Muzeul Vila Minovici

Am ratat Noaptea Muzeelor

Muzeul Vila Minovici

Muzeul Vila Minovici. Sursă foto.

Mai cu tristețe scriu că anul acesta am ratat Noaptea Muzeelor… chiar dacă în anii trecuți am fost nelipsită, aseară nu am ieșit din casă. Aș fi ieșit, doar pentru a vizita nou-deschisele locații ale Muzeului Municipiului București, Casa Filipescu Cesianu, respectiv Muzeul Nicolae Minovici, care au înregistrat în această noapte 5620 respectiv 980 de vizitatori. Ceea ce înseamnă că la Vila Minovici aș fi găsit exact ce îmi doream: liniște.

Nu-i nimic, o vom vizita în și mai multă liniște cu altă ocazie! Doar muzeele nu se închid…

În schimb am stat acasă și am lucrat la tema mea, o cercetare despre „Școala Altfel”, și mi-am dat seama de un lucru… Noaptea Muzeelor e un fel de „Zi Altfel” pentru aceste instituții, multe din ele scuturate de praf doar la ocazii speciale. Este ziua în care încearcă să facă imposibilul să atragă vizitatori. Nu știu dacă e o competiție, de orgoliu sau de primire de fonduri, între ele, însă ar trebui să le dea de gândit. Sau deschid, numai să fie „pe listă”, poate aude „lumea” că există…? De ce nu se înghesuie oamenii și în alte zile…? Cum să-i faci să vină…?

E greu să organizezi evenimente pentru copii, cu care să-i aduci la muzeu, în prețul unui bilet?

E greu să „te vinzi”, să fii atractiv? Sau doar pentru că banii oricum vin la salariu, nu te stresezi prea tare…?

Sunt, și muzeografii, la fel ca profesorii. Unii bat apa în piuă, căci leafa merge, de ce să te consumi, semnezi condica, și alții care pun suflet, gândesc proiecte, și vor să fie altfel lucrurile. Și câte s-ar putea face… cu o minimă bunăvoință, un sponsor decent, și ceva imaginație…

Însă… muzeele sunt atractive publicului doar în Noaptea Nebună a colindatului prin București.

Ca idee, avem un album de amintiri frumoase din nopțile petrecute în oraș. Doar că trebuie să alegi cu grijă, și preferabil să eviți muzeele mari și celebre…

sala consiliu muzeul BNR

Muzeul Băncii Naționale a României

Anul acesta Noaptea Muzeelor a început cu un pas stâng pentru noi, căci ne-am dorit să intrăm la Muzeul Băncii Naționale, și am stat la rând aiurea. În schimb am aflat că muzeul nu e nicidecum vizitabil doar atunci, și că putem veni oricând. Cum nu se poate intra decât în zilele lucrătoare, între orele 9-15, am așteptat vacanța, să nu lipsim de la școală, chiar dacă în interes cultural. Așa că ne-am făcut programare – a durat o săptămână între momentul în care am dat mail și vizita propriu-zisă. Intrarea este gratuită, însă vizita nu se face decât programat, cu ghid (mail la Muzeul[at]bnro.ro, în care se menționați numele şi CNP-ul, data şi ora când puteți merge, și un număr de telefon pentru contact).

Așa că la 9 trecute fix am urcat treptele intrării din strada Doamnei nr. 8, unde am trecut prin toate scannerele și filtrele unei bănci. Dacă ați vizitat muzeul Cotroceni, ei bine, e mai ceva ca acolo. Am intrat întâi în Palatul Nou al băncii, un proiect al Serviciului de Arhitectură al BNR în 1940, numai marmură, și totul impecabil. Ne povestea că o bancă, construită din astfel de materiale solide și impunătoare, inspiră la rândul ei respect și încredere pentru cetățeni. Oare băncile cu plăci și termopan ce inspiră?!

Trecerea în Palatul Vechi este aproape insesizabilă, pentru două clădiri despărțite de jumătate de veac. Simți parcă stilul mai apăsător, dar se păstrează unitatea. Palatul a fost ridicat în deceniul 9 al secolului XIX, devenind funcționabil în 1890. O istorie a construcției găsiți pe site-ul muzeului, cu o detaliere aproape „la chitanță” pentru cheltuielile făcute, începând cu exproprierea terenului fostului han Șerban Vodă, achiziționarea sortimentelor de la piatră din carierele de la Bahna (MH), până la realizarea și montarea gratiilor decorative din fier forjat, apoi descrierile continuă cu exteriorul și interiorul, precum și cu modul de funcționare a clădirii băncii până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Vă recomand să le citiți, eventual înainte de vizită, căci ghidajul nu este unul exhaustiv în ora alocată vizitei.

Am avut norocul să putem vizita în Palatul Vechi inclusiv holul și sala de consiliu, căci nu erau alte întâlniri programate, și accesul publicului era permis. Cantitatea de piatră, marmură și statui metalice, deși într-o perfectă armonie, mie mi se părea copleșitoare. Din această zonă, Irisucăi i-au plăcut mochetele roșii, mai ales că simțea cum i se afundă tălpile în ele. Altfel a înțeles destul de puțin din explicațiile ghidului, căci referințele la istoria modernă a României sunt numeroase. A reușit să învețe succesiunea regilor, dar momentele principale ale istoriei epocii îi rămân încă ascunse, și dacă mă uit la programa de istorie de clasa a IVa, nici nu cred că le va înțelege prea curând, dacă nu compensez cumva.

