Șosetă pentru Moș Nicolae

Activitățile de toamnă s-au încheiat înainte de finalul calendaristic, când am preferat să ne „reorientăm” și să ne creștem cota de fapte bune pe răbojul primului sfânt darnic din luna lui decembrie: am confecționat o șosetă pentru cadouri, în cadrul atelierului la care au participat copii de 4-6 ani.

Activitatea principală în realizarea proiectului a fost cea de șnuruire. Am pregătit pentru copii șosete, confecționate din două părți de fetru – roșu și verde. Suportul a fost perforat înainte de mine, pentru fiecare dintre ei, cu cleștele textil (ocazie cu care mi-am dat seama că la clasă trebuie musai șezătoare cu mămicile înainte de sărbători, pentru pregătirea materialelor, e exclus să fac asta pentru treizeci de copii!) Copiii s-au descurcat bine și foarte bine, bătăi de cap le-a dat urechea acului, care nu ținea singură ața, și trasul aței în totalitate după ac…Știu că aceste activități nu (prea) se fac la grădiniță, și din șnuruire se trecea ușor în punct de feston sau însăilare. Etapa în care au primit ajutor a fost strângerea cusăturii, buclele mari consumând ața, și aici am mai strâns eu sau le-am arătat cum să procedeze.

Însă pentru deprinderea corectă a acestor cusături e nevoie de lucru intens câteva săptămâni, de preferat cu ac real, nu cu jucăriile de plastic acum pe piață. Deși nu sunt deloc de acord cu ele, nu am găsit ace reale cu urechea atât de mare pentru firul folosit de noi. Acul rămâne ac, e o unealtă care înțeapă, pe care trebuie să o folosești corect, și nu una pe care să o prinzi între degete și să o îndoi, apăsând vârful și urechea…

A doua etapă a fost folosirea panglicii pentru fundiță. Nu m-am așteptat și nici n-a fost un obiectiv realizarea fundiței, copiii fiind prea mici. Dar i-am provocat să încerce. Au fixat singuri panglica prin cele două orificii, iar pentru cei de 4 ani, și aceasta a fost o provocare, panglica trebuia „micșorată”, degețelele să realizeze o pensă puternică. Și, după cum mă cunoașteți, eu nu lucrez în locul copiilor. Le pot arăta de oricâte ori e nevoie, dar la final scot panglica, și trebuie să se descurce singuri. La asta nu s-au așteptat 2-3 puști care, insistând foarte mult să le „arat” pe modelul lor, când a fost totul gata, inclusiv fundița, aveau un zâmbet larg de satisfacție că „au rezolvat problema”. Și-au revenit repede, căci într-o secundă a dispărut creația mea, și au luat-o de la capăt, iar acasă au plecat cu ceea ce au înnodat ei.

Finalul apoteotic le-a aparținut, adică au avut „liber” la perforatoare, să decoreze cum vor. În orice proiect trebuie să existe și o etapă de libertate totală, în care copilul să decidă. Apăsatul pe perforatoare nu este o misiune foarte ușoară: trebuie să schimbi hârtia, dacă nu ai destulă forță pentru carton. Trebuie să te folosești de ambele mâini dacă nu au pârghie, să-ți utilizezi greutatea corpului propriu pentru a apăsa. Nici să alegi, să combini, nu este simplu, atunci când nu este nimeni să-ți spună pune trei inimi și două flori. Să decizi singur este foarte greu!

Ultima „problemă” este preferata mea: doamna, vă place? Nu trebuie să-mi placă mie!! Finalul este al tău, ție trebuie să-ți placă. Eu pot doar să-ți spun că mai ai de învățat, că sunt erori ce trebuie îndreptate la cusut, că da, e prima dată, dar e un început…

Cam atât despre activitățile de duminică. Încă nu știu exact ce vom face pe 11 decembrie, dar cu siguranță va fi un ornament pentru pomul de iarnă ori o felicitare. Și nu va fi simplu… 🙂

Parteneri:

* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

** Următorul atelier: 10 decembrie, ora 12:00

Atelier – 27 noiembrie – Ghetuța lui Moș Nicolae

Sezonul de sărbători se apropie cu pași repezi, și odată cu el, cele mai faine proiecte din an. Tocmai pentru că începutul de decembrie este marcat de prima sărbătoare așteptată de cei mici, atelierul pe care vi-l propun le dă o mână de ajutor în impresionarea Moșului.

Ghetuțele pot străluci de curățenie, însă una confecționată cu propriile mânuțe va fi mult mai atrăgătoare. Atelierul este destinat copiilor preșcolari (clasa pregătitoare inclusiv), și are ca scop dezvoltarea musculaturii fine a mâinii prin activități de lucru manual. Însăilarea, sau șnuruirea, solicită în primul rând răbdarea copiilor de a urma pașii de realizare a unui proiect, apoi coordonarea și precizia, și îi încurajează să se concentreze mai bine în sarcină.

