Casuta pentru pasarele din carton – proiect de decupaj

Acum ceva vreme am pus pe lista de „idei de primăvară” o căsuţă pentru păsărele. Mi se pare mult mai amuzant să construieşti ceva cu mânuţele tale şi, cum încă nu avem vârsta să o realizăm din lemn, vom face o machetă din carton. Modelul pentru print (pe care îl găsiţi aici) are trei pagini, puteţi printa pe trei cartoane de culori diferite pereţii verticali pentagonali, acoperişul, şi ceilalţi trei pereţi, apoi puteţi decora căsuţa după inspiraţie, folosind desene colorate (le realizaţi înainte de a decupa modelul) sau aplicaţii diverse.

Ultima pagină a modelului reprezintă un ghid de asamblare, unde se lipesc toate aripioarele. Regula la astfel de proiecte este simplă: pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Aveţi nevoie de un pix şi o riglă. După ce aţi decupat, trasaţi cu pixul şi rigla toate liniile punctate, apăsând pe carton. Veţi crea un „şanţ” de îndoire, şi veţi obţine muchii drepte.

Începeţi asamblarea cu peretele din spate (cel fără fereastră rotundă), căci pentru a închide apoi căsuţa aveţi nevoie să utilizaţi fereastra pentru a lipi urechile pe interior.

casuta pentru pasarele

Dacă nu aveţi imprimantă, şi doriţi să construiţi manual o astfel de căsuţă, aveţi nevoie de o trusă de geometrie (riglă, echer, raportor, compas). Începeţi prin a desena pentagonul de bază, urmărind ca laturile dinspre vârf să fie mai lungi. Puteţi urmări orientativ modelul pentru print, şi chiar să măsuraţi direct pe monitor unghiurile necesare. Modelul care ilustrează acest articol este unul realizat manual, de când imprimanta mea e pe tărâmuri mai bune şi nu se mai lasă folosită. Pentru acoperiş am decupat dintr-un carton auriu, reciclat de la un tort. Dacă consideraţi util, pot pregăti un tutorial video despre cum confecţionăm manual o astfel de căsuţă. Îmi puteţi lăsa mesaj la acest articol.

Proiectul a fost pregătit pentru tema săptămânală a năzdrăvanilor, unde veţi găsi în curând mai multe modele de căsuţe realizate de copii.

Atelierul de creaţie

Avem si noi casuta pentru pasarele…

Săptămâna aceasta Iris a fost deja în vacanţă. Nu de alta, dar dacă vinerea trecută am avut serbarea, iar jumătate de clasă nu a mai mers după la grădi, am intrat şi noi în vacanţă mai devreme.

Luni am ieşit la cumpărături… şi Iris era cu ochii după tot felul de drăcii, pe motivul "dar eu ce fac acasă toată ziua". Trecem peste cărţi de colorat, caietele de lucru de la grădi cu multe pagini goale, fişe pentru preşcolari… trebuia ceva "nou". Şi cum nu am fost de acord cu ultimul dvd din nu ştiu ce serie, am avut norocul să descoperim pe lângă jucăriile de plajă un set de lucru manual, căsuţă pentru păsărele. Ne-am cam prins noi că în căsuţa asta numai un auşel ar reuşi probabil să-şi facă un cuib, dar am luat-o. 5 lei pentru a ocupa creativ jumătate de zi.

Setul este din lemn, conţine două file A5 cam de 3mm, pretăiate. Trebuie doar să desprinzi cu grijă piesele, apoi să-ţi pui mintea la contribuţie să le asamblezi. Iris s-a ocupat cu desprinsul, eu cu asamblatul. Apoi s-a închis în balcon să picteze… şi precum găina babei, a ieşit cotcodăcind să văd opera. E drept că aveam altă viziune de căsuţă cu floricele, şi n-aş fi pus şi pe acoperiş… dar găina mea era orgolioasă, şi mai să se pună pe plâns că nu e bine… aşa că am trecut repede la fotografiat opera, semn că e acceptată.

Mai rămâne să o instalăm în grădina bunicilor. Poate totuşi prin orificiul de 6cm reuşeşte să se strecoare o vrăbiuţă… iar podeaua de 5,8×8,5cm să suporte un cuib mic… Mai rămâne întrebarea dacă rezistă la ploaie, cred că o punem la streaşină totuşi.

Casuta pentru pasarele din lemnCasuta pentru pasarele din lemn

…păsărele

Azi am avut o zi nebună. Prima jumătate a fost de-a dreptul minunată. N-am cuvinte s-o descriu.

A doua jumătate a fost de coşmar. Şi iarăşi am o problemă cu scrisul, nu găsesc cuvintele să vorbesc civilizat despre asta.

În fine. M-am aşezat în pat, şi vine fii-mea.

Mami, tu ştii poezia aia cu păsărelele?

În gândul meu îmi zic că nu poate fi adevărat. Păsărele îmi trebuie mie acum?! Cine ştie ce poezie vrea, eu n-o ştiu sau n-o găsesc pe net, şi la cum am nervii în pioneze, nu-mi doream decât să lase păsărelele şi să se culce.

Dar îmi zic cu ultimele puteri că nu-i copilul vinovat, şi încerc să aflu despre ce neam de pasăre este vorba.

Păsărelele… alea ale lui Mihai!

Ei drăcie, care Mihai vere la 11 noaptea?!

Ăla, mami, de e ziua lui azi!

Ooofff, doamne! şi-mi pică şi mie fisa ce vrea copilul de la mine…

Somnoroase păsărele,
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele,
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace,
Dorm şi florile-n grădină,
Dormi în pace!

Peste-a nopţii feerie,
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie,
Noapte bună!

Atât mi-am adus eu aminte. Şi s-au ivit protestele…

Şi lebăda? De ce nu zici şi de lebădă? (Avem o mare problemă cu lebedele, de când a văzut baletul… )

Am dat repede un refresh la google, că nu-mi aminteam de nici o lebădă. Şi uite-o.

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce —
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Aşadar, în al doisprezecelea ceas, pot spune La mulţi ani, Eminescu! Mai ales dacă ţi-o urează un pitic de patru ani…

Epilog: Şi de răţuşte are o poezie?

Pasăre din hârtie

.