Sala de consiliu mi-a dat impresia că mă aflu la Peleș, deși cei doi arhitecți nu au în comun decât spiritul epocii, iar gusturile germane ale regelui Carol I nu au influențat nicicum proiectul băncii. Aici am avut surpriza să descopăr tabloul lui Grigorescu – La secerat – pe care îl știam din copiile care decorau casa bunicilor, însă habar n-aveam că dimensiunile lui sunt atât de impresionante! (2,5×3,5m) A fost realizat pe comandă, special pentru această sală, la fel ca și celelalte trei tablouri care completează arhitectura sălii. Ghidul ne spunea că, după 1949, când comuniștii au mutat tot ce însemna tablou în Muzeul Național de Artă (și de unde nu le-au mai primit înapoi!), din toată colecția muzeului doar acestea patru au putut rămâne, deoarece angajații băncii au susținut că sunt fresce, și nu au fost luate. Aici am avut voie să facem și poze.

sala consiliu muzeul BNR

Istoria monedei noastre naționale a fost destul de greu de urmărit. Am început cu prima monedă bătută pe teritoriul țării noastre, la Histria, acum aproape 2600 de ani, o monedă de argint pe care am căutat-o în zadar în muzeul cetății de la malul mării, unde nu exista nici măcar printată pe hârtie. În momentul în care ne-a arătat-o, i-am și spus că nu există această monedă nici la Histria, nici la Constanța, deși momentul este extrem de important în istoria economică a cetăților de la malul mării. Chiar ghidul a fost uimit, că nu există nici măcar o copie acolo, când tot ce ar avea de făcut respectivele muzee ar fi să solicite la BNR o replică a acesteia… Nu mă miră, muzeografii de acolo nu se străduiesc nici să completeze etichetele cu detalii pentru vizitatori, o asemenea cerere oficială probabil i-ar epuiza complet!

A continuat cu moneda – tot de argint – a lui Vladislav I (1364-c.1377), în Țara Românească, cu românul lui Cuza și apoi cu monedele din perioada regalității, până la celebrii cocoșei. Istoria monedei, expusă în piese originale, este prezentată în interiorul a opt piramide de sticlă, expuse la intrarea în Palatul vechi. Din păcate, limita de timp nu ne-a permis să vedem și celelalte colecții numismatice organizate în această sală. În schimb, cu o securitate desăvârșită, am intrat la tezaurul mic, unde am văzut celebrele lingouri de aur expuse și în noaptea muzeelor. Sala – foarte mică, bănuiesc că un seif complet la cum arăta ușa, era decorată cu o hartă a lumii, pe care erau marcate marile bazine aurifere de pe planeta noastră. În vitrină parcă tocmai își vărsase comoara cocoșul din punguța cu doi bani, erau „doar” 3.400.000 euro în aur, și patru lingouri, de la 1 la 12 kg, cu puritate 999,999 la mie. Însă în această sală mai atrăgătoare mi s-au părut cele trei roci – minereu de aur în stare naturală – ceea ce n-am văzut niciodată (Roșia Montană e pe listă însă). Arătau într-adevăr impresionant, și, privindu-le, încercam să înțeleg febra aurului, și să n-o las să mă stăpânească.

Nu vă dezvălui mai mult, căci, cumva, trebuie să ajungeți. Există un ghidaj adaptat pentru cei mici, mai ales că de câțiva ani Muzeul a intrat în circuitul „Școala Altfel”, și primește grupuri de copii. Vă recomand să încurajați o excursie cu clasa, dar nu în această săptămână, când înghesuiala este maximă, ci înainte, după, sau într-o zi de vancanță a celor mici. Noi am beneficiat de ghidajul pentru adulți, așa că, acum, când am întrebat-o pe Iris ce i-a plăcut, mi-a spus următoarele:

La muzeu nu vorbește pe limba copiilor. Mi-a plăcut, dar nu ne-a arătat toate seifurile. Și ghidul era amuzant, căci mai spunea bancuri, acela, cum să dai patru români pe un bou. Mi-a plăcut și sala cu pereții-hartă, dar și cum i-au păcălit pe comuniști că nu sunt tablouri, sunt pictate pe perete. Și telefonul din sala de consiliu. Și medaliile.

Noaptea Muzeelor – epilog 2015

Anul acesta noaptea muzeelor a fost scurtă pentru noi. Nu ne-am propus prea mult, căci ziua a început devreme. Ne-am înscris la cross înainte să procesez informația și să-mi dau seama că pică în aceeași zi cu muzeele… așa că ne-am dat silința să le împăcăm pe amândouă.

Copiii au alergat. Nu vom ieși primi niciodată, însă sunt foarte mândră de ei că termină cursa. Sunt în acel pluton de „normalitate”. Nu îi doare nici splina, nici ficatul, nu plâng și termină cursa într-o stare bună. Anul acesta chiar mai relaxați decât anul trecut. Am trecut din fericire de etapa în care spuneau că nu participăm pentru că oricum nu câștigăm. Câștigul nostru e acela de a termina cursa, de a face mișcare. Le spun mereu că au realizat deja mai mult decât mine, și se pare că îi stimulează. Eu nu eram capabilă să ajung la final, și rezistență nu am avut niciodată.

