Undeva pe la a douăzecea creaţie a maratonului de Crăciun am început să număr zilele rămase. Atunci am râs copios amândouă! Atât de bine numărasem zilele încât nu erau 30, ci 31 până la Crăciun. M-am simţit ca-n Ocolul Pământului în 80 de zile. Totul calculat la minut, şi totuşi, calculul e greşit. Aşadar, maratonul ar fi trebuit să se numească „31 de idei”, pentru că azi o vom prezenta pe ultima cu număr de ordine. Pentru mâine v-am pregătit o supriză, fără număr 🙂 .

Cum a fost? O experienţă unică pentru amândouă. Am lucrat în echipă sau separat, ne ajutam una pe cealaltă, mai ales că nu stăm deloc bine cu timpul. Ne-am panicat în ultima săptămână, că nu reuşim să terminăm. Mai erau ceva guri rele care ne spuneau că ne stresăm aiurea, că doar nu observă nimeni… ei bine, noi observam, şi când ne-am propus proiectul a fost o provocare pe care ne-am lansat-o singure. A văzut şi ea ce înseamnă să lucrezi contra-cronometru, cu program, cu termen de predare. Un exerciţiu foarte util cred eu pentru orice copil, şi pe care aici pe blog îl fac de ceva ani.

Ce ne-a lipsit? Timpul. Am fi vrut mai mult. Eu aş fi vrut mai mult timp liber simultan, căci îmi dau seama că mai am încă multe s-o învăţ, şi exerciţiul acesta la foc continuu a fost unul nemaipomenit pentru ea. Am variat tehnici, materiale, am căutat soluţii… Ea ar fi vrut mai mult timp, ca să preia din sarcini. Aşa ajung la creaţiile de azi, realizatele din celebrele şi discutatele loom-bands.

După reportajul acela cum că sunt cancerigene, afacerile înfloritoare cu ele au scăzut dramatic. Iris şi colegele ei au renunţat la brăţări, deşi era o nebunie curată. A hotărât să nu le mai ţină în contact cu pielea mult timp. Însă nu a renunţat la brelocuri, animăluţe, şi altele confecţionate din inele. După mine rămân cea mai tare invenţie a acestui an în materie de provocări adresate copiilor la capitolul lucru manual. Iar în momentul în care treci de la brăţările pe degete la folosirea croşetei, la „tricotarea” inelelor, deprinzi mişcări pe care ei altfel nu le mai fac. Sper ca exerciţiile acestea să mă ajute în viitorul nu foarte îndepărtat s-o învăţ să croşeteze.

Revenind la cerculeţe noastre, din care avem încă suficiente, ne-am gândit cum să le folosim în maraton. Cum tutoriale pe youtube sunt cu duiumul, trebuie doar să aveţi o vagă idee ce căutaţi. Întâi am vrut un moş Crăciun. Însă din lipsă de roşu l-am făcut verde, ca spiriduş. Este opera integrală a Irisucăi, a lucrat singură acasă, şi n-a ieşit cum şi-a propus. Apoi am vrut o şosetă, la care am lucrat mai mult eu. Ea doar a exersat pe rânduri, şi şi-a dat seama unde a greşit la spiriduş. De la tutorialul cu şoseta (care e veritabilă, se poate umple) a zărit unul cu acadele şi cadouri, şi s-a apucat şi de ele. O parte au fost gata acum o săptămână, şi le-am îmbinat sub formă de ghirlandă, căci îi povestisem de concursul cu Cizmuliţa Mosului, şi a vrut să participe. Însă înscrierea pe mail nu ni s-a acceptat, pe motiv că am blog, şi trebuie să pun linkul către concurs. N-am avut timp, oricât am vrut, să scriu articolul. Am cerut să participăm normal, ca cei care trimit doar pe mail, însă nu s-a aprobat, că „aşa e regulamentul”. Nici nu i-am mai spus Irisucăi cum că s-a chinuit degeaba… ea a continuat cu entuziasm să lungească ghirlanda, să mai facă şi alte elemente.

Şi în entuziasmul acesta general ne-a venit o altă idee… să îmbrăcăm un glob de sticlă! Am folosit la mijloc una din brăţările cu steluţe, apoi am croşetat rânduri colorate. Tehnica este aceeaşi ca la şosetă, atât doar că am scăzut numărul de ochiuri pentru a închide sfera. Brăţara şi prima jumătate a lucrat-o Iris, două rânduri, pe cealaltă am lucrat-o eu, direct pe glob. Ultimul cerculeţ, cu care am închis, a devenit şi agăţătoare pentru un clopoţel. Acum e agăţat în brad, şi aşteptăm să dea moşul diseară cu capul în el, să-l auzim şi să-l salutăm.

Vă dorim o noapte liniştită! Nu uitaţi de morcovi, prăjiturele şi paharul cu lapte!

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.