Mai deunăzi soseşte Andrei de la şcoală cu lista de lectură pentru (cel mult) luna următoare. În fruntea listei trona maiestuos Micul prinţ. N-am zis nimic, am tăcut ca peştele. Cartea o am în bibliotecă; am parcurs apoi repede cele 5 titluri, şi îmi lipseşte doar Minunea, de R.J.Palacio. Puncte bune: mă bucur că lista de lecturi este scurtă, dar dată pe un interval şi mai scurt. Una lungă, pe an, nu se dovedeşte rentabilă. Apoi, mă bucur că pe listă sunt şi poveşti clasice, cum sunt Cei trei muschetari, dar şi apariţii mai recente. Plus că a apărut pe listă primul volum de Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile. El a cam oftat, eu am răsuflat uşurată. Cel puţin valorifică citind lungul drum cu metroul către şcoală.
Dar să revin la Micul prinţ. Am citit cartea pe fragmente, dar niciodată cap-coadă, şi de vină nu e decât manualul de franceză folosit opt ani de zile. Când urmau lecţiile-fragment din poveste, mi se făcea pielea de găină şi mă apuca groaza. Erau cumplit de dificile, sau aşa le percepeam eu. Fraze sucite, greu de tradus şi analizat, care luau din farmecul poveştii. Aşa că fobia s-a instalat, nu l-am plăcut şi pace. Ieri citeam peste umărul lui Andrei, şi când îl vedeam pe el zâmbind, parcă povestea curgea altfel. E drept că şarpele boa care a înghiţit un elefant m-a urmărit ani de zile, parcă de prin clasa a VI-a, dar acum nu mai părea la fel de fioros.
Andrei a terminat cartea într-o zi. Aşa e el, e greu până se apucă, dar când îl prinde povestea, n-o mai lasă din mână. Ciripea obosit la culcare despre cât se identifică el cu autorul, şi câtă dreptate are… adulţii nu vorbesc aceeaşi limbă cu copiii, sunt depăşiţi de realitate! Nu suntem capabili să înţelegem nimic, şi prin asta vrea de fapt sa spunem că pierdem exact esenţialul, farmecul lucrurilor… „Dacă a murit copilul din tine, eşti mort!” Am adormit cu el în braţe, sporovăind despre ilustraţia cu telescopul, despre asteroizi, despre păsări, despre prietenie… despre „nu vreau mâine la şcoală”, şi ne-am trezit devreme, căci nu mai avea răbdare, voia să plece, să mai prindă un pic de timp cu colegii.
De luni iau şi eu mâţa de coadă. Până la şcoală – jumătate de oră cu metroul, şi aproape că mă bucur. Am timp să citesc. I-am pus gând rău micului prinţ, e timpul să clarificăm relaţia noastră veche de 25 de ani, şi să stabilim clar cine pe cine domină. 🙂
Dacă nu o aveţi în bibliotecă, o găsiţi disponibilă în ediţii foarte frumoase, chiar cu ilustraţiile autorului. Varianta prezentată aici este cartonată, cu supracopertă, filele interioare sunt cretate şi lucioase. Fontul este mare (14), la un rând şi jumătate, uşor de citit de copiii mai mici. La târgul de carte am răsfoit şi o ediţie cu ilustraţii pop-up, e drept, cu un preţ pe măsură. Însă este o ediţie minunată pentru un cadou aniversar, mai ales dacă sunteţi în pană de idei: nu vă puteţi hotărî ce jucărie să-i cumpăraţi sărbătoritului, mai bine îi cumpăraţi o carte deosebită, o amintire pentru o viaţă. Verificaţi de asemenea ca ediţia pe care o achiziţionaţi să conţină textul integral, şi nu variante repovestite.
O găsiţi aici: libris (transport gratuit), elefant, eMag, librarie.net, bookdepository.com (ediţii in franceză/engleză, transport gratuit), okian, AdevarulShop, Books-Express, BookCity.