cross1

Seara, după ce am furat doar o oră insuficientă de somn, ne-am îndreptat către Muzeul Băncii Naționale. Am stat două ore la coadă – și ne-am așezat la rând în dreptul statuii. Pe la 8.30 încă mai aveam 30m până la barieră, și ne-am dat seama că pierdem atelierul de la Antipa, unde aveam programare la 9. Am aflat de la unul din paznici (de ce nu m-oi fi dus mai devreme să întreb!?)  că muzeul este deschis zilnic, de luni până vineri, între 9-13, și se vizitează cu programare. Intrarea este gratuită, și se vizitează mult mai mult decât au deschis ei în noaptea muzeelor. Așa că am făcut stânga-mprejur și am plecat, le-am întors spatele lingourilor, am fugit la Antipa (unde era coadă ca în fiecare an la expoziția permanentă). Copiii au intrat la atelier, am rămas 45min pe-afară, iar când au ieșit am mai mers doar la Hanul Gabroveni. Nu expoziția mă tenta, deși nu mi-a displăcut ce-am văzut, doar voiam să vizitez clădirea renovată. Este un spațiu de expoziție superb de-a dreptul, deși stăteau cam prost cu ventilația.

20150516_215219

Aș mai fi vrut la Arhive, însă… picioarele nu ne mai ascultau. Așa că am pornit spre casă. Pentru noi Noaptea Muzeelor a însemnat o nouă listă: musai muzeul BNR, observatorul deltei Văcărești, care s-a retras din program în ultimul moment, și expoziția cu păianjeni și scorpioni de la Antipa, deschisă până la începutul lunii iulie.

Voi cum v-ați petrecut seara?

Noaptea muzeelor 2015

web

 

Anul acesta – ca în fiecare an dealtfel, ne pregătim cu entuziasm pentru Noaptea Muzeelor. Concluzia la care am ajuns demult, aceea de a nu vizita efectiv muzee în această noapte, rămâne în picioare, și selectăm din lista pusă la dispoziție expozițiile mai interesante.

Înainte de a trece la „atracțiile” de anul acesta, am observat că evenimentul din 16 mai este însoțit de un protest la care subscriu toate muzeele: acela contra retrocedărilor locațiilor ce găzduiesc unele muzee, sau a pieselor ce fac parte din colecții. Mi-am amintit cu tristețe de ultima vizită la Muzeul Literaturii Române, și chiar la Noaptea Muzeelor de anul trecut, când acesta a fost pentru ultima dată deschis în locația din Piața Romană. Momentan nu știu nimic despre relocare.

noaptea_muzeelor-12

(Ca o paranteză, în aceeași situație minunată se află și Biblioteca Pedagogică de la Cișmigiu, vila fiind restituită proprietarilor, iar fondul pedagogic pus la cutie și inaccesibil publicului, la BCU). Sub titlul Priveşte arta! Arta te priveşte!, Muzeul Național de Artă al României propune publicului, pe lângă vizita în Galeria Naţională deschisă în nocturnă, un periplu mai puţin obişnuit într-o Galerie de (ne)uitat. Aceasta va cuprinde simbolic ramele câtorva dintre tablourile ieşite din patrimoniul muzeal în urma unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Însă… ce-am zărit pe listă: în premieră, Muzeul Băncii Naționale a României ne așteaptă cu o expoziție de lingouri, la 135 de ani de la înființarea băncii. Nu că ar fi multe, nu că aurul are o magie fantastică de atragere, dar n-am văzut în viața mea un lingou veritabil. Prezentarea lingourilor de aur va fi însoţită de proiecţii luminoase pe fațada băncii, un film documentar în temă, precum şi informații despre aur de tip „Ştiaţi că…” (despre exploatarea zăcămintelor, rezervele de aur ale lumii şi băncilor centrale, utilizări ale aurului etc). Ce mi-a atras atenția este „Muzeul Băncii”, habar n-aveam că există un astfel de muzeu, și sunt foarte curioasă în ce condiții se vizitează.

Muzeul Antipa va fi probabil ca aproape în fiecare an centrul atracției pentru copii. Se va vizita, contra cost, expoziția de păianjeni și scorpioni, la care vrem să ajungem, dar nu cred că pe înghesuiala de noapte, și vom alege o zi mai „liberă”. Programul activităților propuse este:

  • Vizitarea traseului special intitulat „Istoria lumii vii în 10 exponate”;
  • Vizitarea expoziţiei de fotografie „Luminile Nordului – Aurora Boreală în Insulele Lofoten”;
  • 19.45, 20.45, 21.45: Atelier de creație nocturnă cu imaginație: lilieci și bufnițe (grup ţintă: 5 – 10 ani) ;
  • 20.00, 21.00: Atelier Provocarea Lego® (grup ţintă: 7 – 11 ani) ;
  • 23.00: Colectare entomologică a insectelor nocturne cu ajutorul surselor luminoase speciale sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani) ;
  • 23.00: Interceptarea liliecilor din grădina Muzeului „Antipa” cu ajutorul detectorului de ultrasunete sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani).

La insecte și lilieci am fost deja în anii trecuți, este o experiență interesantă, dar aveți nevoie de timp și răbdare. Insectele nu se dau ușor prinse, și în nebunia de oraș cam greu cu atras liliecii.

dsc_0238

Tot nou intrat în circuit cred că este Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică Minovici”, nu l-am remarcat în anii trecuți. Fiind mic și discret, mă gândesc serios să-l strecor pe listă.

Muzeul Municipiului București aduce o listă întreagă de locații și case memoriale, pe lângă sediul cunoscut de la Universitate și Curtea Domnească: Theodor Aman, Victor Babeș, C.C. Nottara și nu numai.

