Tag Archives: nuielusa

Si… mai e o zi

Dacă ar fi să găsesc un atribut pentru luna decembrie, acesta ar fi nerăbdare. De dimineaţă până seara copiii nu fac altceva decât să dezbată, să-şi dea cu părerea asupra ceea ce va decide moşul anul acesta. Care moş e mai puţin important, îi luăm în ordine cronologică. Stai şi faci bilanţul, oare.. ai fost suficient de cuminte? Cuminte n-a fost, adică cuminte cu FB, poate un cuminte cu S ar mai merge. Hmm… dacă la bilanţ nu iese bine, atunci trecem la comparaţii cu suriorul. Sigur el-ea e mai obraznic decât mine! Dacă el nu primeşte nimic, atunci eu voi primi ceva. Ceva, acolo, mic, dar să fie ceva!

Cum babă frumoasă şi copil cuminte n-am văzut, nici ai mei nu fac excepţie. Le-am spus că am trimis deja raportul "părinţilor" către moşi, în care am trecut de câte ori m-au supărat, de câte ori au fost obraznici şi neascultători… şi toate bulinele negre pe care le-au primit. Cu faptele bune se pot lăuda singuri, în scrisoarea către ei. Dar eu mă îndoiesc că anul acesta moşii vor fi îngăduitori. Ba ei sunt buni, ne mai şi iartă, aşa, de încurajare! Corect… ce moşi fraieri! Şi aduc mereu jucarii pentru copii! Asta pentru că eu în raport am trecut că, dacă tot primesc ceva, fie şi de încurajare, să fie lucruri utile. Jucarii merită copiii cuminţi… cuminţi cu FB!

Dezbatem problema nuieluşei. Andrei va primi cu siguranţă una. Am cerut una mare şi rezistentă, pe măsura obrăzniciilor. Au fost momente în care ar fi fost singurul obiect din ghete. Dar am ales ca moşul să mai adauge ceva, "de încurajare", plus o scrisoare moralizatoare… cu ameninţări drastice că la anul nu mai vine… Iris e foarte sigură că ea nu va primi o nuieluşă. Dar una mică, de decor, cu fundiţă asortată, tot mă bate gândul să-i pun. O s-o ţinem pe post de bibelou, să ne amintim mereu să fim cuminţi.

Mâine presimt că voi avea o zi liniştită, în care vor încerca să recupereze toate faptele bune de peste an. Casa va sclipi de curăţenie, toate ghetuţele şi cizmuliţele vor fi curăţate. Iar nerăbdarea va pluti în aer… oare vine? când vine? cum intră?

Mă întreb şi eu acum… de ce trebuia să vină duminică spre luni? Că nu apucăm să ne bucurăm de cadouri… dar plecăm în extaz la grădi şi la şcoală.

Cine esti tu, Mos Nicolae…

Iată a mai trecut încă un an, şi când pronunţ în faţa copiilor "decembrie" li se luminează faţa. Căci pentru un copil, decembrie înseamnă răsfăţ şi cadouri.

Toată povestea începe cu Moş Nicolae. Apoi, în viziune modernă, continuă cu Moşul de la grădi, Moşul de la mami sau tati de la servici, şi, în final, mult-aşteptatul Moş de-acasă. Fie că vine în persoană, fie că lasă cadourile sub brad, este acela care de obicei aduce ceea ce ai cerut în scrisoare. Aa, şi am uitat, toţi Moşii de la supermarket, de prin parcuri, pe care îi vedem până la Crăciun.

Deocamdată mă opresc la Moş Nicolae, chiar dacă mai avem o săptămână. Azi trebuie să-l şi "rezolv" pe moşul, e ultima zi liberă… sâmbăta viitoare presimt că va fi nebunie în oraş.

Toţi copiii ştiu, pe 5 decembrie trebuie să fii mai harnic ca niciodată. Adică, dacă tot anul nici n-ai observat că ghetuţele ar trebui curăţate, acum le freci zdravăn cu peria, şerveţele umede, orice, numai să sclipească. Hmmm… îi iau poate ochii lui Moş Niculae şi varsă mai mult din desagă în ele?! De când sunt părinte recunosc că nimic nu mă încântă mai tare decât să-i trezesc dimineaţa şi să le vad feţele transfigurate când sar din pat şi scormonesc la întâmplare. Anii trecuţi i-am sculat devreme, să aibă timp să se joace un pic, apoi să plece la grădi. Anul acesta Moşul vine duminică, şi mi-am propus să-i las să se trezească singuri. Să observ emoţia printre gene…

Ce le aduce moşul? Păi, au fost atat de "cuminţi" că vor primi un băţ. Fiecare dintre ei. Deşi este varianta cea mai sumbră, Irisuca mea m-a lăsat iar cu gura căscată… cum ştiu ei mititeii să vadă partea plină a paharului: "Mami, dar daca îmi aduce un băţ, poate să fie unul cu prinţese?"

Să revenim la Moş Nicolae… Cel mai enigmatic dintre personajele care le împart daruri copiilor. Povestea spune că demult, pe vremea când trăia încă pe pământ, Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane să se mărite. Din cauza sărăciei, tatăl lor voia să le vândă ca sclave. Sfântul le-a făcut cadou, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte o pungă cu galbeni. Fetele au avut astfel zestre şi s-au putut mărita, şi au fost salvate de la o viaţă plină de umilinţe. De aici a rămas obiceiul ca Moşul să aducă tuturor, şi mai ales copiilor, daruri.

Pe el nu-l vede nimeni, şi este cel mai "aspru" dintre toţi, căci are şi variantă de sancţionare. El judecă dacă au fost cuminţi sau nu, şi le umple proporţional ghetuţele lăsate la fereastră, sau la usă, cu dulciuri, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Nu le poate lăsa goale, şi pune o nuieluşă, pentru a le aminti celor neascultători să se îndrepte în anul ce vine. E drept, nu l-a văzut nimeni, până anul trecut, când copiii mei l-au întâlnit şi pe acesta în Bucureşti, când ne aflam pe 6 decembrie la un radio pentru copii. Măcar a fost pregătit cu bun-gust. Dar s-a dus şi cu varianta "pe moş Nicolae nu-l vede nimeni".

Abia aştept să văd, noi cât de cuminţi am fost anul acesta?!