Halmyris poarta pietonala

Cetatea Halmyris – Murighiol

Sunt departe de a spune că am vizitat cetățile din Dobrogea, însă de la an la an lista mea crește încet. Anul acesta s-a adăugat Halmyris, și le-a surclasat imediat pe toate celelalte. Nu este cea mai mare, nici cea mai bine păstrată, însă este cea care mi-a plăcut cel mai mult, fiind îngrijită și bine semnalizată. Nu cred că am văzut zonă din cetate care să nu aibă panoul ei cu explicații, chiar și fotografii detaliate acolo unde accesul nu era permis. Ba chiar sunt și zone acoperite, pentru a le feri de ploaie, cum sunt termele și bazilica.

A fost prima dată când nu am orbecăit prin cetate. Ba chiar am avut ocazia de a admira săpături recente, foarte ordonate – am înțeles că un grup de studenți străini tocmai își încheiase stagiul aici. Din investiții – cetatea aparține de muzeul din Tulcea – se va ridica aici și un mic muzeu (deocamdată se turna fundația, dar anul viitor ar trebui să fie gata.)

Cetatea Halmyrs era ultimul punct fortificat al limes-ului dunărean. De aici începea salba de cetăți pe care romanii au întreținut-o din epoca de aur a imperiului până când au cedat în fața invaziilor barbare. Am intrat în cetate prin poarta de vest, deschisă accesului carelor cu cai, dar și pedestră. De la acces simplu, poarta a evoluat, ajungând ca la momentul final să aibă și o curte interioară de acces. Nu mai era deja sigur să deschizi oricui porțile, se impuneau noi măsuri de siguranță.

Halmyris poarta de vest

La poarta de vest a cetății

Am explorat în continuare barăcile, păstrate parțial, au fost folosite continuu până în secolul VI, când cetatea a fost puternic afectată de un cutremur. Între barăci și basilică, aflată în imediata vecinătate, se afla o stradă, care pe la mijlocul secolului VI a fost blocată cu dolia – vase de depozitare de mari dimensiuni.

Halmyris - dolia

Vase de depozitare de mari dimensiuni (dolia)

Basilica datează încă din epoca lui Constantin cel Mare și a Conciliului de la Niceea, și a fost destinată încă de la început să devină un edificiu creștin. A fost extinsă în mai multe etape, spre sfârșitul existenței sale (secolul VI d.Ch) fiind centrul episcopal al provinciei Scythia. Basilica adăpostește și o criptă martirică, construit se pare odată cu aceasta. Sunt două încăperi, la care se coboară pe o scară din 8 trepte. Din păcate accesul publicului nu este permis, probabil pentru a păstra cât mai bine frescele de aici: una cu motive vegetale în prima încăpere, o a doua – mult mai bine păstrată – în camera mortuară. Cripta adăpostea doi martiri, unul fiind Astion, cum menționează inscripția, textele hagiografice relatând despre tortura și supliciul final de la Halmyris, la 8 iulie 290 d.Ch. (împreună cu Epictet). O colecție foarte frumoasă de fotografii, inclusiv fresca păstrată, sunt disponibile aici.

Halmyris basilica creștină

Basilica, acum acoperită. În mijloc – cripta martirică, acoperită cu trestie.

Zidul de nord – apărat de Dunăre, era prevăzut cu turn de apărare, și tot în această zonă erau construite barăci pentru soldații aflați aici. A fost descoperit un altar închinat lui Hercules, dar și amenajări inginerești pentru a împiedica umezeala să se infiltreze în zidurile de calcar. Poarta, destinată accesului pietonal, a fost modificată, lărgită, întărită în timpul lui Aurelian, pentru a fi la final de secol VI complet blocată, deoarece accesul spre Dunăre era dificil.

Halmyris poarta pietonala

Poarta de nord

Termele au fost construite spre sfârșitul secolului IV, în formă de L, cu fundația formată din hypocaust (un sistem ingenios de încălzire prin podea), în spatele turnului nr. 1. Existau trei încăperi – caldarium, trepidarium, frigidarium, iar legătura cu bazinele de apă se făcea prin țevi de lut și plumb. Sălile erau probabil placate cu marmură, iar descoperirile monetare din edificiu atestă folosirea acestora până spre sfârșitul secolului VI.

