Am ameţit, recunosc, cu atâţia iezi şi atâtea capre! Capra cu trei iezi, lupul şi cei şapte iezi, iedul cu trei capre, mă întreb oare ce combinaţii mai apar…

Dar… iedul cu trei capre, povestea lui Octav Pancu Iaşi are un farmec deosebit. Mie îmi place la nebunie să imit ieduţul ori de câte ori piticii mei refuză cu încăpăţânare să facă un minim de efort. Aseară au cerut povestea, şi au fost foarte dezamăgiţi că nu avem o variantă ilustrată a poveştii. Am printat-o de pe net şi ne-am apucat de citit. Delicioasă poveste, în varianta integrală, căci, recunosc, din memorie nu reuşeam să surprind atât de bine fineţea dialogurilor. Au ascultat-o îmbujorându-se adeseori… cât de cunoscute le erau probabil mofturile iedului!

Şi, ca să vedeţi cât de educativă a fost povestea, când am stins lumina, aud un smiorcăit… "mama capră, înveleşte-mă!". Iar de dimineaţă, un "mama capră, îmbracă-mă!" Ce coincidenţă, si pantalonii nu se lasau găsiţi, erau aruncaţi sub masă… cine oare o fi fost de vină? Iedul, normal…

Îmi amintesc cu drag sceneta de la grupa mijlocie, şi cum pe băieţelul din rolul iedului îl pufnea râsul pe scenă când începea să se văicărească…

Ştie cineva unde găsesc o vulpe de închiriat? De urs şi de lup nu am nevoie, dar o vulpiţă care să le fure hainele aruncate prin toată casa, şi să-i lase în pielea goală… tare mi-aş dori…