La Muzeul Național de Istorie se vizitează, ca de obicei, tezaurul și Columna… până când vom vedea renovată expoziția permanentă va mai curge multă apă pe Dâmbovița. Copii sunt așteptați cu ateliere creative – colorat șcene de pe columnă și confecționarea din carton decupat a streagului cu cap de lup al dacilor (tema este repetată din anii anteriori), între orele 17-19, apoi la 20, pentru 15 min, un spectacol de balet, realizat de elevele Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti, și un concert de muzică vocal-simfonică susţinut de elevii Colegiului Naţional de Arte Dinu Lipatti din Bucureşti, 21.00 – 21.45, un boment de reconstituire istorico-militară realizat de Asociaţia Tradiţia Militară, Preşedinte Mircea Emilian Stoica: demonstraţie de mânuiri de arme, depunere de jurământ, prezentarea drapelului şi a ţinutelor militare (uniformă, armament, echipament aflate în dotarea Armatei Române în timpul Războiului de Independenţă) – dar nu mi-e foarte clar la ce oră, și un concert cu muzică de promenadă susţinut de Fanfara Jandarmeriei Române, sub îndrumarea dirijorului Lt. Col. George Preda – 22.30 – 23.00.

dsc_0218

Un program frumos se anunță și anul acesta la muzeul George Enescu, cu atelierele origami susținute de A.C.T.O.R., dar și un program de concerte pentru melomani, pe care le puteți vedea în pagina dedicată muzeului.

La Foișorul de Foc – muzeul pompierilor, am ratat anul trecut să ajungem. Dar fanfara și autospecialele sunt și anul acesta, așa că sperăm să ajungem și să le studiem puțin.

Muzeul Tehic D. Leonida are anul acesta un program mai plin de evenimente, însă cel mai „atrăgător” este cel de reciclat piese de bicicletă și transformarea lor în… bijuterii. Nu știu dacă voi ajunge până în parc, dar sunt fooarte curioasă cum arată cerceii din lanț de bicicletă! Vizitatorii sunt așteptați și cu un concurs, „Tu descoperi Muzeul Tehnic! Noi te descoperim pe tine!”, în care vom fi postate fotografiile celor care se vor fotografia în incinta MNT şi vom fi puse pe facebook. Fotografia care va strânge cele mai multe like-uri în 24 de ore va fi premiată cu o cameră video.

Nu am găsit încă detalii de la Muzeul Bellu, partea cea mai distractivă a nopții muzeelor de anul trecut, încă foarte vie în amintirea copiilor, și în niciun caz cu aspecte macabre! În schimb observ că a intrat în circuit și Muzeul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, fiind deschisă și ghețăria, și cuhnia, pe care nu-mi amintesc să le fi vizitat împreună cu palatul. Între orele 18 – 24 se asigură transport tur-retur de la stația de metrou Piața Victoriei, cu autobuze care pleacă din 30 în 30 de minute, dar nu-mi este foarte clar dacă și transportul este gratuit.

Arhivele Naționale organizează o expoziție foto, Sport și educație fizică în România până în 1945, deschisă începând cu ora 20, Hanul Gabroveni îl puteți vizita în cadrul Romanian Design Week (expoziție parțial deschisă și la Aeroportul Henri Coandă), la Biblioteca Centrală Universitară sunt tururi ghidate la expoziția de carte și machete Hai la Luminotecă!, la Artmark vor fi expuse capodopere de Nicolae Tonitza din colecţii private.

Observatorul Parcului Natural Văcărești își deschide porțile nocturne pentru toți iubitorii de natură, pentru pasionații de fotografie într-un spațiu în care se desfășoară evenimente educative, științifice și de comunicare dedicate zonei umede Văcărești. În cadrul Observatorului, cei interesați pot avea contact cu biodiversitatea urbană și pot schimba idei cu specialiști în protecția mediului. Vizitatorii vor putea admira întreg ecosistemul de la etajul 17 și se vor putea delecta cu o expoziție de fotografie a Parcului Natural Văcărești. Vizitele se programează la adresa observator.vacaresti@yahoo.com, în limita locurilor disponibile.

Dacă ați parcurs deja programul de pe site, și am ratat ceva, aștept sugestii. Altfel vă recomand să dormiți sâmbătă după-amiază!

PS: de citit neapărat – ce nu mi-a plăcut în Noaptea muzeelor 2014

Noaptea Muzeelor 2014: epilog

Am aşteptat evenimentul cu nerăbdare, mai ales copiii, căci amintirile de anul trecut erau încă proaspete. Am decis să începem cu muzeul satului, care desfăşura evenimentul doar pe timpul zilei. Eram curioşi să vedem atelierele de olărit şi icoane pe sticlă, dar socoteala noastră de-acasă nu s-a potrivit cu cea din… muzeu. N-am stat mult, căci muzeul l-am văzut pe îndelete cu altă ocazie.

De aici am plecat prin Herăstrău către fundaţia Löwendal , căci anunţaseră expoziţie cu maşini de epocă în curte. N-au fost aşa multe cum ne aşteptam, n-au fost punctuale, dar cum le-am văzut venind pe propriile roţi, a mai compensat un pic. În schimb m-a impresionat vila ce adăpostea expoziţia, nu numai expoziţia în sine. O clădire superbă, restaurată, cu un mobilier deosebit!
Am pornit pe jos spre muzeul George Enescu, căci între strada Polonă şi Calea Victoriei nu e prea mare distanţa. Încă era închis, şi, deşi aproape ora 19:00, se formase o coadă bunicică la poartă. Urăsc cozile, nu-mi place să stau, şi nici să vizitez cu plutonul (aş vrea un tur liniştit la Peleş, măcar odată în viaţă!) Dar am aşteptat, şi a meritat, căci muzeul s-a pregătit foarte frumos la deschidere, dar şi mai apoi, cu un spectacol improvizat de teatru, mimă, muzică, savurat de vizitatori la intrare, dar şi în curtea din spate a muzeului. Eu şi Iris am rămas la atelierul de origami (am povestit deja), iar Andrei şi-a refăcut musculatura pe o bancă, până când am intrat şi noi totuşi în muzeu. Nu a fost extraordinar de aglomerat, dar mi-am făcut o idee cam despre ce trebuie să vorbesc cu copiii înainte de o vizită în toată regula. Palatul Cantacuzino însă i-a impresionat şi pe ei.

