Iris: cusături tradiționale

Cusături și la alt nivel

Școala românească nu încetează să mă uimească. Concursurile școlare sunt iarăși, un moment în care pui în balanță avantajele și dezavantajele pentru copil. Nu am forțat copilul să participe, dar nici nu l-am împiedicat atunci când și-a dorit să meargă. Anul acesta a vrut la biologie. A învățat și s-a agitat de parcă dădea la medicină. I-a plăcut mult și chimia, dar nu a vrut la olimpiadă. În schimb, cam pe când tezele îi dădeau bătăi de cap, vine încântată cu o nouă propunere: doamna de tehnologie vrea să îi trimită la un concurs „tradițional”. Așa a început nebunia inițială, trebuia să se ducă în costum tradițional. Copilul meu care umblă numai în blugi și adidași… a făcut un efort fantastic să își cumpere o pereche de balerini. Apoi mi-am dat seama că, deși avem amândouă o colecție bunicică de cămăși artizanale, niciuna nu e o ie adevărată, de „costum”. Nu mai zic de fotă… aveam un costum de fetiță de 8 ani, cu fotă luată de mama de la Agapia și o ie de la bunica, dar de adult nu. Am improvizat… o bluză artizanală și o fustă neagră, simplă.

Am dus-o dimineață la concurs. Când am oprit mașina am paralizat, erau acolo în fața școlii fete gătite de parcă acum ieșiseră dintr-o vitrină de la muzeu. Am înghițit în sec. Am sperat atunci – și sper încă – să nu fi contat decât ca un criteriu de admis-respins. Mi s-a părut oricum și organizarea defectuoasă: anunți copiii că au două ore… apoi când expiră cele două le spui că de fapt au trei! Trecem peste asta, România eternă și fascinantă!

Una din probe presupunea să vii de acasă cu „ceva” făcut de tine. Ne-am gândit mult amândouă ce să facă… și am stabilit să fie ceva „credibil”. Știți voi, să nu suspecteze juriul că nu e făcut de ea. O săptămână a lucrat la o mică gentuță tradițională, în care, vorba ei, încape telefonul. Apoi am sfătuit-o ca la concurs să coasă ceva cu același model, pentru a demonstra încă o dată că ea a lucrat. Culmea, mi-a povestit apoi că juriul a fost impresionat de caseta în care și-a luat cele necesare pentru lucru. Dar mai bine o las pe ea să vă povestească cum a fost!

Caseta cu pricina…

La olimpiadă

Să lămurim, de fapt… n-am fost la olimpiada de tehnologie, am fost la un concurs de meșteșuguri cu tema: Tradiții în România. 

Profesoara de tehnologie a întrebat într-o pauză în clasă cine ar vrea să meargă la olimpiada de tehnologie. Mi-am zis că e ticnită că ne întrebă, întrebarea cea bună era:

Copii, învățați la tehnologie, nu?

NU!!!

Cine învață la tehnologie(?), de parcă nu-mi ajung celelalte materii… Și oricum tot ce face ea la ore e să dicteze sau să pună pe unul dintre noi să scrie la tablă lecția, iar apoi să ne asculte. Dacă te surprinde sau nu cu ascultarea – fiecare cu norocul lui. La unele lecții nici nu trebuie să înveți, cum ar fi mijloace de transport. Foooooarte greu de zis lecția…

Revenind la subiect. Reacția clasei a fost un luuuung șir de râsete. Toți râdeam: Olimpiadă la tehnologie! Ce glumă bună! Până și profesoara râdea… M-am oprit din râs când ne-a zis că nu trebuie să învățăm nimic, deoarece e probă practică. Așa că am întrebat-o, pentru că eu chiar nu știam la ce se referea ea prin probă practică și mi-a explicat că e un fel de concurs de meșteșuguri. Am devenit interesată. La finalul programului mi-a zis tema concursului și m-a rugat să-i aduc ceva făcut de mine, să-mi vadă si ea așa-zisul talent. 

