşa îmi par mie.
Pentru amândoi ideile le-am luat din numărul 57 al colecţiei Idei creative, Decorarea bradului de Crăciun. Materialele necesare sunt beţe de scorţişoară, fetru, bile. Eu am folosit la unul din ei catifea, şi în loc de băţ de scorţişoară un fir de sârmă pluşată îndoit, plus că n-am avut clopoţei aurii şi am pus două pompoane albe. Pentru lipit şi-a făcut treaba minunat pistolul cu silicon fierbinte, mai ales la fetru. Capetele sunt bile prepictate din lemn şi hârtie presată, am preferat să merg la sigur decât să încerc să desenez eu şi să dau greş.
Încă n-am făcut bradul, aşa că mai avem timp să răsfoim cartea. Poftă mi-a făcut Laura, cu îngeraşul ei, dar eu am mers spre pitici. Am mulţi şi în realitate, şi mai aveam nevoie de câţiva 🙂 . Ca de obicei, cartea începe cu prezentarea materialelor şi a tehnicilor de lucru. La capitolul materiale, puteţi folosi aproape orice aveţi la îndemână, iar combinaţiile recomandate sunt alb-argintiu, alb-albastru, argintiu-violet, roşu-auriu, bordo-auriu.
Sunt propuse mai multe variante de decorare a bradului. Prima este dulce, cu turtă dulce. Aş încerca reţeta, dar cum dezastru e eticheta pe care mi-o iau singură în bucătărie, mai bine renunţ. Un brad şi o coroniţă arată însă extrem de apetisant în carte…
Urmează variante clasice: ornamente roşii (inimă şi glob cu buline, glob din şnur de satin – cel de pe copertă, decoraţiune pentru uşă din băţ de scorţişoară de 25cm, pitic cu clopoţei, pitic din scorţişoară), coroniţă cu pitici din conuri de brad, ornamente albe (fundiţe, globuri cu şnur, inimioară de dantelă, îngeraş aromaţi – cu săculeţ de cuişoare, îngeraşi legănaţi, îngeraşi cu clemă), farmec oriental (inimioare portocalii, cosuleţe cu bomboane, ornament pentru masă), în stil modern (ornamente cu globuri, omuleţi de zăpadă), un brad argintiu, brăduţul păsărelelor (săculeţi cu seminţe prinsi pe un suport în formă de brad). Sunt o mulţime de idei, pentru cele 32 de pagini tipărite exemplar, la calitate foto, pe hârtie lucioasă.
Sper că aţi lăsat timp şi pentru ceva de meşterit înainte de sărbători!
Azi am avut o zi nebună. Prima jumătate a fost de-a dreptul minunată. N-am cuvinte s-o descriu.
A doua jumătate a fost de coşmar. Şi iarăşi am o problemă cu scrisul, nu găsesc cuvintele să vorbesc civilizat despre asta.
În fine. M-am aşezat în pat, şi vine fii-mea.
Mami, tu ştii poezia aia cu păsărelele?
În gândul meu îmi zic că nu poate fi adevărat. Păsărele îmi trebuie mie acum?! Cine ştie ce poezie vrea, eu n-o ştiu sau n-o găsesc pe net, şi la cum am nervii în pioneze, nu-mi doream decât să lase păsărelele şi să se culce.
Dar îmi zic cu ultimele puteri că nu-i copilul vinovat, şi încerc să aflu despre ce neam de pasăre este vorba.
Păsărelele… alea ale lui Mihai!
Ei drăcie, care Mihai vere la 11 noaptea?!
Ăla, mami, de e ziua lui azi!
Ooofff, doamne! şi-mi pică şi mie fisa ce vrea copilul de la mine…
Somnoroase păsărele,
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele,
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace,
Dorm şi florile-n grădină,
Dormi în pace!
Peste-a nopţii feerie,
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie,
Noapte bună!
Atât mi-am adus eu aminte. Şi s-au ivit protestele…
Şi lebăda? De ce nu zici şi de lebădă? (Avem o mare problemă cu lebedele, de când a văzut baletul… )
Am dat repede un refresh la google, că nu-mi aminteam de nici o lebădă. Şi uite-o.
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce —
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Aşadar, în al doisprezecelea ceas, pot spune La mulţi ani, Eminescu! Mai ales dacă ţi-o urează un pitic de patru ani…