Următorul nostru obiectiv erau Arhivele Naţionale, însă la pas pe Calea Victoriei n-am avut cum să nu intrăm în Palatul Ştirbei. Nu-mi notasem nimic, nu mi-am dat seama că trecem pe lângă… Dar mi-am amintit despre ce era vorba: design. Palatul este în renovare, bănuiesc că va arăta minunat, iar copiii n-au înţeles de ce eram în extaz aproape la fiecare exponat, şi ce poate avea atât de special un coş împletit din sârmă… ei bine, a fost excursia mea rapidă în timp!

Am ajuns la Arhive, unde copiii s-au aşezat comod să se odihnească, abia apoi au aruncat un ochi pe ici-colo. Am profitat de moment şi am citit în linişte fragmente din jurnale de front, jurnalul Mariei, momentul părăsirii Bucureştiului… Aici timpul s-a scurs repede, nici nu mi-am dat seama… Am fi vrut să mergem şi la Muzeul de Istorie, însă era aproape 10, şi le promisesem copiilor o vizită la cimitir. La Bellu. Surprinzător, la cimitir era mult mai aglomerat decât ne-am închipuit. Piesa începuse mai devreme, sau nu ne uitam noi cum trebuie la ceas, copiii nu vedeau nimic din mulţime, aşa că am renunţat în schimbul vizitei. Hărţile se terminaseră demult, dar mormintele cele mai importante erau luminate cu proiectoare special instalate, aşa că a fost relativ simplu să mergem spre lumină prin cimitir. Am ratat, ce-i drept, câteva, dar per ansamblu le-a plăcut. Întâmplător am nimerit chiar la cavoul lui Gh.Gr. Cantacuzino, l-am felicitat pentru palatul deosebit pe care ni l-a lăsat moştenire. A doua zi încă erau sub impresia bântuirii, cu ceva regrete că nu ne-am ţinut de glume macabre, ca doi tineri care l-au blocat pe un al treilea în toaletă şi-au început să-l zgâlţâie… urletele de-acolo… ca în cimitir. De fapt, greşesc. Atmosfera a fost relaxată, iar finalul – plecarea pe muzică, mai mult decât de aşteptam. (30′ aici.)

De la Bellu copiii au vrut acasă. Erau terminaţi de oboseală, trecuse şi de miezul nopţii, aşa că i-am parcat repede în pat şi-am plecat la Şcoala centrală. Asociaţia ARCEN s-a ocupat foarte fain de ghidajul în interiorul instituţiei, nici la coadă nu am stat foarte mult, deşi la 1 noaptea era până în stradă. Frumoasă clădirea, frumoasă povestea. Deosebite şi surprizele din interior, expoziţia de reclame tipărite din secolul trecut a dat o perspectivă nouă asupra comunicării. Am păşit în noapte convinsă că am pus punct pentru 2014. Însă bântuind pe străduţe îmi sare în ochi un muzeu mic. Avea afişul evenimentului, era deschis, şi invitaţia gazdelor era prea tentantă: n-am închis, mai e puţin până la două, intraţi şi la noi! Am intrat. Muzeul Vasile Grigore, pictor şi colecţionar. O vilă mică, donaţie a statului către primărie, în schimbul celor două apartamente pe care pictorul le-a donat, împreună cu toată colecţia sa. Iar colecţia… te pune un pic pe gânduri! Nu m-am aşteptat, ce-i drept, la o surpriză atât de plăcută, târziu în noapte! Puteţi vedea muzeul într-un tur virtual, pe site-ul lor, sau puteţi merge pe Maria Rosetti, să vedeţi despre ce este vorba.

A doua zi, duminică, am vizitat şi expoziţia de la muzeul de istorie, încă deschisă gratuit publicului. Am înţeles că a fost distractiv şi atelierul găzduit de muzeu, colaj pe teme vestimentare.

Voi pe unde aţi fost? Cum a fost?

 

Ce nu mi-a placut in Noaptea Muzeelor…

nm

M-am tot gândit cum să integrez în articolul despre eveniment acele lucruri care lasă un gust amar… şi-am hotărât ca, pentru a nu strica farmecul unui text care vrea să încurajeze publicul larg să treacă pragul muzeelor, să fac o listă separată.

Aşadar, nu mi-a plăcut…

– când este anunţat un program, ajungi acolo, şi nu se mai întâmplă. De exemplu, Muzeul Satului, a anunţat între 15:00-16:00 atelier de icoane pe sticlă. Ajunşi acolo, aflăm că atelierul a fost reprogramat, de la 13:00-14:00. Stând de vorbă cu meşterul, aflăm că de fapt atelierul a fost cu o zi înainte, şi că pe el nu l-a anunţat nimeni nimic pentru ziua de sâmbătă…

– când se intră de-a valma în muzeu, şi se impune sens de vizitare în săli invers acelor de ceasornic. Bănuiesc că cei care merg în acest sens doar fac mişcare, şi nu percep faptul că exponatele nu mai apar în sensul curgerii timpului… La M.N.I.R. sunt aplicate pe pardoseală în expoziţie săgeţi pentru a indica sensul de vizitare, dar, asta e, nu sclipesc, nu au beculeţe, ca să priceapă tot poporul.