Halmyris thermae

Thermae

Săpăturile proaspete din zona porții de vest nu erau încă semnalizate. Poate sunt locuințe… dar aceasta vom afla ulterior. Însă, privind zona, curățată de vegetație, mi-am imaginat cum ar arăta cetatea, toată, în această formă. Acum, privind fotografiile, am făcut involuntar comparația cu situl de la Sarmizegetusa, unde totul era curat, iarba tunsă, ba chiar și bazele coloanelor erau măturate de praf. Cred însă că visez prea frumos…

Halmyris sapaturi

Săpături recente la Halmyris

Ne-am îndreptat spre ieșire tot pe la poarta de vest, mergând pe lângă zidul de incintă. Am admirat cu această ocazie turnul 12, care apăra colțul de NV al fortificației. Avea 14m lungime, 10m înălțime, iar zidul are grosimea de 2m. Central se pare că a existat un pilon ce susținea structura din lemn prin care se ajungea pe platforma superioară, fiind vizibile în zidărie punctele de sprijin ale acestora. Se pare că a avut utilizare mixtă, civilă și militară, până la sfârșitul secolului VI.

Halmyris_turn12

Nu știu cât de curând vă vor purta pașii prin acest colț de țară, însă nu ratați cetatea de la Halmyris.

Prețul biletelor era modic, cred 4 lei/adulții, și 2 lei/elevi, studenți. Când va fi gata muzeul, sunt sigură că locația va deveni din ce în ce mai atractivă.

Complexul muzeal de la Adamclisi: monumentul triumfal, muzeul si cetatea Tropaeum Traiani

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal

Dacă există totuşi câteva imagini pe care orice român al trebui să le recunoască, atunci cea a monumentului de la Adamclisi este una dintre ele. Dacă nu ar fi fost poziţionat spre centrul Dobrogei, probabil nu s-ar fi păstrat atât de bine.Avem noroc… de ce? Câte popoare antice au parte de o istorie în imagini? Avem columna lui Traian, şi, bonus, monumentul triumfal de la Adamclisi.

În ultimii ani am mers la mare peste Dobrogea. Am învăţat drumul şi ne place. Am aşteptat să mai crească copiii să putem vizita monumentul… eu l-am văzut în facultate. Anul acesta am oprit. Şi am început să le povestesc, cu pasiune, că monumentul a fost ridicat ca ofrandă adusă zeului Marte…"şi planeta e tot a lui?" Mda… le-am povestit cum, la început, romanii îmbrăcau în armură un trunchi de copac, iar la baza lui puneau armele şi scuturile învinşilor. Apoi, încercând să-l mulţumească şi mai mult pe zeu, au păstrat ideea şi au construit trofeul din piatră. Statuia din vârf reprezintă vechiul trunchi, iar acoperişul în formă de solzi imită scuturile depuse ca ofrandă.

Am ajuns apoi la Apollodor din Damasc, celebrul arhitect antic, la podul de la Drobeta şi Columna de la Roma. Şi am încercat să identificăm scenele pe metope. Am mers la muzeu. Pentru că ceea ce am văzut în parc nu este decât parţial autentic. În afară de baza în trepte, care s-a păstrat, restul este refăcut după piesele recuperate din zonele învecinate. Elementele autentice pot fi admirate în sala mare a muzeului, construit special pentru a le adăposti. S-a recuperat marea majoritate a metopelor (49 din 54), şi cele mai multe din blocurile de piatră. În secolul trecut fuseseră folosite de localnici la construcţia cişmelelor.

