O primăvară frumoasă tuturor Năzdrăvanilor, precum şi părinţilor şi îndrumătorilor lor!
În special pentru mămici, adăugăm un mărţişor muzical:
Cu drag,
Naz şi Ani
Tag Archives: Naz
Aho-aho, si la multi ani!
A mai trecut un an, şi dacă stau să mă întreb cum, nu ştiu. Ieri parcă era tot Revelion… Iar astăzi mă pregătesc pentru încă unul. Dacă mă uit în oglindă, parcă sunt ceva fire albe în plus. Spatele nu mă mai doare când iau copiii de mână… căci nu trebuie să mă mai aplec! Ciudat, Andrei îmi ajunge la umeri… iar mânuţa Irisucăi nu se mai pierde într-a mea.
A trecut atât de repede, şi a fost atât de plin. Iris a învăţat să scrie. E drept, câteva litere, dar are grijă să însemne tot ce îi aparţine, cu "IRIS". Încă nu spune ea toate sunetele, dar mă uimeşte cu ingeniozitatea şi talentul ei de a răsuci vorba pentru a-şi atinge scopul. Cred că ar fi un bun avocat… dar până atunci cu siguranţă îmi va face câteva şuviţe argintii… Am terminat şi grădiniţa. Am trecut pragul şcolii, şi mi-am reamintit cu nostalgie momentul în care l-am ţinut prima dată în braţe pe Andrei. Parcă a trecut doar o clipă. Şi la acel moment se mai adaugă unul… când m-a chemat cu emoţie… să-mi arate ce ştie el să scrie. Cu bastonaşe tremurate, a scris de mână mama. Cred că sentimentul a fost mai intens decât atunci când a spus-o prima dată…
Am văzut crescând şi cel de-al treilea copil, cum îi spun eu portalului Talente de Năzdrăvani. Emoţiile au fost la fel de multe, parcă acum începea să meargă, iar eu eram acolo, să-l prind de mânuţă să nu cadă. Mi-a adus multe satisfacţii, şi mulţi prieteni. Mai important, nu am fost singură. Mi-au fost alături Editurile Paralela 45, Teora, Gama, Librăria Book-Express, şi nu în cele din urmă Mihai şi Ana de la Jucarii din Lemn. Nu uit nici de Roxana, nici de atmosfera primitoare de la GreenTea, şi nici de cele mai frumoase linguri de lemn pe care le-am văzut. Nu în ultimul rând, ArtBook, care a susţinut din punct de vedere grafic activităţile desfăşurate pe Talente de Năzdrăvani. La mulţi ani tuturor şi un an nou minunat!
2011 sper să fie mai plin, mai bun, mai… altfel. Mai multe surprize, mai mulţi copii cu chef de joacă. Naz şi Ani, de luna aceasta marcă înregistrată oficial la OSIM, le vor fi mereu alături, să-i încurajeze şi să-i înveţe, provocându-i la fiecare pas. Nu ne vom plictisi, şi vom creşte frumos, aşa cum ne-am propus cu ceva timp în urmă.
Sărbători fericite tuturor, şi în special Năzdrăvanilor!
…uite-l pe Naz!!
Copilul meu face în curând un an. Copilul meu de suflet, Naz. Pentru cine nu-l cunoaşte, Naz este eroul poveştilor mele pentru copii. Ai mei pitici, şi nu numai, l-au îndrăgit. Săptămâna trecută am bântuit după rechizite… şi… l-am găsit! Ei bine, nu era creionul curcubeu, nu avea joben alb, dar eu le vedeam acolo. Iris a fost prima care şi-a dat seama… Mami… ce faci cu creionul ăsta mare… îl faci pe Naz…? Da!
Trei zile n-am avut timp de bricolat. Dar am rămas singurele acasă, şi m-a rugat, la fiecare 5 minute, să ne apucăm de Naz. Întâi de toate, am luat hârtie glasată autocolantă, şi am tăiat cu cutter-ul fâşii late pentru a acoperi cele opt feţe ale creionului. În culorile curcubeului… Apoi, din coli eva, sau hârtie buretată, cum am înţeles că i se mai spune, am confecţionat pălărioara, ochişorii, sprâncenele şi palmele. Le-am lipit cu bandă dublu-adezivă. Ochişorii sunt dintr-aceia mobili, iar braţele sunt realizate din acetofan.
Iris îl ţine pe masă, pe post de "consilier", când lucrează. Naz, ţin corect creionul? Dar forfecuţa? Ea întreabă, ea răspunde… de fapt nu răspunde, îmi transmite mie ce a zis Naz, căci a vorbit încet şi eu n-am auzit…
Acum Iris mai are o dorinţă: Să o avem şi pe Ani. Urmează probabil să bântui pe la materiale de pictură, după o pensulă mare şi rotundă… Iris a împărţit şi sarcinile. Ea îi face coiful de zână, eu rochiţa.
E o lume minunata, a copiilor!
Naz şi Ani le doresc tuturor copiilor o zi minunată!
La mulţi ani!
şi
Petrecere frumoasă!