– când sunt atinse, mângăiate etc. exponatele. De ce să nu pleci acasă cu o fotografie tete-a-tete cu Enescu, nu? Eventual ii pui şi coarne, că e amuzant… Pentru asta sunt vizitele la Disneyland, unde te poţi fotografia în voie cu personajele.

– când se sprijină de vitrine, şi-şi lasă amprentele peste tot pe sticlă. E drept, nu se pot pune peste tot cordoane de distanţă, ca la zoo. Dar cum nici acolo nu se ţine cont de ele… sunt absurdă că le vreau la muzeu, nu?!

– când se aruncă pe jos biletul (şi nu numai) primit la intrare. Aici nu mai vorbesc de lipsa completă de educaţie a cel puţin jumătate din neamul nostru, care consideră coşul de gunoi ca decor stradal, şi nu ca funcţie. La noi aruncatul gunoiului din maşină, a ambalajelor exact acolo unde nu mai ai nevoie de ele, indiferent unde te afli, e ceva din „normalul” ăla cu care nu vreau să mă obişnuiesc. Aşa că da, am adunat bilete de pe frumoasa scară a palatului Cantacuzino, şi le-am aruncat la coş.

– când se fotografiază cu blitz exponatele din muzeu. Aici este greu, extrem de greu, pentru că, de fapt, nu există pic de respect pentru acele valori conservate cu greu. Te duci la muzeu pentru că e la modă… În fiecare sală de muzeu există aparate care monitorizează temperatura şi umezeala. Cu cât obiectul expus este mai vechi, sau materialul mai delicat, cu atât schimbările bruşte de mediu îl afectează şi deteriorează. Pe primul loc aici sunt hârtia, textilele, picturile. Cantitatea de căldură declanşată de un blitz este mult prea mare, şi contribuie la deteriorarea acestuia. Veţi spune că o declanşare nu afectează. Dar 5 vizitatori azi, 10 mâine, 10 ani, şi obiectul acela este agresat continuu. Vizitaţi cu atenţie magazinele de la intrarea în muzeu. Puteţi pleca acasă cu o carte poştală de o calitate ireproşabilă reprezentând obiectul dorit. Sau un album foto… ori un volum cu articole şi studii ilustrate. Sau măcar un pliant, care să compenseze curiozitatea fotografică. Am avut o dispută verbală duminică, în sala tezaurului de la M.N.I.R. Un domn, destul de în vârstă ca să mă considere obrăznicătură, fotografiază brăţările dacice recuperate cu bliţ, deşi scrie mare acum la intrare că fotografiatul este permis (până recent nu era), dar fără flash. A fost ultima picătură, l-am întrebat dacă a citit afişul şi de ce a folosit bliţul. Dar am fotografiat vitrina, nu seiful, n-au de ce să mă acuze cei de la securitate! Am încercat cât de calm am putut să-i explic că în muzeu nu de securitate este vorba, ci de conservare… cu explicaţia de mai sus. În replică, îmi spune că a terminat chimie industrială şi nu a auzit de aşa ceva. M-am abţinut să-i spun că prepararea compotului sau orice altceva de genul nu are nimic de-a face cu conservarea şi restaurarea, cursuri speciale… dar macar mi-a părut bine că s-a dus la supraveghetorul de sală să-i confirme explicaţia mea.

Acum că m-am răcorit, mă pregătesc să vă povestesc părţile bune din Noaptea Muzeelor.

Noaptea muzeelor 2014 – recomandari pentru copii

Header_NM_large

Se apropie, încet, dar sigur, Noaptea Muzeelor, eveniment foarte pe placul copiilor mei. În primul rând, pentru că hălăduim cât e ziua de lungă prin oraş, ne îndopăm cu îngheţată (mai ales), şi învăţăm împreună. Anul trecut am reluat vizitele, dar nu pe expoziţiile muzeelor, pe care preferăm să le vedem în linişte, cu alte ocazii, ci pe atelierele dedicate celor mici. Anul acesta am luat la rând informaţiile disponibile pe site-ul dedicat evenimentului, pentru a alcătui un „program”. Cum acesta nu e încă gata, iată ce ne-a sărit în ochi…

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” www.astro-urseanu.ro
21.00 – 02.00: Observaţii astronomice dacă cerul este senin
22.00 – 23.00: Prezentare cu titlul Aselenizările (50 de locuri), prezintă Marian Naiman (Astroclubul Bucuresti) sau Adrian Sonka
00.00 – 01.00: Prezentare cu titlul Universul în imagini luate de cele mai mari telescoape (50 de locuri), prezintă Adrian Sonka

Muzeul Naţional „George Enescu” (Palatul Cantacuzino) www.georgeenescu.ro 
19.30 – 20.30 Atelier de origami organizat de compania ACTOR în Curtea Palatului Cantacuzino

Muzeul Naţional de Istorie a României www.mnir.ro
Titlu eveniment: Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară. (na: Sunt anunţate şi "Ateliere de creaţie şi educaţie muzeală", numai că detaliile solicitate direct la muzeu se lasă aşteptate… voi reveni dacă le voi primi în cele din urmă.Edit: programul complet este disponibil aici. De remarcat pentru copii – Ateliere de creatie si educatie muzeala Broderie din hârtie, în cadrul expozitiei „Haina îl face pe om. Sase secole de istorie vestimentara”;)

Muzeul Naţional al Pompierilor – Foişorul de Foc www.muzeulpompierilor.ro
Doar în acea seară, câteva maşini de intervenţie moderne împreună cu echipaje complete vor fi staţionate în parcul din faţa muzeului.
Fanfara pompierilor militari bucureşteni va susţine, în acelaşi parc, un concert cu un repertoriu adecvat între orele 18.00 şi 22.00.

