Pinguini si foci – Accesorii mignone – Editura Casa

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Iarna aceasta a fost pentru mine şi pentru Iris o perioadă în care ne-am simţit minunat lucrând împreună. Însă perioada de lucru a debutat cu un studiu atent al colecţiei Idei creative, de la editura Casa, şi selectarea mai multor proiecte. Printre cele alese au fost şi pinguinii şi focile din numărul 92 al colecţiei, Accesorii mignone din pastă polimer. Nu au intrat însă în maratonul de iarnă, din mai multe motive, cel mai puternic dintre ele fiind acela că se încadrau mai mult la proiecte de iarnă, puteau fi prezentate şi în ianuarie, nu neapărat în seria de Crăciun. Însă, combinat cu numărul 99 – Modelarea plastilinei, am ajuns la alte rezultate.

În primul rând, pasta polimer (fimo) nu este chiar deloc un material ieftin, şi, dacă nu lucrezi constant cu el, dai cam banii degeaba. M-am gândit să iau doar roşu, şi să fac crabii. E încă în plan, pentru la vară. Dar cum voiam acum pinguinii, am ales plastilina uşoară. Mai sunt aici pe blog câteva articole despre acest material, cu proprietatea lui minunată că se usucă la aer fără a-şi modifica forma şi culoarea. Accesorii de bijuterii mai aveam câteva, aşa că ne-am apucat de joacă. Iris a început cu foca, a continuat cu omul de zăpadă, căsuţa, timp în care eu aveam ceva de împărţit cu pinguinii şi bufniţele. La final am lucrat amândouă la pitici, am împărţit piesele şi am realizat machetele.

Plastilina uşoară am luat-o de la librărie (Amos), şi nu ne-am dat seama că am luat alb fosforescent. Ne-am dat seama seara, când nu ştiam de ce luminează omul de zăpadă 🙂 . Altfel nimic nu se observă în timpul zilei.

Ambele volume menţionate mai sus se bazează pe aceleaşi tehnici de modelaj. Aveţi nevoie de răbdare şi exerciţiu pentru a relua explicaţiile, astfel încât rezultatul să fie unul satisfăcător. E drept că cele două materiale nu se compară, fimo este mai dens, se lucrează mai precis, dar pentru cei mici, şi mai ales pentru început, plastilina este ok. În ceea ce priveşte combinarea culorilor şi obţinerea celor secundare/terţiare, şi plastilina se comportă la fel. Puteţi cumpăra doar culorile de bază, şi să obţineţi apoi pe cele derivate. Vă recomand să luaţi în plus un alb, iar pentru proiectele care necesită o culoare dominantă, şi pe aceea (cum a fost în cazul nostru verde).

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Proiectele propuse sunt: căsuţele piticilor – asemănătoare cu cele ale ştumfilor, ciupercuţe şi buştean din pădure, oiţe, bufniţe de diferite forme şi culori, crabi, melci, stele de mare, meduze, broaşte ţestoase, căluţi de mare, gângănii diverse, elefănţei şi furnicari, legume şi fructe (lecţie foarte utilă pentru cei mici!), sortimente de îngheţată, prăjituri şi torturi, păsărele, pinguini şi foci.

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: Librarie.net, AdevarulShop, Libris (transport gratuit la orice comanda), eMag, BestKids, elefant.ro, KidsMagicStore.

Viata la pol – tema saptamanii: pinguini

Am profitat din plin de vacanţă, şi am reuşit să schiţez câteva idei generale pentru anul ce vine. Aş fi vrut, recunosc, să prelungesc vacanţa… cel puţin până ies eu din sesiune, dar Năzdrăvanii sunt nerăbdători, şi cum deja am primit întrebari din seria „Când începem anul acesta?”, m-am mobilizat un pic şi am terminat temele pentru cele trei săptămâni care urmează.

Viaţa la pol este o temă care se repetă, pe final de iarnă, începând de la grădiniţă. Ar trebui să se fixeze cu această ocazie suficiente noţiuni ca pe la clasa a IVa să nu mai auzim cum că Fram mânca pinguini… dar întotdeauna e loc de mai bine. Ca primă temă le-am cerut copiilor să construiască unul sau mai mulţi pinguini, în funcţie de vârstă. Idei sunt foarte multe, trebuie doar căutate. Aş prefera ca în momentul în care alegeţi varianta pe care o puneţi în practică să nu fie una uşoară, sau una pe care aţi mai încercat-o şi ştiţi că „iese”. Alegi una mai dificilă, care să vă pună un pic la încercare. Detaliile cerinţelor, precum şi creaţiile copiilor vor fi afişate în pagina dedicată concursului.

Am căutat şi aici pe blog câţiva pinguini. Nu am găsit foarte mulţi, şi nu toţi potriviţi cu tema, în schimb am mai descoperit câteva proiecte potrivite cu tema generală a concursului. Sper ca săptămâna aceasta să pot adăuga încă un model.

Felicitare cu ursuleti. Idei Creative. Editura Casa Plastilina usoara Daco Art Animale din ciucurei, Editura Teora, Colectia Puisorul Nazdravan Oaie din ou

Plansa despre viata la pol, cu foci si pinguini Foca din plus

Spor la lucru!