Ca să înțelegeți, la acest concurs trebuia să te duci cu ceva făcut de tine și să faci cu aceeași tehnică ceva și acolo.

La o zi după anunțarea olimpiadei m-am întâlnit cu ea în cancelarie să-i arăt ceva făcut de mine. Mi-a zis că aș putea să mă duc și cu modelul acela pe etamină (un mărțișor mai complicat), dar mie mi se părea prea puțin, adică nu era chiar ceva cu care să mă laud. La concurs aș fi vrut să mă duc cu alt tip de meșteșug, nu cusătură pe etamină… ci bobinare pe sticlă, dar profa’ mi-a zis că nu-i tradițională, iar eu ca o elevă conștiincioasă n-am contrazis-o. Nu mai zic că au văzut și alți profesori ce i-am adus profei de tehno (inclusiv profu’ de mate :)))) ) și toți m-au întrebat dacă eu le-am făcut, le-am zis că da și au fost surprinși, deși pentru mine nu e mare lucru…

La concurs m-am prezentat cu jumătate de oră mai devreme cu o gentuță (meșterită de mine, normal), iar acolo am realizat un semn de carte. Cum știam că am la dispoziție doar două ore – greșeala profei – am făcut un model simplu, pe care l-am terminat la 11 fără ceva. Eram fericită că m-am încadrat în timp și că îmi ieșise cât de cât OK. Mai trebuia doar să aștept evaluatorii (care se plimbau din sală în sală) și după ce vedeau lucrarea mea, eram liberă să plec acasă! Chestia e că de fapt aveam trei ore la dispoziție, iar eu am aflat la 11:40. Iar dacă nu terminai modelul te depunctau… Dacă știam de la început cât timp aveam de fapt aș fi făcut ceva mai interesant.

Ajung la 8:30 în sală, cum intru observ că sunt doar fete, aproximativ 13. Intră o doamnă care nici nu ne-a băgat în seamă, una dintre noi o întreabă dacă putem să stăm cum vrem. Ea a întrebat deoarece venise cu sora ei… ne-a zis că putem să stăm cum vrea inima noastră. Toate ne-am aranjat materialele, unele eram cu etamina, altele cu brățări și altele care nu știu exact ce făceau. Se face 9 fără și noi tot fără supraveghetor în sală suntem… Ne uităm pe lista cu participanți și descoperim că suntem aproape toate, așa că am decis să începem. La 9 și ceva vine cineva și ne spune că nu ne-am așezat, așa că ne-a întrerupt din lucru ca să stăm „cum trebuie”. Dacă acea persoană ar fi fost supraveghetorul nostru cred că înnebuneam. 

Au fost câteva minute de tăcere, iar apoi toate am intrat în discuție: Cum te cheamă? Ce clasă ești? La ce școală?… După ce trecem de partea cu întrebările obișnuite am început să discutăm despre profesori, manelele din clasă, colegii nebuni, medii, teze. 

Am fost întrerupte de intrarea unui băiat. Venise la concurs. Toate am tăcut. S-a așezat în ultima bancă. Ce caută aici? mă gândeam. În momentul în care a scos o pernă, apoi pe a doua, a treia și un tablou, toate realizate de el, toate făcute din etamină și cusute foarte frumos m-a dat pe spate. Una dintre noi chiar i-a zis, în glumă, că piața-i mai încolo. După ce a venit și el am început să vorbim de unde luăm modelele de etamină. Pinterest, Instagram, în general de pe net. Maestrul din ultima bancă le lua din cărțile bunicii – nu ne-a mirat. Toate am mai făcut asta din când în când. Dar nuuuu… el le lua (pe majoritatea) de la modelele tradiționale care erau puse de decor la raionul de carne la Kaufland. Am început să râdem, aceeași persoană care a făcut și gluma de mai devreme, l-a întrebat dacă îi mai merge netul și dacă are nevoie de hotspot…

Nu contează că am făcut un semn de carte, pot face oricând. Dar să râd cu niște persoane necunoscute, este ceva ce mi s-a întâmplat prima dată!

