Printre talentele pe care nu le am…

Uimitor, și de-a dreptul fantastic, există talente pe care nu le am, în ciuda numelui blogului. După ce am „moștenit” mașina la divorț, am avut acel moment de revelație că, dacă ai numele pe talon, trebuie să ai și o relație de încredere cu un doctor de mașini, pentru a nu lăsa a treia fată a familiei pe mâna oricui. Universul a fost de partea mea, a aliniat planetele, și nu știu cum s-a făcut, dar am găsit persoana care, dacă tot are ocazia să râdă de nu mai poate pe linia „ce poate o femeie să-i facă unei mașini”, măcar o să mă ajute să și trec cu bine peste „astenia de primăvară”.

Noi, fetele, când avem o relație, simțim imediat când ceva nu merge. Cam așa și eu cu a mea trăsurică, știam că la ieșirea din iarnă figurile ei de eroină peste gropile patriei se vor sfârși la mine în seif, dar am supraviețuit. Cât de rău putea să fie…? La ITP ultima dată, când mi-a văzut capota dată peste cap, că am uitat să o încui și s-a întors peste parbriz, m-a felicitat, a zis că, să scap fără nicio zgârietură, doar cu o sperietură, e noroc chior. Prost să fii, noroc să ai, clar. Mi-a dat exemple, că știe cazuri, parbriz spart, accident, intrat în diverse… mai că nu m-a pus la panou, că uite, am scăpat teafără și nevătămată la 120km/h. Dar eu știam acum să-mi încui capota cu îndoiturile ei originale, și mai ales s-o descui, ceea ce am omis să explic, că doar mi se părea logic să cauți un firicel metalic, să te agăți bine de el cu un patent, să tragi cât poți de două-trei ori pe an când pui lichid de parbriz. Că doar nu merg nici zilnic…

Au urmat, normal, prezentările. Ce problemă are? Na, ca tot omul, când te duci la doctor, ceri și tu setul standard de analize… Cum habar n-am, am zis și eu… Păi… uleiul, și ce-o mai fi nevoie. Am încercat s-o scald și să spun că accidental am mai dus mașina la service, dar ce s-a făcut acolo habar n-am. Ce ulei i-ați pus ultima dată? Doamne-păzește, nici nu știam când e acel „ultima dată”, dar și ce ulei!! Și a venit și momentul în care m-am dus să-mi iau filtre… Curajoasă, dau la magazin talonul, spun ce vreau, omul mă întreabă de modele, aleg și eu cum îmi spusese că trebuie să cam coste… Încercam să nu leșin de râs, să par serioasă și preocupată, mai ales că nu aveau și uleiul de pe lista mea!

Paranteză: Iris comentează, să nu uit să vă povestesc și de melci. Dacă uit, să-mi amintiți!

Vine domnul respectiv cu două cutii, și-mi spune foarte serios că „acestea sunt piesele”, și dă să le scoată din cutie să mi le arate… îi spun că nu e nevoie, „nu, că așa e politica firmei”. Seriozitatea mea s-a terminat, i-am zis că habar n-am cum trebuie să arate, dar dacă el trebuie să bifeze… și m-am abținut în continuare să nu râd, până a scos filtrul (de aer, am reținut!) și am început să râd în hohote… săracul… i-am zis că mă bucur că am învățat ceva, și mai ales că a ales unul pe roz, pentru fete… I-am mulțumit apoi serios, le-am pus în mașină și-am plecat. Bănuiesc că au fost ok, că n-a fost nevoie să le schimb.

Odiseea căutării uleiului s-a terminat repede în hipermarket, cu o poză orientativă pe telefon și atâtea caracteristici, că m-am simțit ca bărbații trimiși să cumpere tampoane, întrebându-se cine dracu’ a inventat atâtea picături!! Dacă ați încercat vreodată să-i arătați care e pachetul al cărui ambalaj îl are în mână, și cum se luminează nefericitul la față, veți ști cum m-am simțit eu când am trimis poza cu ce era pe raft, pe telefon, și mi-a zis să abandonez misiunea, nu e ok, există și alte soluții.