Șoseta rezultată poate fi utilizată pentru depozitarea unor mici obiecte, desene, ori ca ornament pentru brad – recipient pentru bomboane și acadele.

Pentru realizarea proiectului, copiii vor folosi fetru predecupat și perforat (la această parte a proiectului îi ajut eu), conform modelului, vor încerca să realizeze o fundiță – elementul cu gradul cel mai mare de dificultate al proiectului, iar apoi vor decora, după dorință, cu elemente pe care le vor confecționa singuri, din carton – cu ajutorul perforatoarelor decorative, sau fetru – decupate de fiecare, cu foarfeca.

Am constatat de-a lungul timpului că activitățile de acest gen ridică probleme la vârsta preșcolară, nu este deloc simplu să realizezi asamblarea printr-un model uniform, iar fundițele (câte una pe fiecare parte) sunt o provocare demnă de jocurile olimpice. Decorațiunile vor fi realizate tot de ei, au o plăcere deosebită în a perfora – diverse forme și culori – până se opresc la „combinația perfectă” pentru proiectul lor. Sper însă ca foarfeca să le fie bun prieten, și să accepte provocarea de a confecționa singuri elementele necesare.

Pentru înscriere, accesați vă rog acest link. Orice alte întrebări le puteți adresa prin intermediul formularului de contact de mai jos.

Ghetute mai mari, mai mici, pline astazi de bunatati

O zi pe care copiii au aşteptat-o cu nerăbdare, şi pentru care s-au pregătit intens, mai ales în ultima săptămână. Căci, după cum bine ştim, la capitolul cuminţenie, porcul se îngraşă cel mai bine în ajun. Faci curat în dulăpior, aranjezi jucăriile (ce plăcut să poţi merge prin casă şă să calci pe covor!) Astăzi îi aştepta pe fiecare un cadou, mai mic sau mai mare, după cât a fost şi el de cuminte… plus o nuieluşă, să-i amintească de faptele urâte de peste an, şi care trebuie îndreptate.

Năzdrăvanii mari şi mici nu s-au pregătit doar aseară, săptămâna trecută ei au confecţionat o ghetuţă-colaj, pentru a-l impresiona pe Moş Nicolae. Gusturile nu se discută, dar eu sunt de părere că aici, la Expoziţia de Talente găşiţi cele mai frumoase modele de încălţări. Sclipitoare şi obligatoriu cu şiret, aveţi de unde alege:

Ghetuta lui Mos Nicolae. colaj

Detaliile probei

Vine Mos Nicolae! Ai pregatit ghetuta… pentru colaj?

Exact ghetuţa vor realiza năzdrăvanii săptămâna următoare. Vor pregăti pentru Moş Nicolae o ghetuţă specială. Mă rog, cizmuliţă, că ne-am gândit să fie mai încăpătoare. Primul pas va fi printarea pe un carton colorat a şablonului (click şi se va deschide într-o pagină nouă). În următoarea etapă, vor decupa ghetuţa, şi cu ajutorul unui creion bine ascuţit, sau a unei forfecuţe, vor decupa orificiile pentru şiret.

Adăugaţi un şiret, ca şi cum ar fi o cizmuliţă reală (dacă nu se descurcă, pot ajuta părinţii, dar menţionaţi în descriere), şi faceţi-i fundiţă. Năzdrăvanii care nu ştiu să lege singuri şiretul, vor lăsa şiretul fără fundă!

Urmează ultima etapă, decorarea cizmuliţei, unde fiecare poate da frâu liber imaginaţiei. Eu abia aştept, peste o săptămână, să văd rezultatele!

Detaliile probei.

Mulţumim ArtBook pentru ajutorul dat în realizarea modelului.

Vine Mos Nicolae

O seară emoţionantă la noi în casă. Cred ca este primul an în care copiii au iniţiativă. Adică vor să lustruiască ghete, să-i scrie bilete de mulţumire, rugăminţi… iar eu sunt spectator.

Iată că soseşte şi întrebarea de baraj:

Iris – mami, dar dacă nu-i ajung ghetuţele să pună darurile? mai bine pun şi cizmele, şi pantofii, şi papucii… să aibă unde să le lase!

I-am explicat şi eu că nuieluşa poate fi destul de mare să se sprijine pe toate… dar e bine să fie modestă şi să lase o singură pereche.

A venit moşul şi la grădi, a lăsat în dulăpior câteva ciocolate şi o portocală.

Iris – uite moşul asta ne dă fructe. Ştie şi el ce avem voie! Dar de ce nu a pus mai multe?!

Un singur regret am. Probabil este unul dintre ultimii ani când cred atât de sincer în acest miracol al copilăriei. Iar eu încerc să savurez cât mai mult acest moment.

