La multi ani, Florilor si Floricelelor!

Flori de iris, quilling

La mulţi ani tuturor celor care astăzi îşi serbează ziua onomastică! O primăvară minunată tuturor Florinilor, Florinelor, şi celor cu nume de floare.

Din partea Năzdrăvanilor primiţi o felicitare specială, realizată prin quilling, cu flori de iris.

Ne-am străduit un pic, căci avem şi noi floricica nostră specială pe care o sărbătorim azi, iar tabloul din imagine îi aparţine în varianta reală.

Virtual, îl dăruim tuturor!

Irisuca imi daruieste Primavara

Surpriza zilei de ieri: Iris mă aştepta la grădi cu un cadou… un desen făcut de ea, special pentru mine. L-am "împrumutat", căci doamna îl va trimite la un concurs… şi l-am scanat. Mi-a plăcut enorm, mai ales că era inspirat de pe ferestrele decorate cu zâna primăvară… cel puţin albinele zâmbitoare şi roiul din copac sigur sunt de-acolo.

Dar sa revenim la "lectură"…

…nişte gărgăriţe, albinuţe lucrătoare care adună miere, şi o fetiţă Iris cu o pisică (na: pisica e chestia aia mică neidentificabilă şi albastră pe deasupra…). Mai sunt nişte lalele, şi nişte fluturi, nişte libelule, păsări, un copac şi un stup. Soarele le spune albinelor să iasă după miere.

E cel mai amănunţit desen de primăvara aceasta… şi chiar dacă este complet disproporţionat, simt că suntem pe calea cea bună.

Iris, autoportret in creion

Autoportret

La mare am avut cu noi şi instrumentele de desen. Pentru pitici fost destul de distractiv, şi au umplut muuulte pagini. Însă de departe cea mai reuşită a fost aceasta. Nu m-am aşteptat, a picat ca din cer. A venit Iris la mine cu o foaie…

Mami, seamănă cu mine?

Se dusese ceva mai departe cu foaia de desen şi o prietenă mai măricică a stat cu ea.

Nu mi-a desenat Elena decât un fluturaş [se vede uşor care], în rest am făcut singură!

Iar eu pot să spun că seamănă… părul lung, e drept că nu-l are [Încă!] până la călcâie, dar cu zâmbetul până la urechi. Şi, normal, o coroniţă de prinţesă, doar e prinţesa lu’ mama.

Tare frumos pui de bufniţă am, nu?

Irisuca si desenele ei pe patratele

Proba sptămânii trecute a fost foarte grea pentru grupa mică a Năzdrăvanilor. Irisuca e conştiincioasă, şi chiar vrea să participe. Dar desen pe pătrăţele a fost dificil de realizat.

Am trecut prin prima fază, explicat cerinţele, realizat modele, părea că a înţeles. Dar cariocile nu voiau şi pace să se lase mânuite pe linia pătrăţelelor. Primul desen l-a făcut singură, în acelaşi timp cu Andrei. A început bine, şi a terminat cum a dorit ea, cu norişori zâmbitori şi o caracatiţă veselă. A încercat un parc de distracţii, caracatiţa e o învârtitoare uriaşă, şi se văr acolo şi două legănuţe.

Desen pe patratele

A fost foarte supărată că desenul nu a fost "aprobat" şi a luat-o de la capăt…

Desen pe patratele

Dar tot n-a ieşit…

A treia oară a vrut un acvariu. Am desenat modele de peşti şi plante, dar nici de data aceasta nu a reuşit. Un castel albastru, diform… câţiva peşti ce aduc mai mult a torpile… un peşte lanternă (nu înţeleg de ce hidoşenia asta are priză la copii!). Plantele aduc cât de cât, dar tot sunt departe de pătrăţele.

Desen pe patratele

După desenul cu acvariul am luat o pauză lungă, în care nu ştiam dacă să-i mai cer sau nu să realizeze cerinţa. Au început să sosească desenele celorlalţi copii… şi a tot insistat, că vrea şi ea. Am schimbat scenariul, facem ceva "simplu". Doar floricele şi fluturaşi, iar pentru fluturi ne-am inspirat de la Andra. Am ajutat-o, recunosc, cu punctele ce trebuie unite, la culori, modele şi amplasamente a avut libertate totală. Ce fericită a fost la final, că a reuşit să termine şi ea, şi să participe!

Desene pe patratele

Detaliile probei

 

La Iris la ferma

Anul acesta ziua tatălui m-a luat prin surprindere. Recunosc că în prima fază am confundat-o cu 5 mai, Ziua Bărbatului, atât de susţinută de Bergenbier.

