Când am răsfoit prima dată „Păpuşi din ouă”, de la Editura Casa, oiţa aceasta mi-a luat ochii instant. Dar era februarie, mâţişori nu se găseau… şi am amânat. Întâmplător săptămâna trecută o bătrânică din piaţă îmi intinde câteva crenguţe. M-am luminat toată, de nu ştia săraca pe care sa mi le aleagă mai frumoase. Am liniştit-o, că îmi trebuie mugurii pentru un proiect, nu contează cât de lungi sau bogate sunt crenguţele.
Am ajuns acasă, am golit urgent un ou, şi am încercat să-i lipesc cu aracet. Inutil, căci alunecau şi nu se lipeau deloc. Trebuia pistol cu silicon. Era el pe listă demult, dar când ţi se pune pata şi piticul nu poate să doarmă din pricina asta, alergi un pic. Am rezolvat problema mai ieftin decât făcusem eu research pe net. Aseară am ajuns victorioasă cu el acasă, şi am făcut oiţa împreună cu Irisuca. Eu puneam siliconul, ea lipea mâţişorii. Urechile le-am decupat din hârtie eva, pariez că ar fi arătat minunat cu seminţe de dovleac, ca în carte, dar nu am avut.
Am vrut neapărat să o termin azi, să o pot lua ca model la atelierul de Paşti, care are loc mâine la Grădiniţa Cuibuşorul Zânelor din Bucureşti.
