Primăvara aceasta la Muzeul Antipa s-a deschis o nouă expoziție temporară, „Țesături periculoase”, cu vietăți mai puțin tolerate ca animale de companie – tarantule, păianjeni, scorpioni. Am mers luna trecută, căci ne-a fost teamă că tot amânând se va închide, iar tarantula gigant de pe fațada clădirii era prea atractivă ca să ratăm!
Prima senzație când am intrat a fost că ne-am ratat momentul. „Lighioanele” sunt active la amurg și noaptea, și ne-am ofticat înfiorător că n-am intrat să le vedem în Noaptea muzeelor, când am fi avut – credem – o cu totul altă perspectivă. Acum le-am prins dormind, ascunse, și au fost vreo șase exemplare cel puțin pe care nici nu le-am identificat. Ca timp de vizitare, jumătate de oră este suficientă, așa că încercați, dacă nu ați fost, să mergeți spre finalul programului, poate nu pățiți ca noi!
A doua senzație a fost că biletul (15 lei adulți, 10 lei copii) este, ca de obicei, prea scump pentru ceea ce oferă… dar deja la Antipa ne-am „obișnuit”, de când cu expoziția de fluturi vii, să nu primim satisfacție pe măsura investiției. Însă, în această perioadă, mai este deschisă o expoziție temporară, „Culorile prind aripi”, și puteți beneficia de o ofertă cumulată, 20 lei preț întreg, 15 lei preț redus. La aceasta însă nu am fost, așa că nu o pot recomanda.
Revenind la păianjeni, ca să vă obișnuiți cu ideea, puteți accesa această pagină, a muzeului, destul de amuzantă, cu multe piciorușe mișcătoare. 🙂 . Am trecut peste dezamăgirea primelor trei acvarii, în care nu am văzut nimic, când au apărut primele tarantule colorate. Personal îmi plac păianjenii, cu cât sunt mai mari și mai pufoși, cu atât mi se par mai atrăgători. Nu visez la un astfel de acvariu, poate, cândva, la școală, dacă voi avea spațiu, să organizez un colț de natură pentru copii… Scorpionii în schimb nu-i voi suporta niciodată. Nu-mi plac, oricât ar fi ei de magnifici ca alcătuire și funcționare. Am văzut și celebra văduvă neagră, și e incredibil cum un păianjen atât de mic poate fi atât de periculos, mai ales că părea destul de „comun”. Cel mai puțin atrăgător mi s-a părut miriapodul. Nu știu de ce aveam senzația că sunt mai tolerabili, însă în realitate…
Una peste alta, din fiecare experiență învățăm câte ceva. Cum expoziția nu era foarte mare, am avut răbdare să și citim aproape despre fiecare vietate, în speranța că zăbovind lângă sticlă le vom trezi măcar curiozitatea. Nu s-a întâmplat deloc așa, din păcate.
Voi ați fost? cum vi s-a părut?