Apoi a venit acel moment al adevărului… când vin analizele de laborator, și coloana „ta” e marcată mai toată ca fiind neconcordantă cu standardele… Încă n-am avut curiozitatea să și-mi explic toți acei termeni care răsunau vag în mintea mea a ceva substantiv existent în limba română. Îi citeam expresiv, dar suferind de analfabetism funcțional, căci nu pricepeam nimic. Ideea centrală era aceea că eu în mașină mă sui cu copiii, alea sunt chestii care împreună dau siguranță, așa că nu trebuie să-mi bat capul, care nu e blond, să priceapă prea multe…

Apogeul a fost momentul în care mi-a spus că mi-a umflat și roțile, și, ca orice doctor bun, mi-a pus bilețele cu datele când ar trebui schimbate diverse. Noroc că google calendar funcționează și pe termen lung. Am adus-o acasă, după o săptămână de „internare”, și mă gândeam doar la acei părinți care n-o au nici în clin, nici în mânecă cu puericultura, și ajung cu copilul la spital de se minunează doctorii că încă respiră…

Mi-am promis să am mai mare grijă de ea. Să nu dau în gropi. Să nu mai iau bufnițe pe parbriz. Și, dacă se poate, să nu mai înjur la volan, ca să nu perturb Universul, încă de partea mea…

Figurine din cerculețe de hârtie

Figurine din cerculețe de hârtie. O nouă rundă

Unul din numerele mele favorite din colecția Idei creative de la editura Casa este, și va fi poate pentru multă vreme, Figurine din cerculețe de hârtie. Cartea este dezmembrată total, nici nu m-am mai chinuit să o prind la loc în agrafe, căci copiii o răsfoiesc și împart după bunul plac, fiecare alegându-și „ceva” de făcut.

Am luat-o cu mine săptămâna trecută, când am făcut ciupercuța. Au zărit celelalte modele, și au vrut s-o aduc iar. Dacă le-aș face pe plac, aș avea-o și data viitoare! Numai toamnă n-a fost azi la noi… Acasă mi-am dat seama că n-am fotorgafiat decât două creații, însă sunt modelele pe care le-am lucrat.

De obicei iau la mine șablonul cu cercuri, multe coli colorate, și, în funcție de preferințe și vârstă, trasăm repede cercurile necesare. Fetele voiau prințesa, au pus-o pe listă de data trecută, nici n-au vrut să audă de altceva. Castelul a venit mai târziu, când le-am spus că ar fi drăguț ca prințesa să aibă unde locui. F. a ales mașina. Un bărbat adevărat, la orice vârstă, nici n-ar putea altceva… chiar dacă are doar 4 ani!

Figurine din cerculețe de hârtie

Planșa cu castelul a fost lucrată de A. în aproximativ 80 minute. Până la sfârșitul orei terminase prințesa și de decupat jumătate din castel. M-a rugat să mai rămână un pic cu mine, mai ales că mai aveam o oră, și să termine ce a început. A lucrat castelul complet singură, eu începusem ora de cusături, despre care am povestit deja, iar ea, cu ajutorul cărții, a terminat castelul.

Planșa cu mașina are povestea ei. Habitaclul, decupat primul, este realizat foarte bine. F. era odihnit, avea răbdare. Roțile au fost ultimele, și se vede. Și-a mai revenit un pic când a desenat. Animalul este un cățel, despre care știe că are urechi, ochi și gură, coadă și patru picioare. Mai avem probabil până va ști că are și mustăți, și nu va fi atât de „umanizat”. Pe mine m-au amuzat însă gropile din șosea… cât de multe… S-a plâns și că nu știe să deseneze copaci. Ceea ce-a încercat el singurel aduce cu vegetalele, dar mă voi gândi și la un mod de a-i învăța și astfel de lucruri simple.

Cartea poate fi folosită cu uşurinţă de copiii preşcolari şi şcolari mici, dacă le puneți la îndemână un șablon cu cercuri. Sau, dacă vă este mai ușor, decupați cercuri din acetofan, cu diametre de la 1 la 10 cm, și ei le conturează pe hârtia colorată.

