Natura prin camere live

Rare sunt momentele în care văd ceva ce mă lasă fără replică, şi dau instant share. În seara aceasta am stat şi am privit fascinată o poiană dintr-o pădure, undeva pe Terra. National Geographics e mic copil faţă de senzaţia pe care mi-a dat-o camera live din poiana cu cerbi . Am primit linkul când poiana era goală. Cred că era cam 19.30 când au apărut primele căprioare. Sunt curioasă dacă vin la aceeaşi oră în fiecare seară, dar aşa ar trebui! Un filmuleţ demo care intra înainte de încărcare arăta şi un mistreţ… Pe lângă camera din poiană, pe acelaşi site este una montată în vârful unui copac, lângă cuibul unui codalb. Pasărea stă pe ou, căci are unul singur. Se pare că este undeva în Letonia…

Nu ştiu dacă veţi avea norocul să le vedeţi. Însă, dacă aş avea calculator la clasă, cu internet, l-aş lăsa pornit. În marea majoritate a timpului nu se va întâmpla nimic, însă dacă se întâmplă, va merita cu prisosinţă să întrerupi orice activitate pentru 20-30 de minute. Nu cred că poţi învăţa mai bine decât în direct, observând natura. Dacă cu plantele e uşor, cu animalele sunt momente unice!

Mai jos sunt câteva poze. Întâi a venit un singur cerb, apoi şi căprioarele. Pe final a mai apărut încă un cerb matur. Aproape că s-au luat în coarne (este poza mai jos), dar nu am prins o luptă, căci au fost politicoşi. Dacă mai ştiţi astfel de linkuri, lăsaţi-le vă rog în comentarii, cu o scurtă descriere dacă se poate!

Update: Cuibul de codalb nu mai are camera live, dar am găsit un cuib de vultur pescar.

 

cerb_live1

cerb_live2

cerb_live3

cerb_live4

Soseste al doilea cerb matur

Soseste al doilea cerb matur

Momentul în care am crezut ca începe lupta

Momentul în care am crezut ca începe lupta

Peisaj de toamna, pictura

Săptămâna aceasta am scos din cutie acuarelele. Am pictat, după un model orientativ, o pădure de toamnă. Cu mai mult sau mai puţin talent, copiii au impresionat, ca de fiecare dată.

Ce mi se pare minunat este faptul că au reuşit să îmbine culorile şi să obţină nuanţe derivate. Mi-au plăcut şu tehnicile folosite, de la pictură cu degetele, la colaje improvizate, şi chiar ştampile cu frunze. Nu aş vrea s fiu săptămâna viitoare în locul lor, pentru că nu am nici cea mai mică idee cui aş putea acorda punctele. Iată creaţiile:

Pictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamna

Detaliile probei

Buf…

Ciuf de padure, bufnitaBuf a supravieţuit, a trecut cu bine de operaţie, dar şi-a pierdut o aripă. Nu ştiu ce simt exact…. mila, vinovăţie, neputinţă… Ştiu, şansa să loveşti cu maşina "ceva" este foarte mare. Loveşti o vrabie… ţi-e milă. Dar mai sunt o sumedenie. Loveşti un câine, ţi-e milă, dar locul lui nu era acolo, şi problema asta ar trebui rezolvată. Dar am lovit o bufniţă, o pasăre destul de rară, şi extrem de frumoasă. Şi mă simt groaznic. Cu toată suferinţa, încă nu ştiu dacă eutanasierea nu ar fi fost o soluţie mai bună. O pasăre mândră, sălbatică, şi puternică, pe care am condamnat-o la o viaţă de chin. Nu viaţă… corectez… supravieţuire. Cu puţin noroc, va primi o cuşcă mare într-o rezervaţie. Cu ceva mai mult noroc, va primi o hrană adecvată.

Am fost să o vizităm. I-am dus cărniţă proaspătă. Data viitoare îi ducem şoricei. Sunt mult mai indicaţi în alimentaţia ei. Am băgat fără niciun pic de frică mâna în cuşcă, deşi Alex, noul ei prieten, m-a avertizat că pe el l-a ciupit rău. Nu m-a ciupit, poate… cum zice Iris, ne-a recunoscut. Ne-am privit… şi o să mă întreb mereu care e cu adevărat vina mea.Vina de a nu fi destul de puternică să iau o hotărâre corectă.