Iris: cusături tradiționale

P.S.: Ce nu mi-a plăcut la acest concurs a fost că a trebuit să vin îmbrăcată în costum tradițional, adică și cu pantofi și cu fustă, ia era singura care nu mă deranja. Pot să spun că mi-am distrus picioarele, și nu eram singura, majoritatea fetelor se văitau de pantofi…

P.P.S.: Cusăturile mele sunt pe instagram aici.

felicitari craciun etamina cusute

Felicitări cusute și o idee trăsnită

Ca de obicei, m-am apucat și toamna aceasta de cusut felicitări pentru blog. Aveam un motiv în plus – atelierul pe care urma să-l am la târgul de carte și pentru care aveam nevoie să testez câteva modele simple, accesibile copiilor. Modelele propuse de ultimul număr al colecției Idei creative nu erau chiar pentru începători absoluți… așa că am luat acul și am început să încerc să văd ce iese.

Prima idee a fost cea cu globurile decupate. Părea destul de simplu – desenezi un cerc, faci câteva cusături de decor pentru glob, un șnur în jurul lui, și gata felicitarea. Greșit. Șnurul s-a lipit greu, destul de inestetic. Apoi am încercat cu margine de carton. Același chin, cu etamina la limită, greu de asamblat. Nu am renunțat la ideea cu globul, și am început să cos liber unul. Cât de greu putea să fie să coși un cerc fără model?! Ei bine, a ieșit cam asimetric – cel cu vâsc. Apoi am luat coala de matematică și am calculat un „cerc”. A ieșit. Arăta ok. Acceptabil. Dar lua mult timp, față de ora pe care o aveam eu la dispoziție… trebuia ceva mai simplu… și așa am ajuns la linii… și la brăduțul din linii. Satisfăcută de rezultat, m-am oprit.

felicitari craciun etamina cusute

Doar că, în timp ce coseam, mă gândeam la „ale mele”, cele de la școală. Nu am încărcat cheltuielile de început de an cu tempera la 1000 ml, am zis că luăm când se mai termină tot ceea ce mai era prin clasă din anul precedent. Am mai primit de la câțiva părinți câte un bidonaș mic, diverse culori, am improvizat. Însă la tema cu „non-culori” a fost crunt. Mi-am dat seama că nu am alb… așadar am improvizat. Ne-am făcut un fundal negru, pe care am desenat ulterior cu cretă albă. Tema a ieșit, însă problema a rămas.

Le-am propus copiilor și părinților să încercăm să coasem felicitări și să le vindem, iar din banii obținuți să ne luăm tempera. Prețurile se învârt în jurul a 18 lei/litrul, dacă ești isteț și știi unde să cauți. Le-am explicat repejor copiilor cam cum se coase, dar greul l-au dus părinții acasă. Cert e că s-au întors la școală cu câteva felicitări, unele chiar îmbogățind ideea de bază. În plus, fiecare a decorat după cum a crezut de cuviință, ceea ce le-a transformat în obiecte unicat.

N-am apucat să scriu de la început acest articol, uneori, oricât ai vrea, nu ești stăpânul propriului timp, așa că, pentru a nu întârzia șansa acestui proiect, le-am prezentat deja pe facebook. Am reușit să vindem câteva, dar surpriza a fost când una dintre doamnele care a ales felicitări s-a dovedit a fi mămica unuia dintre băieții din clasă care nu s-a implicat în faza de „producție”. M-am bucurat enorm să văd că, deși nu poți face ceva la început, poți susține fetele care au cusut și așteaptă cu nerăbdare să vadă care se vor vinde. În fond, tempera va aparține tuturor, eu lucrez cu grupuri de 4-5, planșeta principală la mijloc. Proiectele extra-școlare nu sunt doar pentru ca unii să se implice, ceilalți doar să aștepte… Da, vorbește tot optimistul din mine, care are impresia că toată lumea înțelege nevoia de a te implica, măcar un pic, în ceea ce înseamnă „viața la școală”.