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” www.muzeul-satului.ro
15.00 – 16.00 – Ateliere de creaţie:
– olărit – Irinel Miuţoiu (Casa Stăneşti)
– icoane pe sticlă – Vladimir Baciu (Biserica Dragomireşti)
17.00 – 18.00 – Ghidaj tematic:
Cunoaşte instalaţiile de tehnică populară din Muzeul Satului

ARCEN – Scoala Centrală http://scoalacentrala.wordpress.com
ARCEN dă startul „Nopţii Albe de la Pensionatul domnesc de fete” începând cu ora 19.30. Participanţii pot participa la tururi ghidate ale Şcolii Centrale care vor cuprinde istoria pensionatului de fete, poveşti despre elevele pensionului, istorii despre femeia secolului al XIX-lea şi explicaţii privind arhitectura neoromânească inaugurată de arhitectul Ion Mincu.

Arhivele Naţionale ale României www.arhivelenationale.ro  România, 1914-1916 (expoziţie documentară)

Centrul Cultural Art Society www.artsociety.ro
“Arta nu e doar pentru adulţi!”Aşa ne spun copiii. Iar noi le dăm dreptate. De aceea, am organizat o expoziţie pe care le-o dedicăm în totalitate şi care o să-i iniţieze în tainele artelor şi a lumii caleidoscopice a artiştilor români importanţi. Aşă că invităm copiii acompaniaţi de părinţi, bunici şi, mai ales, de imaginaţia jucăuşă să descopere universul maeştrilor Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Stefan Luchian, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Stefan Dimitrescu, Gheorghe Petraşcu, dar şi al artiştilor contemporani Constantin Pacea, Sorin Ilfoveanu, Alexandru Sipoia, Dan Bota, Dorel Topan şi mulţi alţii.

Ferma Animalelor www.fermaanimalelor.ro 
Împreună cu vizitatorii noştri vom admira culorile minunate ale asfinţitului la fermă, animalele care îşi încep pregătirile de somn, vom descoperi poveşti mai vechi sau mai noi despre animale şi ne vom juca. Cei mici vor putea participa la atelierele de creaţie organizate special de către partenerii noştri:
– atelier desene cu nisip colorat – 20 lei / planşa (Inkspot Graphics)
– atelier pictură figurine ipsos – 10 lei / figurina (Adrika Design)
– atelier “craft” – 20 lei / lucrare (Fun Artisan)

program-noaptea-muzeelor

Muzeul naţional de istorie naturală Grigore Antipa (na: din motive care mă depăşesc, programul muzeului nu este prezent, în formă text, preluabilă, nicăieri. Puteţi da click pe imaginea din dreapta pentru a citi ceea ce am primit pe mail, în newsletterul de la muzeu. Pe lângă repetarea programului de anul trecut, după ora 22, cu lilieci şi insecte (am povestit în articolul recomandat la început), anul acesta sunt câteva proiecţii noi, educaţionale, pe linia reciclării şi protejării planetei.)

Mă gândeam să începem cu muzeul satului, deşi atelierele nu sunt anunţate ca fiind destinate copiilor. Oricum noi ne începem ziua la MNIR, la cursul de ghizi. Apoi vedem cu ce continuăm. Andrei a pus musai pe listă o vizită la Fundaţia Löwendal (Expoziţie de maşini de epocă în curtea fundaţiei, 18.00 – 02.00). Eu vreau să ajungem la Arhivele naţionale, anul trecut au avut o expoziţie minunată, bănuiesc că şi anul acesta vor fi la înălţime. Aştept să văd şi muzeul Antipa cu ce se prezintă, anul trecut, în timp ce coada pentru expoziţia permanentă ajungea în Kiseleff, noi prindeam insecte în spatele muzeului. Însă despre ceva special la Noaptea muzeelor nu scrie nicăieri.

Vă doresc o noapte de pomină! Vremea se anunţă frumoasă, puteţi ieşi liniştiţi la plimbare.


Sursa info: Noaptea muzeelor.

Noaptea muzeelor la Bucuresti

După prima mea experienţă cu Noaptea muzeelor mi-am promis solemn că sub nicio formă nu voi repeta aventura… un muzeu nu se vede aşa. Le prefer goale, sau cu vizitatori ici-colo, să ai timp să citeşti, să întrebi, să studiezi, să faci poze… nu… nebunia asta nu e pentru mine, nu mi se potriveşte deloc. Până anul acesta m-am ţinut de promisiune, şi am ignorat evenimentul.

Dar acum am văzut că totuşi am o portiţă de scăpare pentru a bifa totuşi noaptea muzeelor, şi în acelaşi timp să nu am parte de ea. Am selectat din listă câteva atracţii pentru copii, şi am mers seara, înainte să înceapă nebunia din oraş.

