mere stampile pictura

Mere buclucașe – ștampile

Mi-a plăcut mult ideea de a „picta” mere folosind ștampile confecționate și chiar am vrut să o pun în practică la școală. M-am gândit și că merele sunt destul de greu de găsit, nu pot să am garanția că fix în ziua în care vreau eu să căsăpesc 12 bucăți primim mere în minunatul program alimentar. Apoi, ce te faci dacă „se aude” că „ți-ai bătut joc de merele date de guvern”?? Auzi, le-ai tăiat, le-ai dat prin acuarelă și le-ai pus la gunoi…!

Așa că m-am dus la piață. M-am oprit la taraba cu cele mai prăpădite mere. 2 lei/kilogramul. O întreb amabilă pe doamna dacă are ceva împotrivă să le aleg pe cele mai mici… a bulbucat ochii de parcă vedea un nebun, dar m-am obișnuit de multă vreme cu reacția. I-am zâmbit candid, i-am spus că îmi trebuie la școală, bălmăjea ceva că poate la plăcintă sunt bune, dar am liniștit-o că pictez cu ele, mi-a dat o pungă și mi-am văzut de treabă. Nu sărăcește nimeni din 3 lei, nu? Și mai pui 3 iei și farfurii de plastic… Am fost tentată să le dau bilețel acasă, dar după ce am văzut în câte moduri poți decupa un disc de carton cu diametrul de 15 cm, n-am riscat să cer un măr cu diametrul de 5. Nici la farfurii nu am pariat, căci „fundul complet plat”, adică neted, iarăși risca să nu se înțeleagă. Așa că am pus mărunțișul la bătaie, fie pomană pentru lumea ailaltă, când n-oi avea diverse pentru craft!

La școală a fost distractiv, mai ales când s-au prins ce facem. Doamne, abia aștept să mai crească un pic, să se obișnuiască cu ordinea și etapele de lucru, să nu mai înceapă singuri până nu dau semnalul de începere… militărie curată, ce mai, dar în haos și balamuc nu înveți nimic. Și mai mult s-au distrat când le-am zis că pot decora merele imprimate cu ochi mobili. De când și-au adus pungile cu ochi la școală e delir curat. Poate că unii n-au mai văzut în viața lor ochi mișcători și nu se pot abține. Unii au autocolanți, toate dimensiunile, își lipesc pe frunte. La un moment dat cred că puteam pune lejer în scenă povestea cu „Un-Ochi. Doi-Ochi. Trei-ochi”. Orice desen de prin caiete primește musai bonus niște ochișori. Nu mă deranjează ideea… dar când eu încerc să încep rândurile și nu pot scrie de ochi… apare o problemă…

mere stampile pictura

mere stampile pictura

Am renunțat și la protecțiile pentru mese, deși inițial voiam să luăm, și am pus în funcțiune lavetele. Nu folosesc nimic periculos să rămână pătat, așa că ne descurcăm să facem ordine la final. Ca lecția să fie completă, le-am cerut să aducă farfurioarele pe catedră, să șteargă masa de lucru și să fie ordine. Unul din grupuri a fost „ocupat”. Farfuria a rămas la ei. Am lăsat-o… a doua zi mi-o aduce unul dintre copii. Ce e cu asta?! – E de ieri… – Da, știu. Dar eu le-am cerut și m-am dus apoi să le spăl. Asta unde a fost? – Păi… n-am adus-o! Eee… și i-am dat frumos o lavetă și am trimis farfuria la spălat. Mi-a adus-o apoi impecabilă. Data viitoare poate nu mai uită!

Un lucru pe care l-am anticipat prea târziu a fost calitatea cuțitului cu care tai mărul. Trebuie să fie impecabil ascuțit, astfel încât mărul să nu se spintece deloc, să fie tăiat perfect drept pentru a se imprima tot. Mi-am dat seama prea târziu… și… m-am descurcat cu ce am avut.

Atât de faine sunt jocurile cu ștampile confecționate… cartofi, morcovi, mere, apoi improvizații din carton și orice poate lăsa o urmă. Am încă emoții pentru dactilopictură, dar îmi fac curaj! Cât de rău poate să iasă? Culorile sunt lavabile, nu sunt acrilice…

Însă cel mai fain feedback pe care îl am e de la copiii care se duc acasă și fac, încă o dată, ce au făcut la școală, să le arate și părinților, căci acasă nu le dau decât proiectele 3D, care nu se pot pune în portofoliu. Parcă îți crește inima să vezi ca pentru unii nu te zbați degeaba.

