Activitati pentru copii

M-am întrebat de multe ori care ar fi acele activităţi pentru copii care ar avea suficient de multă actractivitate pentru micuţi. Dar nu există o reteţă pentru a alege activităţile potrivite. Şi nici copiii perfecţi. Copiii pot rezolva, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, o mulţime de sarcini şi activităţi, şi nu contează cât de complicată este realizarea acesteia pentru a atinge un grad de satisfacţie maximă. Secretul cred că este în altă parte…

Nu vorbesc aici de activităţile realizate de copii în cadrul programului de la şcoală sau de la grădiniţă. Acolo tema este percepută altfel, şi lucrul în grup conferă un grad ridicat de încurajare. Eu vorbesc despre acele activităţi pe care copilul le desfăşoară singur, în timpul lui liber, acasă.

Am auzit deseori… cum că nu-i place să coloreze. Normal, depinde de copil… unii adoră culorile, alţii să toace hârtie prin toată casa. Dar, ca să lucreze ordonat, ai nevoie de două "ingrediente".

Primul, şi cel mai important dintre acestea, prezenţa ta, a părintelui. Nu încerca să-l pui să coloreze cât timp tu gospodăreşti, dacă lui nu-i place. Lasă-l să se joace, dacă nu ai timp liber. Dar… dacă te aşezi cu el la măsuţa de lucru, ai grijă să te înarmezi cu multă răbdare.

Al doilea ingredient pentru ca activităţile cu copiii să aibă succes este motivaţia. Puţini copii vor accepta să lucreze fără a avea un motiv. Şi, de multe ori, "pentru că aşa spune mami", "pentru că trebuie", nu au nici o valoare în faţa ochişorilor care urmăresc fluturii din faţa ferestrei.

Este ingredientul care mi-a lipsit mult timp. Uneori profitam de ocazie, era ziua bunicii, a naşei etc., şi frumos din partea noastră era să oferim şi un cadou realizat de noi. Sau măcar o felicitare. Sau… "bunica ar fi încântată" să aibă pe perete în tindă un desen realizat de nepot. Din păcate, ocaziile nu erau nici numeroase, nici suficiente, pentru a compensa nevoia unor activităţi constante cu copiii. Atunci am avut ideea cu "Talentele Năzdrăvanilor". Am găsit în sfârşit un motiv pentru a lucra săptămânal. Pentru că avem o temă, şi ne jucăm cu ceilalţi pitici. Iar satisfacţia vine când îşi vede "creaţia" la expoziţie, admirată de toată lumea.

Astfel s-au scurs încet săptămânile, iarna a trecut fără s-o simţim (sunt sigură că la ce iarnă lungă am avut, mulţi ar spune c-au simţit-o din plin). Dar pentru noi probele au curs una după cealaltă. În curând se împlineşte jumătate de an de la prima probă de "Talent". Şi, ca bilanţ, pot spune că se simte un progres. Şi sunt mândră că am avut această idee, şi mai ales că profită de pe urma ei o mulţime de copii. M-am simţit minunat şi când, de la grădiniţă, am primit un feedback pozitiv. Progresele sunt vizibile.

Eu… văd deocamdată cât de lung e drumul în faţă. Dar zâmbesc când mă uit în urmă. Am parcurs o bună bucată!

Acum trag aer în piept, căci săptămâna aceasta urmează o probă grea. Desen cu albinuţe… şi în primul rând, trebuie să-i învăţ cum să deseneze o albinuţă. Degeaba le-aş arăta scheme, (găseşti o mulţime pe net); pentru ca activităţile să aibă succes, trebuie ca eu, cu cele două mâini stângi ale mele, să îi învăţ pe copii să facă albinuţe! Timpul meu, dedicat lor – principalul efort care trebuie făcut…

 Atelierul de creaţie