Sunt elev și susțin greva profesorilor!

În mod normal, până ajungi pe picioarele tale, întâi stai la ai tăi acasă, dai bacul, mai rămâi eventual și pe parcursul facultății încă vreo trei-patru ani (nu vorbim de mediciniști!!), apoi ieși pe un salariu decent și te muți și tu măcar într-o garsonieră până strângi mai serios niște bani de ceva al tău. Asta, bineînțeles, dacă nu cumva ajungi în sistemul de învățământ unde, cu studii superioare, ai un salariu de debutant de 2.344 de lei net. Dintre aceștia, cam jumate s-ar duce pe o chirie, la care se adaugă întreținerea, lumina, cartela telefonică, eventual căldură, dacă-ți mai permiți.

Dar să fim optimiști: să presupunem că rămâi cu vreo 400 de lei. Rata de inflație crește alarmant de câțiva ani, așa că se vor duce pe cumpărături destul de lejer jumătate din acești bănuți rămași, dacă mănânci o dată, maxim de două ori pe zi. Ajungi în final cu vreo (să zicem) 150 de lei, dacă trebuie să te întreții doar pe tine, mai mănânci și tu cereale cu lapte la mese și mai economisești niște bani. Dar dacă mai ai și un copil, s-ar putea să ai „niște“ dificultăți… mai ales dacă ți-ai ales un partener din același domeniu de lucru.

Test la Economie

La mine la liceu nu au intrat toți profesorii în grevă. Din ce motive? Nu știu exact să spun, decizia lor. Însă ceea ce-mi displace sunt acei elevi care comentează că „Vaiiiii nu se gândesc la noi, cu ce am greșit?“.

Săptămâna trecută am dat un test la economie. Profesoara, glumeață cum e ea, a zis că o să adapteze problema de la ultimul exercițiu la problemele actuale. A început să dicteze:

Salariu net al unui profesor debutant este de 2500 de lei. Calculați salariul real dacă în 2022 rata inflației a crescut cu 13,8% și în 2023 cu 14,5%.

Bineînțeles, fiind vorba de economie, materie pe care nu o dau la bac și nici la facultate, am frunzărit caietul înainte de test și mi-am spus că ce o fi, o fi. Cumva am rezolvat, fără pic de teorie învățată, problema de la ultimul subiect. Îmi dăduse ceva în jur de 1800 de lei (și colegilor asemenea). După ceva timp trecut de la începerea testului, o colegă a întrebat: Doamna, dar ați inventat dvs. numerele acestea sau e realitatea?

Profesoara, bineînțeles, i-a explicat că sunt datele reale. Colega a declarat puțin șocată că i se pare inuman la cât costă o pâine acum și că nu crede că se poate trăi dintr-un salariu ca acesta, iar ea credea că este în jur de 5000 de lei salariul unui profesor… Și că acum înțelege de ce se face grevă.

Cine face grevă?

Răspuns: cine poate. Unii nici grevă nu-și permit să facă, până la urmă, cum să faci grevă și să nu primești nici măcar acel salariu aproape minim pe economie dacă tu abia te descurci de la o lună la alta? Nu vreau să cred că există vreun profesor care să nu vrea să facă grevă.

Da, chiar dacă poate ești întreținut de un partener, de părinți, tot nu este drept să ai un salariu care, dacă ar întârzia o săptămână, abia ai avea cum să-ți permiți să faci cumpărăturile strict necesare. Normal, salariul (pe parcurs ce încet-încet ajungi fosilă în sistem), ți se mai mărește puțin până la unul decent din care poți face și economii sau plăti o rată la bancă, dar până acolo este cale lungă.

Mai exact, abia la 25 de ani vechime + grade didactice ajungi la acel moment. Până atunci trăiești, probabil, din răbdări prăjite. Din acest motiv profesorii mai în vârstă intră în grevă (dacă intră) doar din respect și colegialitate, asta dacă privim totul printr-un „ochi bănos”.

