Suntem şcolari, şi printre materialele necesare unui bobocel de clasa întâi se numără şi alfabetarul. Încep ca bunica, pe vremea mea alfabetarul era din carton, cu litere microscopice, şi culegeam la ele mai ceva ca tipografii înainte să se fi inventat machetarea pe calculator. Picau, le aşezam iar, şi alfabetarul era un chin.
Noţiunea de "magnet" pe vremea aceea era complet SF, dacă aveai bafta să ai câteva bucăţele… Cea de "magnet de frigider" cu atât mai rară, pe frigider aveai abţibilduri din acelea care se lipeau cu apă… Acum în schimb magneţii sunt pe toate drumurile, îi primeşti cadou la orice produs, iar jocurile cu magneţi parcă sunt ceva de când lumea.
Dar mai ceva decât toate sunt alfabetarele magnetice. Avem acasă litere de toate dimensiunile, şi primisem când eram mai mititei şi un alfabetar, tot Noriel, cu 62 de piese. Eram siguri că, atunci când doamna ne-a trecut pe listă şi alfabetar magnetic, nu vom mai avea nevoie de unul nou. Greşit… căci versiunea noastră nu avea şi literele mici, şi nici semnele de punctuaţie. Aşa că am luat căutarile de la capăt, după o versiune mai cuprinzătoare.
Acum aştept cu nerăbdare să văd câte piese va pierde în primele trei runde de utilizare. Şi când va trebui probabil să le înlocuiesc…