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Simțeam nevoia să mă relaxez, să nu mă mai gândesc la nimic după prima săptămână de școală. A început tare bine, și s-a sfârșit tare prost, sub așteptările mele – nelegate însă de copii, și dându-mi ceva proiecte peste cap… așa că mi-am propus să mă tratez în altă dimensiune, a copilăriei, și am ales din raft o poveste suficient de lungă ca să-mi abată gândurile negre…

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine StadingPetronela Piure-de-Mere părea exact ceea ce căutam, și nu m-am înșelat. Povestea dă impresia unui roman pentru micii cititori, care se sperie de obicei când văd cărți groase, chiar dacă ilustrațiile mai îndulcesc din „șoc”. Însă fontul relativ mare și spațierea rândurilor încurajează lectura, iar de la primele pagini, povestea te prinde…

Personajele nu sunt multe, ci într-un număr suficient pentru ca povestea să poată fi ușor urmărită de copii, și îmbină simplu și cu un umor fin planul real al poveștii unei familii cu copii, cu dificultăți în urma disponibilizării tatălui, cu cel fantastic al vrăjitoarei Petronela, ce locuia în mărul din livadă, și avea grijă de pomi și de toate viețuitoarele de aici. Copiii – o fetiță și un băiețel, gemeni, sunt deosebit de isteți și curioși, pasionați de monștri și roboți, dar în același timp gata să creadă în magie la primul semn al acesteia. Nu le este greu să se infiltreze în lumea miniaturală a Petronelei, și să-i devină dragi, apoi prieteni buni, și, împreună, să lupte împotriva nedreptății din lumea reală, și să așeze lucrurile în ordine.

Am râs… și dacă lectura îți dă o stare de bine, cititul devine o plăcere. Dacă pe mine m-au amuzat dialogurile dintre frați, văzându-i pe-ai mei, ei doi împotriva celorlalți, stăpâni pe sine și încurajându-se reciproc la nevoie, pe copii cu siguranță că i-ar bine-dispune strategiile pe care cei doi le-au pus în aplicare. Iar dacă le mai plac și poveștile cu vrăji și vrăjitoare, atunci… Petronela Piure-de-Mere ar putea fi exact volumul de care aveți nevoie. În puteți găsi în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior, sau în alte librării online, Libris (transport gratuit la orice comandă), Elefant (transport gratuit la pick-up point), Librărie.net, Cărturești, eMag. Volumul are un aspect plăcut, copertă cartonată, lăcuită selectiv, iar la interior, ilustrații în creion pe file din hârtie groasă, nu file subțiri, ce se pot rupe ușor.

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Lea și Luis, premiați la concursul de prăjituri.
Familia Kurchenbrand, zgribulită în stația de autobuz, dar fericiți că au salvat găinile.
Locuitorii livezii – omuleții de măr, Lucius-rădașca și Petronela, în Salcia bătrână.
Lea și Luis, în prima vizită la Petronela – ora de magie.

Dar ce e mai fain e faptul că aventura nu se termină, ea continuă. Pentru cei care pot citi în germană, următoarele trei episoade sunt disponibile. Pentru ceilalți… urmează să așteptăm împreună traducerile.

 

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-art

Fructe de toamnă – string-art

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-artUnul din primele mele modele pentru cursul de cusături au fost două fructe, un măr și o pară, ideale pentru începători. Reușeau, într-o oră, să termine măcar un fruct, iar dacă erau mai măricei, chiar pe amândouă. Cum anul acesta am decis să schimb un pic tehnica, și ne îndreptăm către string-art, am încercat să văd ce-aș putea face cu acest model mai vechi…

Fruncte de toamnă: pară - string-artMergând cu tehnica până la capăt, adică unind fiecare punct cu toate celelalte, iese o minunăție. Însă… durează. Ca să fac eu para am avut nevoie de vreo trei ore, în condițiile în care mâinile mi se mișcă destul de repede, ața în ac o bag imediat… Așa că e exclus să mergem pe această variantă. Totuși, pentru a rămâne în temă, putem să învățăm regula aplicând-o pentru un singur punct, acoperind parțial fructul.

Punctul poate fi decis la alegere, eu am mers în exemplul de mai jos pe unul central. Poate fi lateral, și astfel rezultatele vor fi diferite, și va avea fiecare efectul său. Sunt chiar curioasă cum ne vom descurca, căci, deși vor avea pe planșă ambele fructe, vom face împreună doar unul, al doilea – exercițiu pentru acasă.