Un exemplu foarte bun pentru mine în legătură cu faptul că salariile profesorilor nu sunt direct proporționale cu creșterea inflației este faptul că McCombo-ul era, acum mult timp, 3 lei și 50 de bani, iar acum este în jur de 7 lei. Iar eu, cu aceiași 5 lei din salariul mamei de profesor, nu aș mai putea să-mi cumpăr un McCombo. (Vă las pe voi să ridicați ștacheta la lucruri mai serioase.)

Nu e vorba doar de bani

Aici o să încep cu mesajul de pe o pancartă de la protest: „Dacă bani nu mai aveți, o să aveți analfabeți“. Cât la sută din PIB se investește în educație? În jur de 2,28% în prezent. Să vedem, totuși, cum stă situația și în alte țări europene în 2021, statistici abia publicate luna aceasta:

Procentul investit in educatie de tari europene in 2021

Grafic comparativ pentru procentele din PIB investite în educație în 2021 (pe verticală), Islanda, Suedia și Belgia având peste 7%. Foarte importantă este și repartizarea acestuia, bara roz fiind investiții în învățământul preșcolar și primar. Sursa, alte detalii și explicații.

Cum a menționat și mama mea în articolul precedent, nu ai ce să ceri de la sistemul de învățământ dacă nu-i dai destule resurse. Nu am pășit niciodată în vreun laborator dotat cu toate cele necesare la vreo oră de curs, și sunt de 11 ani în acest sistem. Singurul meu noroc a fost că am ajuns într-un liceu în care s-au investit bani din fondurile europene. Altfel nu cred că aveam ocazia să folosesc un microscop și să fac disecție pe organe, dar asta doar în cadrul clubului de științe al liceului, căci la oră nu ai resurse pentru așa ceva.

Profesorilor care fac grevă nu le pasă de elevi

Asta este doar o replică extreeeem de mediatizată. Le pasă. De-asta și fac grevă. Da, normal, este vorba și despre faptul că preferă și ei să aibă un salariu decent din care să T-R-Ă-I-E-Ș-T-I, nu să supraviețuiești, dar nu este vorba doar de atât. E vorba și de respect și de demnitate.

O penibilitate pe cinste

Ce mi se pare cu adevărat penibil este atitudinea părinților și elevilor, care judecă câte în lună și în stele, considerând că li se întâmplă o „nedreptate“ în acest moment. Un alt lucru penibil este să ai, ca angajator, o listă de așteptări de la un om care, după ce a finalizat studiile superioare, să fie plătit la fel ca cineva care (poate) are doar bacul luat.

Munca unui profesor nu stă doar în venit la ore. Include pregătirea lecției, căutatul materialelor didactice, achiziționarea lor din propriile fonduri de multe ori, pregătirea suplimentară pentru concursuri, olimpiade, stat și corectat teste și câte și mai câte.

Dar, normal, cum să nu cerem programă adaptată, un sistem pentru toată lumea, care să nu fie nici foarte stresant, dar totuși să te stimuleze să înveți, să fie, de asemenea, interactiv, să folosească tehnologia! Cum să ai ATÂTEA cereri când profesorii sunt plătiți doar cu bani de Monopoly?

Mărunțiș fără valoare pentru educatie

Mai menționez doar că eu sunt total de partea profesorilor și mă bucur că au luat, după atâta timp, atitudine. Deși nu vreau absolut deloc să se înghețe anul, nu aș vrea nici ca profesorii să cedeze, au fost destul călcați în picioare. Sper doar ca atât elevii, cât și părinții, să realizeze că pentru această grevă, chiar dacă ne dă atât de mult peste cap pe noi, soluția nu este ca profesorii să renunțe, din contră, ar trebui ca și noi să stăm alături de ei.

P.S: Am vrut în clasa a VIII-a să mă înscriu la liceul pedagogic, dar după multe rugăminți din partea mamei, am renunțat la idee, pentru viitor cred că a fost alegerea potrivită.

S-a lansat aplicația gratuită „Educație fără bullying”

Comunicat de presă – București, 26 octombrie 2022 – Asociația Părinților Isteți și Fundația Vodafone România lansează „Educație fără bullying”, singura aplicație care ajută la prevenirea și combaterea bullying-ului în România. Aplicația, care se poate descărca gratuit din Google Play sau App Store, păstrează anonimatul utilizatorului și este foarte ușor de folosit de toți cei interesați: copii, părinți, profesori, indiferent de tipul de telefon pe care îl dețin. Proiectul este finanțat de Fundația Vodafone România prin Fondul pentru Fapte Bune.