Nu ştim dacă e fată sau băiat. Am înţeles că nu e aşa uşor să-ţi dai seama la păsări dacă penajul nu indică nimic.

Iris o vrea acasă. Dar nu e animal de casă… este o sălbăticiune. Şi nu e un hobby, e o responsabilitate. Un animal ţinut în casă, pentru nevoia sufletească a omului de "a-l aştepta cineva acasă", sau de a avea un "tovarăş de joacă", este un animal chinuit. Mă gândesc cât de fericit e un căţel.. care are parte de 10 min de plimbare dimineaţa, apoi o zi întreagă singur. Seara, stăpânul obosit se mai joacă un pic cu el, poate se mai alege cu o plimbare. Ce viaţă… de câine…

Am condamnat-o, şi pentru asta, mă simt vinovată.


Mulţumesc în mod special lui Alex, şi clinicii FalconVet pentru umanitate.

FalconVet, clinica veterinara, Bucuresti

Buf, un ciuf de padure norocos

Am tot amânat să scriu acest articol, pentru că am sperat din tot sufletul să aibă un final fericit.

Sâmbătă noapte mergeam încet… cu maşina, pe un drum de ţară. La un moment dat, în mijlocul drumului, o bufniţa. Se sperie şi zboară… apăs din nou acceleraţia… şi… dintr-o dată mă trezesc cu ea pe parbriz. Am frânat şi m-am dat jos. Poate e doar ameţită. Am pus-o într-un prosop, apoi am oprit în siguranţă să văd ce-a păţit. După cum s-a înfipt în mâna mea când am tras de aripă, mi-am dat seama repede că nu e doar ameţită. Avea osul rupt, se simţea uşor. Am pus-o în coş, şi am venit cu ea acasă.

Am căutat o soluţie… şi am sperat că nu va fi un pronostic sumbru. Humerus, rupt în 3 bucăţi, fără şanse să mai zboare. Soluţia: amputare sau eutanasiere. Şi am continuat să sperăm. Am hrănit-o cu mâna. Nu m-a mai ciupit, nu m-a mai zgâriat. Iris i-a spus Buf. Şi e atât de frumoasă… să mai spună cineva că nu are bufniţa cei mai frumoşi pui din pădure. Mi s-a părut minunată, şi extrem de interesantă. Ne-am privit în ochi de la 5cm… şi ce ochi frumoşi are!

Întrebările au curs… cum de am lovit taman o bufniţa. Cum de am oprit… şi cum de am luat-o. Ei bine… cred că am citit de prea multe ori "Puiul" lui Brătescu-Voieşti. Şi am vrut mereu să schimb finalul. Şi am reuşit.

Acum e la Alex. Un doctor cu suflet, care o operează, şi speră să nu fie nevoie de amputare. Abia aştept rezultatul. Şi prima vizită, căci Irisuca nici nu a vrut să audă că o dăm "de tot". I-am promis că îi spunem doar la revedere, şi acolo unde o ducem va fi fericită. Şi sperăm şi sănătoasă.

Vă invit să o cunoaşteţi pe Buf…

Ciuf de padure, bufnita

Ciuf de padure, bufnita

Sper ca în curând să adaug o poză cu ea sănătoasă.

Aveţi grijă la drum!


Edit, de noapte…
Vestile rele circula repede… au operat-o in seara asta… aripa se infectase… si au amputat-o. Se pare ca pana la urma nu e chiar atat de norocoasa cum credeam.

Crosul padurii si campania „Adopta un copac!”

Nu vreau să mă lansezi în polemici din categoria "ce e bine sa adopţi", dar am convingerea că e mult mai sănătos pentru noi, pentru copiii noştri, să adoptăm un copac. Îl putem şi creşte, planta, rezultatul e acelaşi. Undeva, acolo, trebuie să ai un copac al tău (excepţie fac şoferii).

Azi de dimineaţă, la cafea, stăteam cu ochii peste gard, în grădina vecinilor virtuali. Mi-a plăcut iniţiativa, deşi la slabele mele puteri n-am nicio şansă. Cursa de 10km e pentru mine ceva SF, poate numai pe role dacă ar fi voie. În schimb mi-a plăcut ideea a treia, cursa copiilor. Nu cred că ai mei pitici ar fi în stare să alerge un kilometru, dar, cum tot spunem şi pe-aici pe site, important e să participi, nu să câştigi. Vă invit aşadar pe cei din Bucureşti la Crosul Pădurii

Aleargă pentru sănătatea ta şi a naturii la CROSUL PĂDURII!