Naz si Ani. Desene de pitici
Ca de obicei, rezolvarea temelor la proba de talente sunt un prilej foarte mare de amuzament.
În seara asta protestau amândoi, că Naz şi Ani sunt prea dificil de desenat. Aşă că am revenit la metode tradiţionale. Şi trebuie să recunosc că m-am simţit bine să fiu din nou la tablă, să întreb…"Aţi înţeles…?", apoi să mă plimb printre "bănci" să văd realizările.
Pe scurt… am improvizat o băncuţă cu trei elevi (tati a ţinut morţiş să deseneze cu copiii, dar nu a predat "lucrarea" la sfârşitul orei.) Eu am instalat tăbliţa copiilor, şi, cu creta în mână, m-am apucat să desenez. Dacă Manu, creatorul personajelor, ar fi vazut schemele… Dar nu mai comentăm.
Cu puţină mândrie, trebuie să recunosc că semănau binişor. Eu desenam o bucăţică, aşteptam să-mi spună c-au terminat. Şi tot aşa până am desenat cele două personaje în creion. I-am lăsat apoi liberi, să creeze decorul, să-i coloreze. Iată ce-a ieşit.
Iris.
Ani nu a fost cuminte. A căutat prin frigider şi a dărâmat peste ea tot ce era acolo. După cât e de roz, eu aş zice că şi-a pus în cap tot iaurtul cu vişine… Naz stă lângă şi priveşte, Iris spune că vrea să plece. Chestia de sus, ca un gândac, e un soare. Lângă e un copac şi un nor. Chestia cu ţepi din dreapta lui Naz este iarbă. În colţul din dreapta e un magazin. Iar în colţul din stânga era camera lui Ani. Clar, nu?
Andrei.
Andrei şi-a descris creaţia astfel: " Naz şi Ani la cumpărături. Ani împinge coşul. În coş are două sucuri, două lumânări, că e ziua ei. În raftul din stânga sunt cereale sus şi caşcaval şi făină. În raftul din dreapta se găseşte bere, vin şi coca cola. Din tavan atârnă indicatoarele pentru zonele respective, cu săgeţi. "
Trebuie să recunosc că, pe cât e de căpos copilul asta, pe atât nu încetează să mă uimească. Ieri mă chinuiam să găsesc un nume pentru următorul concurs, şi el, lângă mine, încerca la rândul lui să creeze o denumire. E drept că era mult pe lângă, dar tot a încercat câteva variante. A fost tare dezamăgit că nu i-am aprobat nici una.
Să revin la desen. Faptul că a notat marfa cu litere, ca să fie identificată, mai e cum mai e… că a colorat cerealele diferit, pentru cele patru categorii pe care le luam de obicei… iarăşi ok. Dar în timp ce eu scriam de zor, îl întreb… şi în rafturile din spate ce e? "Sunt indicatoare, ce, n-ai văzut cum scrie pe sus să ştii unde să cauţi?" Şi cu pictograme!
Trag concluzia că e bun de şef. Are idei, dar ar fi minunat să i le pună alţii în aplicare…
Despre ANI & co
I-am citit acum Elizei prima poveste
„Cine e ANI?”
„Mai e una?” (nota: una, adica o poveste)
„Hai sa citim urmatoarea poveste de la povestea creioanelor”
Deci ii place… Continuam. Eu citesc, ea comenteaza
„Ia uite, s-a tocit si galbenul?
Se uita la poza. Eu nu vad musai un Galben tocit, dar copiii vad intotdeauna mai mult decat noi.
Eu mai am cateva ferestre deschise, mai tastez rapid un mesaj pe ymsgr…
„Hai mama, citim? Ce tot scrii?”
Continuam povestea. NAZ incepe sa o caute pe ANI, dar nu ne zice nicaieri cine este ANI. Ea anticipeaza:
„Cine e ANI? Cred ca e o papusa?”
„Unde e Ani?
Povestea se termina cu puncte de suspensie. Ba mai mult, ne zice ca NU ACUM vom afla, ci candva in viitor…. Hm… Varianta asta nu convine…
„De ce nu o gasea?”
„Hai sa citim urmatoarea poveste”
Ma gandeam deja, ce ma fac daca in urmatoarea povestire NU AFLAM totusi care e treaba cu ANI.
Dam pagina la urmatoarea poveste. Ea se uita la ilustratie. Este NAZ.
„Uite-l pe NAZ”
„Chiar ca e un creion fermecat! Am si eu un creion fermecat cu toate culorile
(sa stiti ca are!!! e un creion cu varful in toate culorile, coloreaza dupa cum il invarti )
Continuam azi lectura. Daca ne lasa junioara familiei. Mai nou, multe chestii „de copii mari” se desfasoara in timpul in care junioara doarme, la pranz, doua ore trase de par. Cand junioara se trezeste, e jale mare. Nu mai putem picta, nu mai putem modela cu plastelina, nu mai putem sta la calculator.
Dar desigur, este atat de amuzant sa ai o sora mai mica! Abia asteptam sa creasca si ea putin, sa ii povestim despre NAZ si despre ANI…