Mai jos aveți felicitările. Cele care nu au număr au fost deja vândute. Prețul este de 15 lei, pentru care Asociația de părinți a școlii oferă chitanță. Dacă doriți să achiziționați, vă rog să lăsați un mesaj și veți primi detaliile. Dacă sunteți din București, preferăm livrarea personală decât coletăria prin Poșta Română.

Felicitari cusute pe etamina Craciun

S-au dat: nr. 3

Felicitari cusute pe etamina CraciunFelicitari cusute pe etamina Craciun

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare – Idei creative nr. 128

cusaturile bunicii idei creativeColecția mea de suflet, „Idei creative”, va crește în această toamnă cu un nou număr. Am așteptat de multă vreme ca această colecție să se îndrepte spre tradițiile noastre, și iată că avem un prim pas. Nu sunt naivă să cred că ne vom întoarce noi la cusut ii tradiționale, însă măcar să apreciem cum se cuvine această moștenire artistică. Și cum altfel să faci acest lucru, dacă nu învățând arta cusutului de la cele mai fragede vârste și adaptând, pentru orice, un strop din trecut.

Cami Dröge ne propune în „Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare” câteva modalități de a le folosi. Începând cu un breloc, o husă de telefon, un semn de carte, un suport de pahar, sau chiar felicitări decorate manual. Chiar dacă mănâncă timp, solicită concentrare, cusutul este un bun exercițiu de răbdare necesar copiilor de azi. Adăugați la acestea și faptul că a coase pe etamină înseamnă să știi să te orientezi în plan, folosind axele de coordonate, te provoacă să estimezi și să apreciezi corect distanțele sau necesarul de materiale, toate fiind abilități de viață necesare.

Volumul cuprinde 14 modele. Am ales imediat unul de sezon și l-am pus în practică – felicitarea cu brăduț, dar mă gândesc serios la ultimul proiect, un tricou decorat cu bandă cusută. Mi-a plăcut enorm cum arată, doar că am o singură problemă: nu îmi plac modelele care se repetă. Îmi plac cele gen puzzle, când fiecare piesă e diferită și împreună compun „ceva”. Cum arată prima felicitare cusută de anul acesta puteți vedea alături. Modelul este unul dificil de urmărit pentru copii, căci elementele alăturate sunt puține, iar exercițiul de orientare este solicitant. I-am dat însă de cap. Când l-am terminat, am ales să îi fac altă margine decât cea propusă de autoare, mai „colorată”.

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Volumul este disponibil în librăria editurii Casa.

martisoare cusute cu agrafa

Mărțișoare cusute în puncte

De ceva ani am prezentat pe blog mai multe variante de mărțișoare cusute. Primele de anul acesta sunt încă o dată ocazia de a relua îndemnul de a coase acasă împreună cu copii. Chiar de la vârste mici, cusutul pe etamină are un rol important în obișnuirea ochiului cu liniatura, cu orientarea stânga-dreapta, cu menținerea dimensiunii și ordinii în executarea unei sarcini. Nu contează ce coase, atâta timp cât îi face plăcere.

Pentru modele de mai jos nu am folosit însă etamină, am preferat matadorul, cu o țesătură mult mai fină, și destul de greu de utilizat de copii mici. Însă rezultatul urmărit de mine făcea necesară o modalitate de a micșora dimensiunea modelului, care trebuia să încapă într-un disc cu diametrul de 3cm.

Am cusut cu fir de bumbac – ghem mic, cu pisicuță, se găsesc în mercerii (dacă găsiți o mercerie), și cu un ac de mărgele, sau ac foarte subțire. Matador se găsește, la metru, în București a rămas magazinul Obor ca sursă de aprovizionare pentru astfel de materiale. Suportul metalic pentru broșe este achiziționat tot de la accesorii, prețurile variază între 1 și 2 lei, în funcție de dimensiune. Cele din imaginea de mai jos au diametrul de 3cm și au, pe lângă acul de broșă, și o agrafă.

