Experiențele cu grupa de anul acesta de la opțional sunt dintre cele mai diverse. În primul rând, nu am avut niciodată în ultimii ani majoritari copiii de grădiniță, dar dintre toți cei de grupa mare care mi-au trecut prin mână, chiar și cei care anul acesta se descurcă mai greu sunt mult deasupra celor din anii precedenți. Simt că se schimbă și copiii, și se schimbă în bine.

Totuși, la proiectele de primăvară, am avut surpriza să ne lovim de un lucru banal: cum să facem un nod. Nu mai spun de cum să facem o fundiță din panglică la felicitare, am vrut doar un banal nod… S-a lăsat cu lacrimi teatrale, că felicitarea pentru mama trebuie să aibă fundă, și am făcut-o eu. Dar le-am promis – și mereu mă țin de cuvânt, că vor învăța să facă nodul…

Așa că săptămâna aceasta, cum am scăpat din bucla nebună a sărbătorilor de primăvară, ne-am relaxat… făcând noduri! Am cumpărat mărgele mari, pe care să le poată înșira cu ușurință pe panglici. Am ales să înnodăm panglici, deși am fost tentată de șireturi, pentru că în acest caz nodul nici nu fuge, nici nu „alunecă”. Le-am dat două panglici diferite, tocmai pentru a vizualiza mai bine procesul, dacă pe deasupra trece panglica roșie, pe dedesubt va veni cea albă… Exercițiul, ce presupunea folosirea mușchilor mici ai mâinii, nu a fost unul ușor. Panglica trebuia răsucită între degete, strecurată prin orificiu, iar nodul efectiv presupunea o mobilitate deosebită a degetelor.

Ca să nu se plictisească, au avut de înșirat și înnodat 10 mărgele, de diferite forme și culori, puse în ordine. O mărgică, două noduri… Nu ajungeai așa repede nici la fluturaș, nici la inimioară și nici la fundiță… am avut grijă așadar să mai strecor un pic de matematică: am tot numărat mărgelele, să vedem la ce număr suntem și care model urmează, apoi am respectat și ordinea în serie a modelelor.

Mai avem de furcă până când vom învăța să rezolvăm problema șireturilor, însă suntem pe calea cea bună. Am avut copii care au terminat în 25-30 minute, dar am avut și doi pitici care s-au luptat efectiv cu panglicile toată ora, și am fost foarte fericită că le-au „dovedit”. F. îmi spunea cu năduf gata, gata, am învățat să fac nod!!! Au plecat cu ele legate la mână. Mă gândesc deocamdată la un proiect care să includă vreo 10 fundițe 🙂 , dacă aveți idei, le aștept!