Veți spune că la grupa mare/clasa pregătitoare nu se dau teme. Însă, cel puțin la partea de decupaj/exercițiu practic, dacă copilul nu lucrează acasă, liber, ce și cum dorește, rezultatele nu se vor vedea. În cei câțiva ani în care am lucrat cu copiii, am avut doar trei care lucrau și acasă. Iar rezultatele se vedeau imediat. De aceea… dacă vedeți articolul, încercați!

Modelul pentru print îl puteți descărca de aici. Eu am printat pe coală normală, și, prin ea, am perforat cartonul, pe care am cusut fără model imprimat.

cusaturi toamna farfurie strugure

Cusături de toamnă

Azi mi-am propus să încerc marea cu degetul, să văd cum se descurcă piticii din grupa de anul acesta la cusut. Normal, cu acul din poveste, nu cu invențiile de plastic de acum. Am pornit cu stângul, unul din pitici lipsea, ceea ce înseamnă că lecția va trebui reluată, când ceilalți vor avea alt proiect. Am rămas cu doi pitici la „începători” și unul la „avansați”. Pentru D. pregătisem deja un strugure, dar am lăsat-o să aleagă din toate planșele de toamnă pe cea pe care și-o dorește. Mai avea crizanteme și umbreluță. Pentru începători pregătisem clasicul castron.

Mi-am dat seama că nu am un model de printat pentru acest castron, pentru că mereu l-am desenat cu mâna… am luat un arc de cerc și am perforat eu cartonul, din ochi. Nu-i pun pe ei să perforeze de la început, deși i-am avertizat că „va urma”. Castronul nostru cu mere, pentru un copil care are oarece îndemânare, nu ridică probleme. Aproape o oră este mai mult decât suficient pentru a termina.

cusaturi toamna farfurie strugure

Deliciul orelor de „început” este însă altul… prima dată le explic ce este acela un ac. Îl atingem, îl examinăm, îl prindem de ureche. Invariabil, la această etapă primesc replica „e prima dată”!! Acasă nu există ac. Apoi, urmează starea de nervozitate dată de urechea acului, din care ața se încăpățânează să iasă. Până vor înțelege mișcarea, eu sunt cea care bagă ața în ac. E tot din categoria „va urma”, dar le luăm pe rând. Apoi cum să faci să nu treci greșit ața, din față în spate. Dă mari bătăi de cap. Modelul e mai puțin important. Tehnica însă se însușește greu.

Ce am admirat a fost faptul că nu au rupt deloc cartonul. De obicei se întâmplă, și am mereu la mine etichete autocolante pentru a „pansa” planșa. Azi însă sunt foarte mândră de fete, s-au descurcat minunat. C. a terminat la timp, D. a dat gata strugurele în 50 de minute, iar S. aproape că termina. Am lăsat-o după jumătate din planșă să lipească merele, nu voiam să plece acasă cu „farfuria” goală. Era necăjită că n-a terminat, și a plecat acasă cu speranța că mami are ac, să-i dea să termine. Mi-a plăcut că avea și plan B: dacă mami nu mă lasă (avea ea un feeling că nu-i dă mama ac), o pun pe ea să termine; planșa asta nu poate să rămână așa!

Și, ca să vedeți că „se poate” (în cazul în care nu v-ați făcut deja curaj să-i lăsați), am filmat două mânuțe de aproape cinci ani, cosând, la aproape jumătate de oră de când au înțeles cum „se face”. Am scos sunetul original, fetele cântau pe fundal, povesteau de-ale lor, și nu se cade să fac publice detaliile 🙂 . Dacă vă plac cusăturile, în meniu am adăugat o categorie specială pentru acestea, unde am cuprins toate modelele desenate de mine în timp.

Mere, pere, în… farfurie – cusături

Recunosc, cu îmi plac programele. Ok, e săptămâna fructelor şi legumelor, dar dacă e opţional, de ce nu putem face „altceva”. Adică… dovleci de Halloween de exemplu, nu se încadrează în temă?! Dar asta e, îmi fac de cap acolo unde pot, adică pe site, unde copiii confecţionează de zor dovleci săptămâna aceasta. Dacă nu i-aţi văzut încă, intraţi aici.

Ieri la grădi am cusut mere şi pere… pe farfurie. Cei care au frecventat opţionalul şi anul trecut deja sunt la grupa de „avansaţi”, au fost capabili să termine tema în aproximativ 40min. Ceilalţi, cu mai puţină experienţă la cusut, au reuşit într-o oră între 50-75%.

Materiale necesare:

  • ac, aţă colorată
  • carton pentru a imprima modelul, disponibil aici.
  • creioane colorate

Mere si Pere - cusaturi

Poftă bună!

Atelierul de creaţie