O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids, AdevarulShop.

Quilling: idei si solutii de la Daco Art si editura Casa

Săptămâna trecută am încercat o variantă inedită de lucru pe tema quillingului. A fost pentru prima dată când mi-am propus ca tema să se adreseze adulţilor, şi nu copiilor, ca până acum. Vor mai urma ateliere de quilling, dar acesta va rămâne mereu special. M-au susţinut şi m-au încurajat pe această direcţie magazinul online Daco Mag şi editura Casa. Colecţia Idei creative este de departe cea mai bine-primită pe acest blog, proiectele propuse sunt întotdeauna deosebite. Pentru că luna aceasta a apărut cel de-al treilea număr dedicat acestei tehnici, am încercat să lucrăm modelele pentru copii, la atelier. Pentru a putea pune însă în aplicare planurile, aveam nevoie de materiale speciale, pe care le-am primit pentru atelier prin bunăvoinţa DacoArt.

Gama de unelte şi materiale de quilling pe care o găsiţi în momentul de faţă în magazin va fi completată în curând cu noutăţi destinate să uşureze munca depusă ce cei pasionaţi sau cei abia iniţiaţi în acestă tehnică. Voi încerca să le iau pe rând, şi să vorbesc despre fiecare.


Hârtia de quilling
: sunt benzi colorate de hârtie, cu lăţime de 3, 5, 10 mm, sau mai late. Le puteţi confecţiona acasă, cu răbdare, folosind riglă şi cutter, ori ghilotină. Din experienţă însă, hârtia de 80g, care se găseşte de obicei, este mult prea moale. Vă puteţi descurca cu ea, dar cele disponibile deja tăiate sunt în jur de 105g/m2, cu mai multă „memorie” la îndoituri, şi uniforme. Nu sunt foarte scumpe, iar în funcţie de modelele dorite, puteţi alege game de culori asortate. Varietatea de nuanţe este mai mare decât în seturile de hârtie a4 disponibile în comerţ.

 

Acul de quilling: este un beţisor cu vârf secţionat. Cu cât secţiunea este mai adâncă, cu atât banda de hârtie ce poate fi răsucită este mai lată. Vă recomand variantele metalice, cu un singur element, parcă tăiat cu o lamă invizibilă. Diametrul vârfului acului nu trebuie să fie foarte mare (1mm este ok), dacă doriţi să lucraţi modele fine. Evitaţi uneltele care seamănă cu un ac cu urechea mare ruptă. Dacă cele două părţi se mişcă, rezultatul este inestetic. Se poate răsuci hârtia şi pe o scobitoare, dar după ce veţi folosi prima dată un ac de quilling, nu veţi mai renunţa la el.


Pieptenele de quilling: o unealtă pe care am utilizat-o în utimul an, destul de nouă pentru mine. Utilizările sunt dintre cele mai diverse, şi ţin de imaginaţia fiecăruia sau de modelele pe care vi le propuneţi. L-am folosit cu succes pentru frunze şi aripi de fluturi, iar copiii de la grădiniţă au început să-l folosească cu rapiditate, însă este nevoie de exerciţiu. Puteţi vedea aici un tutorial, iar pe net găsiţi o mulţime de modele orientative.

 

quilling (3)Şabloane diverse: pentru a obţine elemente identice, cum ar fi petalele unei flori, aveţi nevoie de sabloane pentru a modela spiralele de hârtie. Acestea pot fi simple modele cu cercuri, sau şabloane dedicate acestei tehnici, pentru a confecţiona cele mai variate forme. Modelele fixate pe plută sau spumă pot fi modelate cu ajutorul acelor cu gămălie pentru a avea orientarea buclelor într-un anumit sens.

quilling (33)