martisoare cusute cu agrafa

Prima etapă a fost coaserea modelului. Apoi am decupat, din carton, un disc cu diametrul de 3cm, și am realizat, la aproximativ jumătate de centimetru de acesta, pe model, o cusătură ce să permită strângerea modelului. Am tăiat și rotunjit colțurile, pentru a rămâne cât mai puțin surplus.  Pentru aspectul bombat, am adăugat între model și disc, în partea din față, bumbac medicinal. Am strâns și legat modelul, pe care l-am lipit cu pistolul de silicon pe metal. Accesoriul final adăugat – șnurul de mărțișor.

martisoare cusute cu agrafa

O primăvară frumoasă vă doresc!

Veveriță cusături etamină crosstich chipmunk

Veveriță – cusături în puncte

Vacanța este o perioadă în care, cel puțin teoretic, copiii pot alege cum își petrec timpul liber. N-am insistat pe caiete, teme, doar i-am încurajat să citească ce vor, că doar au de unde alege. Săptămâna trecută m-am apucat eu, pentru un proiect, de cusut un strugure, și cum varianta pe pânză de sac mi s-a părut insuficientă, am întrebat-o pe Iris dacă vrea ea să-l facă pe etamină. L-a făcut foarte repede, și la final a decis să coasă o veveriță…

Ce avem noi cu veverițele? Boală lungă, căci avem acasă o veveriță siberiană. Vara aceasta am avut mai multe momente în care Iris trebuia să stea „liniștită” până terminam eu treaba – o coadă la diverse, o discuție… Și cum n-am jocuri pe telefon, ce să facă ea cu el…? I-am făcut cunoștință cu Pinterestul, am învățat-o să caute… și din wow, uite, ori mam, ai văzut? n-a ieșit. A urmat apoi jumătate de zi acasă în care n-a făcut altceva decât să-mi umple contul cu pin-uri (cel puțin le-a organizat tematic, de pe calculator!!). Acum e în extaz, câte lucruri faine poți face, numai să ai timp, și cum pune mâna pe telefon, deschide Pinterestul și n-o mai aud decât la final, când decide să facă asta și asta.

Tot așa a ales și un model de veveriță, pentru care se dădea harta codificată. I-am printat-o și am învățat-o să le numere, să marcheze cu un ac cu gămălie unde e, să nu se „rătăcească” pe model, căci este primul atât de mare pe care îi face. Sunt foarte mândră de ea, s-a descurcat singură-singurică. La final, mi-a spus că îmi dă voie să o pun pe blog (mi-a explicat că, dacă nu ieșea bine, nu mă lăsa!) și să nu uit să menționez sursa modeluluiȘtii, nici ție nu-ți place când cineva îți ia pozele!

Iată deci creația noastră, și aici, modelul (sunt o mulțime de veverițe, ultima este cea aleasă).

Veveriță cusături etamină crosstich chipmunk

Martisoare cusute in puncte

Puncte, muşte, cruciuliţe, puteţi să le spuneţi oricum. Bunica le spunea puncte, mama le spunea muşte, eu am ajuns să le spun x-uri, pentru că aşa le-au botezat copiii mei la clasă. Doamna, coasem x-uri azi? Ei bine, uneori coasem… Am început cu modele de cusături liniare, pe carton, urmând modelul desenat (foarte multe sunt şi aici, pe blog, le puteţi printa). Pe măsură ce au crescut, am trecut mai departe, la cusături pe etamină. Îmi doresc să lucrăm şi pe pânză, aş fi idealistă să mă gândesc la broderie, dar să folosim cât mai mult materialul.