La nivel european, România se situează pe locul al treilea in ceea ce privește bullying-ul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Răspunsul la întrebarea: „Ce pot face în cazul agresiunilor din mediul școlar?” este acum la un click distanță. Aplicația este creată de specialiștii care au lucrat la legea de prevenire a bullying-ului în unitățile de învățământ preuniversitar. Acest instrument extrem de util face parte din Campania Strategică Națională de Conștientizare, Prevenire și Combatere a Bullying-ului demarată în 2017 de Asociația Părinților Isteți, împreună cu Itsy Bitsy, cu scopul obținerii unui climat propice învățării și dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic, în mediul educațional din România.

Aplicația oferă acces facil la legislația în materie de bullying și ajută utilizatorul să ajungă direct la instituțiile abilitate să îi ofere soluții în cazul agresiunilor, sau specific de bullying și cyberbullying, fiind concepută ca un instrument de întrajutorare a victimelor, dar și a celor aflați în poziția de martori ai bullying-ului.

Pentru că cel mai important este să previi fenomenul de bullying, și pentru că în societate există încă multă confuzie în privința tipurilor de agresiuni în rândul copiilor și a modului în care legile din România protejează copiii, aplicația oferă informații corecte, clare și practice, sub formă de scurte videouri, specific concepute pentru categoriile sociale: copii, părinți și profesori. Materialele video sunt realizate de psihologi specializați în lucrul cu copiii și pe teme de bullying: Adriana Mitu și Gabriela Maalouf.

Care sunt diferențele între agresiune, bullying și abuz? Cum poți acționa ca victimă sau martor conform legilor în vigoare? Cine te poate ajuta, dacă ești copil, profesor, părinte sau martor de orice fel? Cum poți preveni violențele de orice fel în mediul școlar? Sunt doar câteva dintre întrebările pentru care aplicația oferă răspunsuri rapide direct pe telefonul utilizatorului.

Cauza antibullying și aplicația „Educație fără bullying” sunt susținute atât de influenceri relevanți pentru copii și adolescenți, precum Mimi și Andra Gogan, cât și de influenceri îndrăgiți de părinți și profesori: Andra și Cătălin Măruță, Andreea Marin, Călin Goia, Tily Niculae. Creatoarea de conținut on-line Mimi, care știe din proprie experiență cât este de greu să fii o victimă a bullying-ului, să te simți rănit, singur și neajutorat, recomandă acum tuturor elevilor să folosească aplicația „Educație fără bullying”: „Există tot timpul cineva care își dorește să te ajute, trebuie doar să îndrăznești să ceri ajutor”.

Andreea Marin recomandă și ea aplicația ca instrument de ajutor foarte util părinților, profesorilor, copiilor: „Poți să descarci gratuit aplicația Educație fără bullying și să primești ajutor pe loc, în orice fel de situație de agresiune asupra unui copil. Mi-ar fi fost de mare ajutor acest instrument în copilărie, când m-am confruntat cu bullying-ul, chiar dacă nu știam că se numește așa”.

Elevii se pot înscrie aici pentru a participa la conferința online gratuită Educație fără bullying de sâmbătă 5 noiembrie, în intervalul orar 10:00 – 12:00.

Cadrele didactice se pot înscrie aici pentru a participa la una dintre conferințele online gratuite Educație fără bullying: sâmbătă – 12 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 0-4) sau sâmbătă – 19 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 5 – 12).

Conținutul aplicației are la bază Legea 221/2019 și Normele Metodologice de aplicare/iunie 2020, care au rezultat din colaborarea celor mai buni specialiști din țară, reprezentanți ai instituțiilor și organizațiilor implicate în prevenirea și combaterea fenomenului de bullying. Aplicația este creată de Asociația Părinților Isteți, cu sprijinul Fundației Vodafone România, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Consiliul Național al Elevilor și Itsy Bitsy.