Suport de răsucire: este o unealtă din plastic care se foloseşte cu acul de quilling cu vârful mai mare. Acul se trece prin orificiul central al uneltei, şi trebuie să rămână suficient din lungime la exterior, pentru a putea răsuci banda de hârtie. O demonstraţie este aici. Nu este o unealtă obligatorie, dacă lucraţi ordonat, nu aveţi nevoie de ea pentru elemente simple. Este însă foarte utilă atunci când doriţi să obţineţi buline compacte cu diametru mare (peste 1cm mai ales). Pentru copii mici este un fel de „îndrumător” de răsucire. Uneori nu au răbdare pentru a obţine o formă ordonată, şi banda de hârtie începe să semene a „ghem”.

quilling (6)

Maşina de franjurat: este de departe cea mai spectaculoasă unealtă, pentru că rezultatul obţinut cu ajutorul ei este unul deosebit. Varianta disponibilă în curând la Daco este una cu pasul reglabil, poţi avea franjuri foarte subţiri sau mai laţi. Unealta foloseşte hârtie lată de 1cm, sau mai îngustă, pentru a confecţiona flori. Pentru benzi mai late (implicit flori mai mari) franjurarea se face manual, cu o foarfecă simplă (sau una specială pentru această destinaţie.). (vezi video).

quilling

 

Puteţi completa gama de unelte cu aplicatoare de adeziv cu cap rotring (foarte subţire), accesorii hobby (diamante, glitter, ochi mobili etc.), elemente care pot transforma creaţiile în tablouri clasice sau amuzante. Adulţii pot folosi uşor tutorialele şi modelele disponibile online, însă am observat că pentru cei mici această alternativă este mult mai dificilă. Irisuca mea a progresat foarte bine folosind cărţile de la editura Casa, nu neapărat urmând ca la carte instrucţiunile, ci având în faţă modelul, suprapunând elementele pe imaginea din carte până la un rezultat satisfăcător.

Atelierul de sâmbătă nu ar fi fost posibil fără găzduirea oferită de centrul educaţional ProKinder, ocazie cu care mulţumesc atât pentru suportul logistic, dar şi pentru trataţiile care ne-au ajutat să trecem peste ora prânzului. Efortul participanţilor la atelier a fost răsplătit de magazinul Profiart, cu un set de acuarele, dar şi de Hartmann, care s-a gândit la confortul mămicilor în plină primăvară.

Povestea în imagini o aveţi mai jos. Această parte nu îmi aparţine, şi a fost posibilă cu ajutorul Dianei Damalan, fotograf pasionat şi mamă la rândul ei.

www.dacomag.ro     Editura Casa    ProfiartHartmann Diana Damalan

Circulatia rutiera (jocuri pentru copii), Editura Girasol

Circulatia rutiera, editura Girasol O carte, sau mai bine zis un joc, care şi-a cam aşteptat rândul aproape un an pentru a fi prezentată… de ce? Pentru că de câte ori voiam să fac pozele, nu reuşeam să găsim destul de repede maşinuţele din set… Cartea o avem de la târgul de carte de toamna trecută. A fost dragoste la prima vedere între "ea" şi Andrei. Nu ştiu dacă semnele de circulaţie l-au atras, sau cele 4 maşinuţe incluse în set. Cert e că eram la stand la Girasol, iar piticul meu avea faţa aia imploratoare şi resemnată. Cu strategia de rigoare, normal, adică aşezat pe scăunel, cu cartea pe genunchi, sorbind-o din priviri, arătându-mi ce ştie, şi ce-ar mai putea învăţa din ea (foarte puţine rămase aici), dar accentuând că este foarte, foarte interesantă! Mda, apoi a trecut la planul B. Promisiuni de cuminţenie, plus că se apropia ziua lui, şi oricum trebuie să-mi iei un cadou… am mai pus în balanţă şi reducerea de 25%, şi m-am înduplecat. Râdeam pe sub mustăţi când în vedeam cum merge ţanţoş cu ea în braţe, şi-i pocnea pipota când alţi băieţei cereau să o vadă.