Aşa că îmi recunosc vina, ar fi fost potrivită o probă dedicată tăticilor. Ma ales că Năzdrăvanii nu au confecţionat demult felicitări…

La Iris la Ferma

Ne-a luat-o înainte Alex, cu felicitarea pentru tăticul lui. Irisuca a văzut-o, şi… cum adică, ea nu face nimic? Şi s-a apucat de fermă. A lucrat cu o viteză uimitoate pentru cei patru anişori şi jumătate. Cu tot cu pauze, cred că i-a luat vreo 4 ore să coloreze, iar de decupat, maxim o oră. Dacă o lăsam cu acuarele, cred că era mult mai rapidă.

Sunt în schimb foarte mulţumită de viteza şi îndemânarea pe care o are cu forfecuţa. E drept că e o forfecuţă mică, cu vârf, teoretic total neindicată copiilor, dar este singura suficient de uşoară şi potrivită degeţelelor ei, şi o coordonează cu uşurinţă. A fost foarte simpatică la um moment dat, când, o fetiţă venită în vizită, vrea să ia forfecuţa în cauză… Nuuu, asta nu e de copii mici, şi te înţepi! Dar pe mine m-a învăţat mami cu ea! Mda… cum era zicala… Să faci ce zice popa, nu ce face el… aviz amatorilor.

Dar să revin la Fermă. Întâi de toate a ţinut morţis să se semneze singurică. De ce? Pentru că Edi, colegul ei de grădiniţă, se semnează singur! Motiv suficient, deşi n-aş fi vrut s-o învă nici măcar 3 litere la 4 ani. Apoi a scris ea, pe limba ei, tot felul de urări pentru tati:

La mulţi ani, tati! La mulţi ani Clisti! De ziua ta să mă îmbraci cu o rochiţă care se învârte foarte sus! Te iubesc, tati! (Aici e prescurtat, şi desenat o inimioară)

Şi acum, povestea fermei. În primul rând, vaca nu e bună, că nu are un viţel. Am căutat un viţel, dar n-am găsit. În final am convenit că viţelul este în grajd, cu tatăl lui, care are grijă de el şi-l încălzeşte. (Fără interpretări, da? Mama era afară doar.) La căţel, aceeaşi poveste, tatăl e cu puii în cuşcă. Purcelul avea nişte gogoşi de mâncare. Găina avea nişte ouă, nu erau gata ouăle să iasă puii.

La final, "modestia" şi-a spus cuvântul… Andleeeeiii, a mea e mai flumoasăăăă… Şi eu i-am făcut şi cadou lui tati…!

Detaliile probei

Colajul lui Iris

Colajul geometric al Irisucai

Terminase şi Irisuca încă de-aseară, dar nu se uscase glitterul şi nu puteam scana. Am procedat la fel, i-am desenat formele, i-am arătat modelul şi am lăsat-o să lucreze. De când s-a încălzit afară, balconul l-am transformat în atelier (Dumnezeu cu mila ce-i acolo, dar măcar nu arată aşa toată casa.) După vreun ceas-două, ca găina din poveste, iese "cotcodăcind" din balcon, arătându-mi victorioasă opera de artă.

Bine mami, dar unde scria să pui glitter?

"Păi… nu era dlăguţ fără!"

Ce mai poţi zice…

Chiar dacă sunt cam strâmbe, mie mi se pare nemaipomenit ca la 4.5 ani să asamblezi singurică tot tabloul. Dacă mă luam după ea, în tablou mai era o vulpe şi o pisică, dar la grupa ei nu se cereau elemente suplimentare. Şi încercăm să respectăm şi cerinţele, căci despre asta este vorba în joc.

 

Ursuletul Pooh si beneficiile mierii

De câteva zile încerc să conving copilul cât de bună este mierea, ce aliment sănătos este şi cum va fi ea mai puternică şi mai sănătoasă dacă înghite o linguriţă de miere pe zi.

Aseară întreabă de unde avem noi miere, că nu avem albine. Şi, bine-nţeles, dacă albinuţele au fost de acord să ne-o dea, că tocmai îi spusesem că o luăm din căsuţa lor. Şi… normal că nu cerusem voie, cum ar face orice copil politicos!

Am lămurit problema. I-am spus că de fapt am făcut schimb. Că albinuţele nu aveau căsuţă, mama lui Lori le-a făcut una şi albinuţele la schimb îi dau miere. Schimbul este permis, şi e acceptat de copii.

Mami, facem şi noi o căsuţă pentru albine? Avem loc în balcon de una mică!

În seara asta îşi aminteşte că vrea miere. Îi spun că borcanul e pe masă, să se servească. Protestează, că e mică. Figuri. Dau repede exemplu pe ursuleţul Pooh, care mănâncă singur miere.