Am început de la ora 6, la Muzeul Naţional de Istorie, unde aveau un atelier pentru copii, în cadrul căruia urmau să coloreze planşe de pe columna lui Traian, de la ridicarea căruia se împlinesc 1900 de ani. Ideea mi s-a părut minunată, mai ales că am vizitat de curând Lapidariumul, şi erau în temă copiii. Ca o paranteză, nu am intrat în muzeu, se vizita doar tezaurul şi Lapidariumul, iar expoziţia Comorile Chinei era închisă. Mi se pare normal, la cât de specială e, nu s-ar fi riscat cu puhoiul de vizitatori. Revenind la atelier, programul anunţat, pe ore, nu a fost respectat, copiii intrau pe măsură ce se elibera un loc. Planşele erau interesante, dar mare păcat că nu au printat, color, planşe cu uniformele romanilor, dacilor, să ştie şi copiii ce colorează. Ai mei au fost dezamăgiţi că nu au avut planşa cu trecerea podului de la Drobeta… Iris a avut celebra cavalerie sarmată, am stat să-i explic cum era costumul de zale, cu vecinii implicaţi în război, şi de ce au câştigat totuşi romanii războiul. I-am povestit că iniţial columna a fost pictată, şi că e mare păcat că nu s-au păstrat culorile, să ştim mai multe detalii… Tot pe planşa ei a avut şi o trupă de daci, cu stindardul tradiţional. Faptul că a văzut detaliile şi l-a colorat înainte, a ajutat-o să termine proiectul cu draco, steagul dacilor, pe care l-a decupat din carton după ce l-a desenat cu ajutorul unui şablon. Mi-a părut rău că nu li s-a spus acolo nimic despre el, dar i-am povestit eu, că era cap de lup, cu corp de balaur, că prăjina se înfigea în cap, nu cum am văzut steguleţele plecând de-acolo, pe la jumătate, că corpul era din pânză probabil verde… deci nu prea mergea din carton roz… Iniţiativa însă a fost frumoasă, aşa că sper că va continua.

De aici ne-am dus la Arhivele Naţionale, unde este deschisă expoziţia Copilărie regală. Pe jos până acolo am trecut în revistă familia regală a României, cine cu cine a fost căsătorit, de când a domnit, cam ce s-a întâmplat. Am început cu un colaj de filmuleţe din colecţia A.N.F., cu fragmente din viaţa publică sau de familie în care apăreau copiii. Fragmentul cu vizita la Constanţa a familiei ţarului cred că a dezamăgit-o pe Iris, se aştepta la mai mult de la rochiile unor prinţese adevărate, că doar erau surorile Anastasiei. Expoziţia conţine reproducerile unor fotografii cu copiii, inclusiv principesa Mărioara, fiica lui Carol I. Sunt de asemenea şi acte în original, certificate de naştere, de botez, chiar certificatul de deces al principelui Mircea, fiul reginei Maria (căci despre tată nu poate spune nimeni…). Am descoperit cataloage şcolare, ori jurnalele reginei Maria, în limba engleză, cu colaje de fotografii la interior.

Al treilea punct a fost muzeul Antipa, dar nu pentru expoziţia permanentă ori pentru Human body, unde erau cozi de cel puţin două ore de aşteptare… ci pentru demonstraţiile cu insecte şi lilieci care aveau loc în curtea din spatele muzeului, şi despre care din fericire nu ştia prea multă lume. La insecte a mers binişor. Am ajuns când montau ecranul alb şi becul cu lumină lăptoasă pentru a aduna insectele. Ne-a explicat că, în natură, experiementul acesta are rezultate în cel mult 5-10 minute, dar că în mijlocul oraşului, lângă becurile de la muzeu, şi cu atâta gălăgie, nici insectele nu au linişte. Au apărut totuşi doi mai rari, una chiar un dăunător care le dă de furcă celor care se ocupă de parcurile din Bucureşti. De prins gâzele s-a ocupat profesorul Mihai Stănescu, care lucrează cu Antipa de aprox. 25 de ani, dacă am reţinut corect, şi a colectat o bună parte din colecţia de lepidoptere de jumătate de milion de exemplare a muzeului. N-am prea înţeles ce erau trihopterele, decât că au prins şi un exemplar, şi este înrudit cu cele care le captau lor atenţia.

Pentru prinderea insectelor foloseau borcane alungite, pregătite cu vată pe fund, şi pe capac sudat un arc, pe care se înfăşura un alt tampon îmbibat în cloroform. Cloroformul… iniţial le ameţeşte, apoi le ucide. Profesorul mi-a plăcut, prin entuziasmul pe care ochii săi îl arătau la fiecare gâză, prin vesta lui cu multe multe buzunăraşe, pline de tot felul de lucruri utile pe teren. Simultan cu gâzele am avut parte de lilieci… adică nu i-am văzut, deşi recunosc că am pornit cu ideea că au cumva un aparat care îi atrage şi îi vedem :). Nu, aparatul minune era unul cu care îi auzi. Cu cât păcănitul este mai des, înseamnă că liliacul se orientează sau caută prada, căci emite mai multe impulsuri. În funcţie de frecvenţă pe care se recepţionează semnalul, poţi identifica şi specia de liliac. Despre lilieci ne-a povestit doamna Ana Maria Diaconescu, şi am recepţionat două frecvenţe: 58 şi 35 kHz. N-am reuşit să reţin însă ce specii a spus că sunt…

Cam dezamăgiţi că n-am văzut lilieci, am luat ultimul metrou spre casă, în timp ce Bucureştiul curgea valuri-valuri către muzee… care sunt tot acolo şi în celelalte zile ale anului… numai că nu le vede nimeni.

Voi aţi fost?