Circulatia rutiera, editura Girasol

Pachetul include patru maşinuţe, patru jetoane, un zar şi un pahar pentru jocurile din interior. Sunt 8 variante de jocuri, de tip "Piticot", care prezintă semnele de circulaţie. Temele pernesc de la noţiunine de bază privind circulaţia: La plimbare prin oraş, printre semafoare şi indicatoare. În continuare, semnele de circulaţie sunt explicate pe înţelesul copiilor. De exemplu, Depăşirea interziză – Dacă cineva stă în faţa ta, nu ai voie să treci de el. Celelalte teme sunt: La plimbare prin parc, O plimbare prin zăpadă, Plimbarea cu trenul, Cursa cu indicatoare obligatorii, O plimbare la munte, Plimbare pe malul mării, Circuitul campionilor.

Lucrarea, 37x25cm, este realizată intregral din carton caşerat. Coperta este decupată, şi închide caseta cu maşinuţe… pentru a evita pierderea lor.

Circulatia rutiera, editura Girasol

Dacă sunteţi în căutarea unui cadou pentru băieţei, cartea rezolvă şi problema unei jucării, dar şi cea a unui joc educativ.

Info preţ: Elefant.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Cu Salmi la Disneyland Paris

Am stat acum ceva vreme de vorbă cu Salmi la marginea unui drum… virtual, căci fizic ne desparte un număr mare de kilometri. Pregătea pe atunci excursia la Disneyland din Paris. Aşteptam demult articolul ei, de fapt cred că mai mult pozele… căci Salmi are cele trei lucruri de care are nevoie un fotograf: o cameră, talent, şi un subiect. Eu am ratat parcul, cu bună-ştiinţă. Era iarnă, copiii erau tare mici, şi am decis să nu-l vizităm. Acum au crescut, şi asteptăm să mai ajungem pe-acolo, dacă ne vor mai creşte vreodată salariile la loc…

Disneyland Paris

Pentru că am promis unei persoane dragi să încep relatarea concediului din această vară cu Disney, iată că mă ţin de cuvânt…

E imposibil să ajungi la Paris, să ai cel putin un copil în dotare şi să nu aloci cel putin două zile pentru vizitarea celor două parcuri: Disneyland şi Walt Disney Studios. Sigur că dacă vrei să aprofundezi şi să ai timp pentru absolut toate atracţiile, atunci trebuie alocate mai mult de două zile. Dar pentru noi au fost suficiente, deşi Silvia ar fi vrut de atunci să ajunga acolo în fiecare zi :). Acum vrea să facă un Disney pe insula :). I-a plăcut tare mult şi cred că vârsta aceasta, în jur de 6-7 ani, e perfectă pentru o vizită în parcurile Disney.

Încă nu am apucat să scriu despre vizita noastră de acum 5 ani la Disney World Florida, unde am vizitat 4 din cele 6 parcuri existente. Comparativ, Disney din Paris e mai mic şi venind de sus în jos (adică văzând prima data Orlando) Disney Paris pare un frăţior mic, dar suficient ca să îţi invoce sentimentul acela de frumuseţe, magie, visare, transpunere în lumea deselor animate şi a personajelor Disney, atât de îndrăgite deopotrivă de cei mici şi cei mari. E fascinant să vezi pe „viu” personajele animate, să poţi da mâna cu ele, să primeşti semnături şi apoi să te transpui în poveştile fiecăruia.

Disneyland Paris

Vizita la Disney nu a fost organizată amănunţit, nu am stat să facem planuri pe unde mergem prin parcuri, am lăsat totul să fie surpriză la faţa locului şi nu am nici un regret. A ieşit minunat, am avut timp de atracţiile importante, de mâncat şi de odihnă pe o bancă, am urmărit paradele de zi şi de noapte şi în prima noapte focurile de artificii.
Am vrut să luăm bilete online, dar ne-am trezit prea târziu şi biletele ajungeau prin poştă după ce noi eram plecaţ
i. Totul a rămas ad-hoc şi nu ştiu dacă noi am avut noroc sau pur şi simplu aşa e mereu (citeam de la altii care au fost că sunt cozi foarte mari la bilete, ne pregătisem să fie aşa, şi poate de asta nu am fost dezamăgiţi :)). Coada la bilete ne-a „luat” 10 minute. Cu harta parcurilor în mână am pornit la explorat. N-am să vă dau amănunte la ce atracţii ne-am oprit, asta consider că e la alegerea fiecăruia.