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal

Monumentul, cilindric, are diametrul de 40m. A fost ridicat între anii 106-109 d.Ch., în cinstea victoriei romanilor împotriva lui Decebal şi a aliaţilor acestuia. Diversiunea Moesiană a fost respinsă de trupele romane, conduse de însuşi împăratul Traian, în urma unor lupte crâncene. Metopele ce redau imagini din timpul conflictului erau încadrate de frize şi separate de pilaştri ornamentali. În partea superioară se afla un attic prevăzut cu 27 de creneluri, pe care erau reprezentaţi prizonieri. Acoperişul conic era realizat din solzi de piatră, îmbinaţi, iar în centru se afla trofeul, la baza căruia erau statuile a trei prizonieri. De pe cornişă, apa de ploaie se scurgea prin gura leilor, adusă prin intermediul unor ţevi de plumb.

Trofeul, cu înâlţimea de 4,5m, era amplasat pe un pilon ce pornea de la bază. A fost construit simetric, cu două feţe, dar coiful i s-a pierdut, fiind restaurat după alte modele din imperiu.

Monumentul de la Adamclisi a fost restaurat în 1977, cu ocazia centenarului independenţei de stat a României. Regimul comunist avea o înclinaţie deosebită pentru "marcarea" datelor istorice ale românilor, doar trebuia să justifice descendenţa din daci şi romani a conducătorului iubit. Fără intenţii ştiinţifice, au restaurat unul dintre cele mai importante monumente arheologice ale antichităţii. Cu aceeaşi ocazie a fost inaugurat şi muzeul, pentru a găzdui piesele originale ale monumentului. În afară de acestea, piesele din muzeu sunt puţine. Opaiţe, urne funerare, ceva ceramică şi sticlărie descoperite în cetatea Tropaeum Traiani.

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal

Cetatea Tropaeum Traiani se afla la 1,4 km sud de monument, pe o colină mai joasă. Exista un drum care unea monumentul cu oraşul. Faţă de monument şi muzeu, unde preţul biletelor este de 7 lei pentru adulţi, şi 4 lei pentru copii, cetatea poate fi vizitată liber. La ieşire din Adamclisi către Ion Corvin, trebuie doar să fii atent să nu ratezi indicatorul şters de timp. Aşezarea a fost construită după victoria romanilor, şi a fost încă de la început ridicată la rangul de municipiu. A fost reconstruită din temelii la începutul secolului IV, de către Constantin cel Mare şi Licinius, în cadrul proiectului militar de întărire a limesului dunărean. Orasul respecta planul roman, având 4 porţi, dintre care cele două, monumentale, sunt vizibile şi astăzi la extremităţile drumului principal. Zidurile păstrate au grosimi între 2,6 şi 3,5m, iar incinta era prevăzută cu 22 de turnuri în formă de U.

Via principalis, ce unea cele două porţi, avea o lăţime de 14m (din care 7m reprezentau partea carosabilă), era mărginită de portice. Pe centru se afla sistemul de canalizare, conectat la o cisternă pentru strângerea apei. Au fost cercetate 4 bazilici în interiorul cetăţii. Începând cu secolul al VII-lea, cetatea începe să fie părăsită în urma atacurilor frecvente ale migratorilor.

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal
Poarta de vest

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal
Bazilica Forensis

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal
Poarta de est

Adamclisi. Complexul muzeal. Monumentul triumfal
Poarta de vest, de pe via principalis

Complexul arheologic de la Adamclisi este completat de alte două elemente, mai puţin accesibile publicului. Unul este altarul , ridicat imediat după bătălia din anul 102. Avea formă pătrată, cu latura de aprox. 16m. Al doilea, tumulul, a fost construit imediat după altar, rotund, cu un diametru de 46m şi înălţimea de 7m. Căutătorii de comori l-au devastat în repetate rânduri. Fusese mormântul unui comandat roman, căzut pe câmpul de bătălie în anul 102.

Copiii nu au fost foarte impresionaţi. Iris m-a uimit la muzeu, era curioasă, voia să-i povestesc despre fiecare obiect. Andrei mai puţin, dar asculta. Şi am avut de furca cu ei, până au înţeles că nu atingem exponatele… Rămân la ideea că o picătură de istorie, în concediu, nu strică nimănui. Aşa că, dacă tot evitaţi aglomeraţia drumului către mare, opriţi şi la Adamclisi…