Daaa??? Pooh mănâncă cu mâna! Aşa vrei să mănânc şi eu…?

nuuuu 🙁

Tehnici de desenat

Rar mi-a fost dat să râd aşa cum am râs astă seară. Şi mai ales, n-am râs niciodată atât de discret şi cu poftă.

Ne-am apucat să rezolvăm prima tema a celui de-al treilea concurs de talente. O să mă opresc deocamdată la Irisuca. Am analizat întâi tema… cine face parte din familia ei. Mama, tata, flăţiolul. Dar vrea şi pe prietena ei. Ne apucăm cu sârg de desenat.

Desen in carioca

Frăţiorul meu, tati, mami, eu şi Roberta, prietena ei. ROZ. doar e culoarea ei preferată.

Desen in carioca

Tati, Iris, mami şi cea mica e Flavia, de la Brăila. Noua ei prietenă.

Aşadar, am continuat. Cu voinţă, şi neapărat pentru concurs, că trebuia să facem ceva frumos…

fac pe bunu… şi ochişolii? ca ai mei? ce culoale? velzi… îi facem guliţa loz… uite cum râde

bluziţa mare, că e flig. e toamnă
şi plouă. şi uite şi nişte fulgele, şi nişte noli.

acum fac mâinile… cu ce culoale? cu pocaiu!

veau să fac şi ulechi. cu ce culoale… loşu asta nu sclie bine.
mov.

am uitat să fac nasu

am făcut şi nasu, o uleche… o uleche…
i-am făcut şi nişte ulechi.

acum o fac pe buni. înţep.

pacu neglu?
aşa e buni!
am uitat puţin păl, cu balghen. ăsta nu mai sclie… albastlu! tlebuie puţin de pal.

şi guliţa pot să fac cu dinăsta (mov).
îi pun şi dlies lu buni

<„ce e ăla iris?”> ciolapi de-aia de fete!

uleclea cealaltă am făcut-o albastlă!
acum fac mâinile… şi o să fiu loşu!
mâinile lu buni o să fie loşu!

malo… îmi tlebuie malo mami

acum mă fac pe mine…
pacu neglu

ochii mei ce culoale sunt? cled albastlu…

acum mă fac pe mine, fac pacu neglu, ochii negli, io elam lângă buni.
io dansam.

o să fac şi guliţa. încă nu.
îmi fac şi mie dlies.

fac şi păl lung. eu îmi fac pălul ţel mai lung.

mami, tu nu erai la ţală. pe tine nu te fac.

elai cu andlei acasă, nu elai la petlecele. ia uite cum dansăm.

te fac şi pe tine. elai şi tu.
am făcut guliţa, un nas, îmi fac ulechiuşe, îmi fac ulechiuşe.

guliţa lu buni.
buni ale mâini. îmi fac şi mie mâini locii.

„mai schimbă iris roşu ăla, ai şi alte culori!”

eu elam bolnavă, de-aia n-am alte culoli!

am uitat să fac fanfofi. unu, doi, fac fanfofi de balelină!

o fac pe mami. eu fac pacul neglu. ochii. cu loşu, mai schimb şi eu culolile.

mami, tu elai bebeluş. să fac şi guliţa, un nas, mâini, mâini mici [na=degete!]

păi picioale… am uitat picioalele! loz! nişte fafofioli şi dlies.

îţi piace?

acum am împeput cu tati. ochii elau lotunzi ai lu tati

am uitat să fac ulechi. mami, ulechile tale sunt negle.
tati avea şi balbă.

mai tlebuie ţeva, dar nu pot să fac sin cauza ta. mami, tati te ţine în blaţe.

şi tati dansează cu fundul. mami danseze ca mine.

şi lu bunu balbă.

acum fac pe flaţiolu meu.

cand elai tu mică eu te-am ţinut în blatze, ca un bebelush.
flăţiolu meu. îmi tlebuie pocaliu. dacă nu melge pocaliu, fac cu neglu.

fac cu neglu, am uitat mâinile tati.

flăţiolu meu, o sa fac pacu balghen.
ochii negli.
fac şi nas.

aaa, tati n-ale guliţă şi nas. gulitza, nas.

andlei e lotund. ale şi el puţin păl. loz.
am uitat ulechiuşe. am pus lu tati alte două ulechi.
pun şi lu andlei. fac şi mâini.

Desen in carioca

Iris, Buni, Bunu, Mami. Apoi pe verticala, Tati şi Andrei. Cu verde, sus, scrie Iriss

Am încercat să scriu tot ceea ce a spus în timp ce desena. Mă întreba tot timpul de ce râd… a fost greu să-i răspund. Poate când va fi mai mare…

Să pun transcrierea?