Asociația Părinților Isteți militează de peste 5 ani pentru prevenirea și combaterea bullying-ului, fiind co-inițiatoare a Campaniei strategice naționale de prevenire si combatere a bullying-ului, împreună cu Itsy Bitsy FM. Asociația Părinților Isteți face parte din echipa care a elaborat Normele metodologice de implementare a legii de prevenire a bullying-ului, lucrează în continuare la ghidurile de implementare a acestor norme în toate instituțiile de educație preuniversitară din România.

Asociația a organizat până acum campania socială «Bullying-ul începe acasă și se continuă la școală» (2017), campaniile de prevenire a bullying-ului adresate cadrelor didactice, Grădinițe fără Bullying (2017), Școli fără Bullying (2018), a realizat cartea-resursă “Cum să fii cool la școală – Educație fără bullying” (2021), campania “Creștem în siguranță” (2021), campania “Școli cu toleranță 0 la violență” (2022).

Fundaţia Vodafone România este o organizaţie neguvernamentală românească, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operațiunile comerciale ale companiei, înființată în 1998. În cei peste 20 de ani de activitate, Fundația Vodafone România a finanțat 1.168 de programe derulate de 765 de ONG-uri din întreaga țară, în domeniile sănătății, educației, serviciilor sociale. Proiectele au avut peste 3 milioane de beneficiari – copii, tineri, vârstnici, persoane defavorizate fizic, social sau economic.

Până în prezent, Fundaţia Vodafone România a investit 31 de milioane de euro în proiecte desfăşurate de organizaţiile non-profit partenere. Mai multe detalii despre programele fundaţiei sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro, http://jurnaldebine.fundatiavodafone.ro/ și www.facebook.com/fundatiavodafone.

Vorbind vorbe despre educație

Am stat aseară mai bine de o oră să ascult o discuție care, judecată după nivelul invitaților, nu avea cum să nu fie cel puțin diferită de altele. Am ajuns cumva la concluzia că timpul meu este prețios, nu am atât de mult cât mi-aș dori și atunci trebuie să selectez cum mi-l consum.

Am interacționat în facultate cu domnul profesor Lucian Ciolan și cursurile dânsului, dincolo de mesajele principale, nu erau niciodată plictisitoare. Îl admir pentru modul îndârjit cu care își susține ideile și urmărește implementarea acestora ani la rând, reluându-le cu orice ocazie.

Am inserat mai jos discuția, un live pe facebook (după părerea mea, unul din lucrurile extraordinare pe care ni le-a adus pandemia, o deschidere către oameni la care nu aveai altfel acces). Din discuția aceasta, am reținut câteva aspecte cu care am rezonat într-un procent copleșitor.

Este criză în educație?

Personal consider că noi suntem în criză de niște decenii și nu vrem să găsim soluții, iar pandemia nu a făcut decât să ridice o mare oglindă în care să ne vedem în toată splendoarea noastră de ratați și incapabili. Stilul în care am cârpit de atâția ani nu mai funcționează, nu mai „merge și așa“ ca odinioară.

Invitații, profesorul Daniel David, rector la Cluj și profesorul Lucian Ciolan, prorector la București, au trecut în revistă o mulțime de aspecte, radiografiind toate aspectele sistemului, de la stare de bine, analfabetism funcțional, sistem de cadre, diferența între urban/rural și inechități.

O altă idee care mi-a plăcut a fost că noi „așteptăm să treacă“. Mi-am amintit astfel de tehnica struțului, atât de reală pentru ceea ce ministerul face în prezent cu sistemul nostru de învățământ. Am dat tablete elevilor, am mai pus o tabletă în sala de clasă, gata, merge, trece!

Predarea online, făcută corect, produce aceleași efecte

Mi-a crescut inima de zece ori când am auzit, pentru că, din martie 2020 tot aud că nu poți avea, online, aceleași rezultate. Nu am fost de acord și nu voi fi niciodată, când vrei să faci treabă, faci! Există o mulțime de factori care fac predarea online să funcționeze și, dintre aceștia, sunt destui comuni cu predarea la clasă, față în față: interesul elevului este pe primul loc. Cu un copil care vrea poți ajunge la stele.