Tot despre Moş Nicolae…

Mos Niculae si miracolele politice

Copiii mei nu contenesc să mă uimească. Cum sunt ei ca nişte bureţei avizi, asimilează tot ceea ce aud în jur. :d

Ascultam cu… hai să-i spun atenţie, ca să nu spun dezgust deja, ultima confruntare politică a acestui tur doi al alegerilor prezidenţiale. Deja mă uit la ecran şi am impresia că văd o luptă între doi cocoşi, cu miza unui ciolan frumos aşezat în varful unui deal. Auzeam cum făceau teoria zilei de 6 decembrie 2009 şi a "însemnătăţii" sale istorice. Ce ne va aduce ziua de 6 decembrie? Ooo, ce întrebare retorică. Autor Băsescu, Geoană ciuleşte urechile.

Ce ne aduce Moş Niculae? îl întreb pe tati…
Un preşedinte!
Iris se apropie repede. Ce-i asta? O jucărie?
Ne apucă râsul pe amândoi. Da mami, o jucărie… nu ştim a cui, dar probabil ai dreptate…

Morala: Întotdeauna ai încredere în vorbele unui copil. Ascund atâta adevăr…

Cine esti tu, Mos Nicolae…

Iată a mai trecut încă un an, şi când pronunţ în faţa copiilor "decembrie" li se luminează faţa. Căci pentru un copil, decembrie înseamnă răsfăţ şi cadouri.

Toată povestea începe cu Moş Nicolae. Apoi, în viziune modernă, continuă cu Moşul de la grădi, Moşul de la mami sau tati de la servici, şi, în final, mult-aşteptatul Moş de-acasă. Fie că vine în persoană, fie că lasă cadourile sub brad, este acela care de obicei aduce ceea ce ai cerut în scrisoare. Aa, şi am uitat, toţi Moşii de la supermarket, de prin parcuri, pe care îi vedem până la Crăciun.

Deocamdată mă opresc la Moş Nicolae, chiar dacă mai avem o săptămână. Azi trebuie să-l şi "rezolv" pe moşul, e ultima zi liberă… sâmbăta viitoare presimt că va fi nebunie în oraş.

Toţi copiii ştiu, pe 5 decembrie trebuie să fii mai harnic ca niciodată. Adică, dacă tot anul nici n-ai observat că ghetuţele ar trebui curăţate, acum le freci zdravăn cu peria, şerveţele umede, orice, numai să sclipească. Hmmm… îi iau poate ochii lui Moş Niculae şi varsă mai mult din desagă în ele?! De când sunt părinte recunosc că nimic nu mă încântă mai tare decât să-i trezesc dimineaţa şi să le vad feţele transfigurate când sar din pat şi scormonesc la întâmplare. Anii trecuţi i-am sculat devreme, să aibă timp să se joace un pic, apoi să plece la grădi. Anul acesta Moşul vine duminică, şi mi-am propus să-i las să se trezească singuri. Să observ emoţia printre gene…

Ce le aduce moşul? Păi, au fost atat de "cuminţi" că vor primi un băţ. Fiecare dintre ei. Deşi este varianta cea mai sumbră, Irisuca mea m-a lăsat iar cu gura căscată… cum ştiu ei mititeii să vadă partea plină a paharului: "Mami, dar daca îmi aduce un băţ, poate să fie unul cu prinţese?"

Să revenim la Moş Nicolae… Cel mai enigmatic dintre personajele care le împart daruri copiilor. Povestea spune că demult, pe vremea când trăia încă pe pământ, Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane să se mărite. Din cauza sărăciei, tatăl lor voia să le vândă ca sclave. Sfântul le-a făcut cadou, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte o pungă cu galbeni. Fetele au avut astfel zestre şi s-au putut mărita, şi au fost salvate de la o viaţă plină de umilinţe. De aici a rămas obiceiul ca Moşul să aducă tuturor, şi mai ales copiilor, daruri.

Pe el nu-l vede nimeni, şi este cel mai "aspru" dintre toţi, căci are şi variantă de sancţionare. El judecă dacă au fost cuminţi sau nu, şi le umple proporţional ghetuţele lăsate la fereastră, sau la usă, cu dulciuri, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Nu le poate lăsa goale, şi pune o nuieluşă, pentru a le aminti celor neascultători să se îndrepte în anul ce vine. E drept, nu l-a văzut nimeni, până anul trecut, când copiii mei l-au întâlnit şi pe acesta în Bucureşti, când ne aflam pe 6 decembrie la un radio pentru copii. Măcar a fost pregătit cu bun-gust. Dar s-a dus şi cu varianta "pe moş Nicolae nu-l vede nimeni".

Abia aştept să văd, noi cât de cuminţi am fost anul acesta?!