Am început cu modele foarte simple folosind petice mici de etamină. Rând complet, apoi tablă de şah, şi în cele din urmă am trecut la modele cu legendă. Îmi amintesc că buburuza a fost prima. Am lucrat peste iarnă căsuţe, brăduţi, fulgi de nea, clopoţei… din păcate nu am modelele pentru toate. Am pregătit pentru a putea fi printat (color, dar am codificat culorile, pentru un print alb-negru), şi îl puteţi descărca de aici. Modelele noastre sunt pregătite pentru mărţişoare. Andrei a pregătit o maşinuţă, pentru un concurs la care am înţeles că trimit toţi colegii. Nu îi place să coasă, dar e prima dată când a cusut singur tot. Timp de două ore şi-a făcut de lucru, mai venea să-l ajut când i se încurca aţa, sau când trebuia să o schimbe.

etamina_puncte

Ca să nu se plictisească, mi-am făcut de lucru lângă el cu o bufniţă. Modelul mi-a plăcut foarte mult, dar pe etamină ar fi ieşit mult prea mare pentru un mărţişor, şi nu era intenţia mea. Avem prin casa un pic de matador de la bunica, sau pânză de goblen cum îi spunea ea, şi am preferat să cos, tot cruciuliţe, şi nu punct de goblen, căci nu ar fi ieşit deloc burtica bufniţei.

bufnita_puncte

Am adăugat şi combinaţia de modele a Irisucăi. Căsuţa şi brăduţii pe care i-am lucrat la grădiniţă i-a combinat într-un singur peisaj, care nu este gata încă. Dar dacă tot am vorbit de modele simple pentru mărţişoare, şi acestea pot fi folosite.

casuta_brazi_puncte

Sper că am reuşit să le dau câteva idei năzdrăvanilor care rezolvă tema acestei săptămâni.

Alte idei de mărţişoare

Paste fericit!

Vă dorim tuturor un Paşte fericit! Sperăm că iepuraşul a trecut pe la voi, şi a plecat la fel de mulţumit ca şi al nostru.

 

iepuras, model pe etamina

Puisor cusut pe etamina

Simplu de cusut şi pentru un copil fără prea multă experienţă, puişorul pe etamină are nevoie de cel mult două ore dedicate. Am cusut cu Iris, ea puişorul, eu un iepuraş, şi de data aceasta am fost foarte mândră de ea, pentru că a înţeles cum să urmeze modelul, cum să numere cruciuliţele.

Aveţi nevoie de aţă colorată, ac, şi o bucată mică de etamină. şi multă răbdare, să le explicaţi celor mici cum să realizeze cruciuliţele.

puisor-etamina

Paste fericit!

Ouăle sunt pregătite, cozonacul iese aburind din cuptor, şi aşteptăm cu gândul la voi Lumina Învierii.

Vă dorim tuturor un Paşte fericit alături de cei dragi!

Paste fericit!

Cristina, Dani şi Năzdrăvanii

Paste fericit!

Buburuze cusute

Din categoria "mărţişoare pe care nu am apucat să le fac" este şi acest proiect, cu buburuze cusute. E drept că anul acesta am cusut mărţişoare, dar timpul nu a fost suficient pentru a trece şi la "următorul nivel", cusăturile pe etamină. Şi pentru că nu am apucat să exersăm muştele, am lăsat proiectul la categoria "Idei de primăvară".

Ca să putem trece de la carton la etamină, am realizat întâi modelul pe hârtie, pentru a ne putea obişnui cu muştele. Par atât de simplu de realizat, dar ne-au dat foarte multă bătaie de cap. Aproape două ore şi mai bine ne-am luptat cu ele, cel puţin la grupa de vârstă 4-7 ani. Cei mai măricei le-au "dovedit" mai repede, şapte dintr-o lovitură, şi într-o oră au fost gata. Aşa a reuşit Bianca să treacă la etamină. Dificultăţi mai ales la descusut, atunci când greşeşti, şi la menţinut ordinea pe spate (unde din fericire nu se vede 🙂 ).

Puteţi încerca folosind modelul de aici, pentru hârtie. Ultimul desenat este harta pentru etamina. Sper să mai găsiţi etamină clasică, eu am găsit în comerţ doar cea mică, de goblen. Cea mare am primit-o cadou, după ce am anunţat în toate cele patru zări că sunt în căutare de material.

Buburuze cusute pe etamina, in puncte

Atelierul de creaţie