Expozitie de rechini si piranha la Delfinariul Constanta

Poate că viziţa la delfinariul din Constanţa nu ar fi fost la fel de interesantă fără expoziţiile deschise în cadrul parcului marin. Ca tot călătorul care pleacă la drum, am ajuns acolo cu noaptea în cap, a se citi că pe la 8 şi jumătate parcam la poartă. E drept că ne-am sculat devreme, dar măcar nu am mers pe autostradă cu soarele în ochi. Şi, în plus, nu am mai căutat disperaţi un loc de parcare inexistent. Căci, între noi fie vorba, la ce bun sa construieşti parcări lângă obiectivele turistice? Mai bine mai târziu decât niciodată, anul acesta s-au apucat de construit, au tăiat trotuarul, şi chiar că nu mai ai unde parca până nu vor termina.

Dar, cine se scoala de dimineaţă prinde unul dintre cele 4 spaţii (nu locuri!) de parcare de lângă poartă…

Aşadar, aterizăm în parc. Mâncăm, căci plecasem devreme de-acasă. Apoi începem să ne învârtim prin parc. Planetariul nu era de copii aşa mici, dar erau deschise două expoziţii. Una cu şerpi şi reptile, dar mai vizitasem unele asemănătoare, şi cealaltă – cu rechini şi piranha. Am ales-o pe cea de-a doua. Preţul biletelor: 14 lei adulţii, 7 lei copiii. Prima impresie – jalnică. Noroc că ne-am revenit repede. Normal, dacă prima sală amenajată semăna a muzeu, cu diferite specii de rechin împăiate. Am recunoscut rechinul ciocan, şi am aflat că are ochii telescopici, poate privi în toate direcţiile.

Expozitie de rechini vii

Ne-au plăcut şi steluţele de mare, dar copiii au rămas cu ochii la peştele balon.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la zona destinată rechinilor. Maxilare de diferite mărimi, dinţi, îţi cam dădeau fiori. Unul, destul de mare, te lăsa să vezi şi cum cresc din interiorul maxilarului rândurile suplimentare de dinţi. Expoziţia era completată cu un costum de scafandru şi o cuşcă pentru studiul sub apă al rechinilor. Hmmm… mie sincer barele alea de oţel nu mi se părau prea sigure în faţa unor fălci înfometate.

Expozitie de rechini vii

Spre deliciul copiilor, trei pinguini se bălăceau într-o piscină. Doi puşi pe şotii îşi luau avânt şi plonjau. Unul era foarte mofturos, căci tocmai îşi schimba penele. Cel mofturos nu accepta nici orice peştişor, trebuia să fie mic, şi întorcea capul cum nu-i convenea dimensiunea, spre bucuria celorlalţi doi, care abia aşteptau. Atos, Rosso şi Gialo ne-au umplut timpul până la spectacol.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la rechini… spre dezamăgirea copiiilor, nu-l aveau pe Marele Alb. Bazinele erau amenajate în vagoane de tir, aşa că nici "bestiile" nu aveau mai mult de un metru jumătate-doi. Chiar dacă nu erau la fel de periculoşi, te priveau cu ochi reci. Noroc că unul a stat locului, şi-am reuşit să fac o poză, că ceilalţi erau extrem de agitaţi. Într-un colţ era amenajat un spaţiu… cu avertisment: interzis copiilor, cardiacilor, femeilor gravide… normal că piticii taman acolo voiau să intre. Am intrat eu în schimb, căci tati nu a vrut. Nu era nici gravid, nici cardiac, dar are oroare de sânge. Era o expoziţie cu poze realizate în urma atacurilor rechinilor. Nu pot să spun că nu mi-a dat fiori. Pe un ecran rulau filmuleţe cu atacuri înregistrate, şi un tânăr atacat povestea experienţa. Reuşise să scape introducându-i degetele în ochi, deşi fusese prins de mijloc. După câteva luni de spitalizare, a început să meargă, şi câţiva ani a ucis rechinii din răzbunare. Acum era membru activ într-o organizaţie de protecţie a speciilor de rechin pe cale de dispariţie. Dar ce am văzut pe-acolo m-a făcut să mă simt în culise la "Fălci", aşa că am ieşit şi le-am confirmat iezilor că acolo clar nu e de copii…

Expozitie de rechini vii

Am trecut la piranha. Am aflat că nu toate speciile sunt atât de periculoase, doar trei pot primi eticheta sumbră a speciei, celelalte fiind chiar utile pe post de sanitari ai apelor. În schimb n-am avut parte de un spectacol de hrănire, deşi unii dintre ei dădeau semne de agitaţie, cum că le-ar fi foame. Dacă nu erau hrăniţi, în 24h începeau să-i atace pe ceilalţi. Alţii pluteau nemişcati, numai buni de poză. Copiii au hotărât că nu mai stăm la peştii "ăştia urâţi" şi am ieşit la topoganele din faţa delfinariului, unde am stat până la începerea spectacolului.

Expozitie de rechini vii