Disneyland Paris

Cozile în general nu au fost mari, între 20 şi 40 de minute aşteptare. Aşteptare care e „în mers” şi practic nu simţi că stai la coadă. Şi dacă o iei ca pe o relaxare, unde ai timp să povesteşti cu copilul despre ce distracţie urmează, consider că e o bătalie câştigată. În fapt, am mers la Disney nu să bifăm distracţii, ci să ne simţim bine, indiferent că stăm la „coadă”, că admirăm frumuseţile din jurul nostru sau că visăm cu ochii deschişi la lumea magică în care am intrat. Dar să revenim la lucrurile practice. Există acele fast-pass-uri la aproape toate atracţiile. Fast-pass e un bilet pe care îl obţii de la automatele aflate în imediata vecinătate a atracţiei, sunt gratuite prin „bifarea” biletului de intrare în automatele respective(deci atenţie! păstraţi biletul de intrare în parc până la sfârşitul zilei, în cazul în care luaţi pentru o zi). În zona automatelor eşti anunţat intervalul orar (e de regulă 30 de minute) pentru care obţii fast-pass-ul.

Disneyland Paris

Noi am renunţat la ele pentru că ar fi fost tot un dute-vino, căci peste o ora, două, trebuia să revenim la locul de unde luasem fast-passul. Am preferat, cum spuneam, să stăm la „cozi”, şi eu spun că a fost alegerea bună. Într-un singur loc, unde coada era de „o oră”, am luat fast-pass. Am revenit peste două ore şi am avut neplacuta surpriză să constatăm că toată lumea luase fast-pass :)) Şi acum era îmbulzeala la intrarea aceea :((. Preferam de 1000 de ori să stăm la coadă decât la o îmbulzeală în stil românesc de „care pe care”. Aşa că am stat cât de în spate am putut, ne-am îmbulzit şi noi că lumea ne împingea de la spate şi am intrat în final, ajungând tot la o coada… e drept că de doar 10 minute… Aşadar sfatul meu ar fi: staţi la cozile normale, e mult mai distractiv decat nervii de la îmbulzeală.

Am avut parte şi de senzaţii mai tari. Silviei i s-a facut frică la studiouri la o atracţie. Am fost la Armageddon – efecte speciale. Intrai într-o navă spatială şi era o simulare cum că nava e lovită de meteoriţi şi e în pericol de distrugere. Erau sunete, scuturări, aburi…ce mai, tot tacâmul. Chiar ţi se facea frică… Silvia a început să plângă şi era la Ovi în braţe. A spus că a ştiut că nu e nimic real, dar tare a fost groaznic şi aşa.

Disneyland Paris

Mâncarea în parcuri e variată, găseşti mâncare pe toate gusturile. Pentru cei mai simandicoşi sunt restaurante cu servire ca la carte, cu preţuri pe măsură. Dar sunt şi restaurante gen fastfood, cu mâncare bună, sau pizza, sau locuri de unde poţi cumpăra sandwich-uri delicioase, muffins şi alte prăjiturele sau fructe, la preţuri absolut rezonabile. Depinde de ceea ce doreşti. Tot ce trebuie este să consulţi harta cu indicaţiile de pe ea…

Tips-uri despre cazare nu pot să dau. Am locuit la un hotel Ibis în Paris şi am condus maşina în ambele zile, câte 35 de km dus şi întors. Dar pot să vă dau un tips despre parcare. Nu mergeţi la parcarea parcurilor, unde costa 16 euro pe zi. Urmaţi indicatoarele către parcarea Disney Village şi parcaţi la 8 euro pe zi. Plus că nu e aglomerat…

In rest…mergeti la Disney şi distraţi-vă, trăiţi frumos prin ochii copiilor magia momentelor de neuitat! Şi ce fericire mai mare decât fericirea din ochii copilului tău mai exista?





Pentru cei fermecaţi de imagini, găsiţi mai multe aici.

Salmi la drum | Articol preluat de aici