Pe 29 mai, în Parcul Tineretului, va avea loc cea de-a III-a ediţie a Crosului Pădurii, organizat deViitorPlus şi Asociaţia Bucharest Running Club. Acesta reprezintă primul antrenament de pregătire a celei de-a IV-a ediţii a Raiffeisen Bucharest International Marathon, ce va avea loc pe 9 octombrie 2011. Este al III-lea an consecutiv în care Raiffeisen Bucharest International Marathon se asociază şi cu o cauză ecologică prin parteneriatul cu ViitorPlus şi programul "Adoptă un copac!". Şi cum Maratonul Bucureştiului include cel puţin 3 antrenamente de pregătire, s-a hotărât organizarea primului dintre acestea cu ocazia Zilei Internaţionale a Mediului cu tema "Crosul Pădurii".

Obiectivul principal al Crosului Pădurii este de a creşte gradul de conştientizare a populaţiei cu privire la problemele pădurilor din România şi strângerea de fonduri pentru împădurirea terenurilor agricole degradate prin "Adoptă un copac!" – un proiect ViitorPlus.

CURSELE CROSULUI:

Anul acesta Crosul Pădurii va avea 3 curse:

1. Cursa 10 Km (3 ture de parc). Traseul: plecare de la intrarea în Parcul Tineretului,dinspre Liceul Şincai – aleea principală până la lac – se coboară spre lac prin dreapta – se înconjoară lacul de 3 ori şi se intră pe aleea bretea din dreapta podului înapoi spre aleea principală – finish la punctul de start de la intrarea în parc, de unde s-a dat startul.

2. Cursa 3 km.

3. Cursa Copiilor 1 km. Traseul: Startul este la intrarea Parcul Tineretului,dinspre Liceul Şincai – aleea principală până la podul de peste lac – intoarcere până la intrarea în Parc pentru finish.

Deoarece Crosul va fi în apropierea zilei de 1 Iunie, sunt aşteptaţi cei mici, pentru desene pe asfalt, pictura pe sacoşe din materiale naturale şi jocuri cu cei de la Lumebuna.ro. Vor fi prezenţi la eveniment şi pe cei de la Multumesc.net cu copacelul Multumirilor.

Cursele la care puteti participa dupa categoria de varsta:

  • copiii intre 6 – 13 ani- Cursa Copiilor
  • juniorii ( 14- 18 ani) – Cursa de 3 km ori 10 km
  • seniorii ( peste 18 ani – pana in 45 de ani) – Cursa de 3 km ori 10 km
  • veteranii (peste 45 de ani) – Cursa de 3 km ori de 10 km

ÎNSCRIERE online este obligatorie chiar AICI

TAXA DE ÎNSCRIERE:

Fiind un eveniment atât sportiv, dar şi cu caracter caritabil în vederea strângerii de fonduri pentru împăduririle din Proiectul "Adoptă un Copac" şi activităţi educaţionale,taxa de înscriere (sub forma de donaţie sau sponsorizare) este de:

  • 125 lei şi 3 kg de maculatură pentru reciclare, şi va reprezenta adopţia unui copac şi acoperirea cheltuielilor de organizare – în cazul persoanelor juridicecare înscriu la start angajaţii
  • 25 lei dacă taxa de înscriere se achită până pe data de 20 mai sau 30 lei în ziua evenimentului. Se acoperă cheltuielile de organizare + o donaţie pentru împăduriri în funcţie de posibilităţile fiecăruia şi 3 kg de maculatură pentru reciclare – pentru persoane fizice
  • 20 lei pentru elevi şi studenţi pe baza carnetului + 3 kg de maculatură pentru reciclare
  • la Cursa Copiilor, taxa de inscriere  consta doar in cele 3 kg de maculatura pentru reciclare

(mai multe detalii în pagina evenimentului)

Toate ca toate, acum trebuie sa rezolv urgent problema celor 6kg de maculatură… de ce-oi fi dus-o săptămânal?!