Apoi, părinții. Când triunghiul elev-școală-familie funcționează pe toate laturile, nu are cum să nu meargă. Are dreptate când spune că acolo unde școala online a reușit, este și datorită părinților. La mine la clasă se vede și, dacă mă străduiesc și trag în continuare, e pentru că văd că am sprijin din partea lor și ne dăm peste cap să le fim alături copiilor.

Revenind, urmează deprinderile copiilor de utilizare a calculatorului. Un copil care știe ce să facă cu un mouse, să deschidă un formular, să apese un buton, să introducă o parolă, este un element esențial pentru lecțiile online.

Restul e poveste. Dacă mai au și tablete grafice, să iasă la tablă, iar profesorul este magicianul acela care poate face un conținut să devină un basm pe care îl asculți cu sufletul la gură, lecția online are o mulțime de plusuri. Dacă ar avea și pauză reală de joacă ar fi minunată.

„Educația remedială este o știință, trebuie pregătită“

Ioi, acesta este un subiect fierbinte. Este exemplul clasic de cârpeală românească, s-a început în primăvară heirupist și s-a terminat apoteotic. Aproape toate grupurile de profesori din online au, cu o ritmicitate grea, subiecte pe tema „În ce județe s-au plătit remedialele și pe ce luni“. Trist, extrem de trist, să stai, după luni de muncă, să îți ceri de la guvern drepturile bănești promise!

Și atunci, cine să se mai angajeze să facă cursuri remediale? Ca să nu mai zic că mulți le-au făcut sau le-ar fi făcut voluntar, scăpau cel puțin de tonele de hârtii ce trebuiau completate.

Cei doi profesori au subliniat însă câteva lucruri esențiale pentru ca programul remedial să funcționeze:

să fie diferențiat, pe grupe cu nivel similar sau cu probleme similare, altfel nu faci decât să irosești timpul și așa prețios al elevilor;
programe personalizate de învățare, inclusiv asistate de tehnologie (tu remediezi problemele de învățare, nu modul în care ajungi la elev);
programe tutoriale cu elevi sau studenți, ori chiar voluntari, pe chestiuni punctuale.

Dar… ca de obicei, viața bate filmul. Vii în școlile românești, înghesuite, în trei schimburi și vrei să faci activități remediale. Unde rămâi cu copiii? Noi nu avem laboratoare, săli de sport, o sală de lectură…

Profesorul Ciolan a pus degetul pe rană.

Aici este o problemă pe care politicul trebuie să o rezolve.

Educația românească are mare, dar mare nevoie să fie regândită ca sistem și este nevoie de foarte mulți bani și viziune pentru a schimba asta. Păcat că la noi oamenii politici de calitate sunt nemaipomeniți, dar lipsesc cu desăvârșire.

Școala românească trebuie să se schimbe pentru a da elevului starea de bine necesară învățării. Să fie caldă, luminoasă, colorată, spațioasă, utilată modern și aliniată progreselor tehnologiei, dar, mai mult și element esențial de reușită, fiecare clasă de elevi să aibă sala ei. Să se învețe numai dimineața, să se țină cont de curba zilnică de efort, să le oferi copiilor tot ceea ce au nevoie până seara, când părinții îi preiau.

Copilul nu ar trebui să mai ajungă acasă cu teme de făcut zilnic, el la școală trebuie să aibă cantină, program de relaxare, program de teme, sală de lectură.

Și a pus o întrebare la care nu știu cine ar putea da răspuns (sau cine ar vrea!)

Dacă populația școlară a scăzut amețitor, unde au dispărut localurile de școală? Ce s-a întâmplat cu ele? De ce nu putem să învățăm într-un singur schimb? De ce nu construim școli?

Nu mai comentez, însă vă recomand să ascultați.

PS: Pentru un an și jumătate am lucrat într-un singur schimb. Cred că va rămâne cea mai frumoasă perioadă la catedră, dacă nu cumva voi avea ocazia să o repet, martoră miracolului pe care îl tot aștept în școala românească.